5,380 matches
-
autori la autori, unii afirmând că trăiește de la 500 la 13.000 de ani. Este singura din specia ei, deși nu se poate reproduce. Atunci când lunga sa viață este pe terminate și ea își simte sfârșitul, aceasta își face un cuib din plante aromatice și tămâie; dă foc apoi cuibului, se întinde, arzând odată cu cuibul, iar din cenușa sa se formează o altă pasăre. Noua pasăre o îngroapă pe cea precedentă, punându-i rămășițele într-un înveliș de smirnă și tămâie
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
la 13.000 de ani. Este singura din specia ei, deși nu se poate reproduce. Atunci când lunga sa viață este pe terminate și ea își simte sfârșitul, aceasta își face un cuib din plante aromatice și tămâie; dă foc apoi cuibului, se întinde, arzând odată cu cuibul, iar din cenușa sa se formează o altă pasăre. Noua pasăre o îngroapă pe cea precedentă, punându-i rămășițele într-un înveliș de smirnă și tămâie in formă de ou și ducându-le la sanctuarul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Este singura din specia ei, deși nu se poate reproduce. Atunci când lunga sa viață este pe terminate și ea își simte sfârșitul, aceasta își face un cuib din plante aromatice și tămâie; dă foc apoi cuibului, se întinde, arzând odată cu cuibul, iar din cenușa sa se formează o altă pasăre. Noua pasăre o îngroapă pe cea precedentă, punându-i rămășițele într-un înveliș de smirnă și tămâie in formă de ou și ducându-le la sanctuarul din Heliopolis". Sursa: http://ro
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mai în adîncime tăcerea la care a participat) Ce-i puișorilor? Vă cresc pene? Vă miroase a zbor? (cei doi se uită la el cu sentimentul că au fost ghiciți) Ei, dacă așa stau lucrurile, faceți ușoare antrenamente pe lîngă cuib. Irina: (vine la el cu un început de disperare și dragoste) Val, așa-i că mă iubești? Mă iubești? De ce taci? Val: De ce ți-e frică? Irina: (surprinsă) De unde știi că mi-e frică? De cine să-mi fie frică
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
vocea părintelui..., încurcat, cădelnițează) Aleluia... aleluia... aleluia! Preotul: Măi derbedeilor...! Dascălul: Doamne miluiește, Doamne miluiește... Preotul: (groparului) Nu mai pupi tu nici o groapă de-acuma... nici un... Groparul: Bine, părinte, pupați-le dumneavoastră pe toate... Preotul: Ei lasă că stîrpesc eu cuibul ăsta de revoluționari...! Dascălul:...Dă Doamne... Octav: (împreună cu groparul) Noi de-aicea nu plecăm... Doar dacă facem rost de un sobor... de mineri... Preotul: Golani nenorociți... (pleacă; dascălul se străduiește în continuare să-l acopere...) Octav: (mobilizîndu-l pe gropar..., amuzîndu-se
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
aceea că natura percepută a lucrurilor vizuale este puternic determinată de ceea ce le înconjoară, astfel încât atât timp cât cele înconjurătoare rămân nedefinite, orice lucru poate fi subiectul unui număr neverificabil de semnificații, dependent de relațiile cu alți centri. O pasăre rămasă în cuib nu-i același lucru cu pasărea ce-și are cuibul în copac; iar în timp ce copacul devine parte a peisajului, caracterele și funcțiile ponderilor vizuale se schimbă iarăși. Un mic peisaj desprins din fundalul unui tablou și mărit sub formă de
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
de ceea ce le înconjoară, astfel încât atât timp cât cele înconjurătoare rămân nedefinite, orice lucru poate fi subiectul unui număr neverificabil de semnificații, dependent de relațiile cu alți centri. O pasăre rămasă în cuib nu-i același lucru cu pasărea ce-și are cuibul în copac; iar în timp ce copacul devine parte a peisajului, caracterele și funcțiile ponderilor vizuale se schimbă iarăși. Un mic peisaj desprins din fundalul unui tablou și mărit sub formă de pictură de sine stătătoare poate deveni irecognoscibil, ceea ce înseamnă că
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
zăvorî carnea undeva sus în lumea de albastru, iar odaia în care locuiește va avea pereții de frig; un sentiment de singurătate străbate cel de-al treilea ciclu: "Sunt un pui de cuc/ născut de-o mamă străină,/ singur în cuib". Dar în acest context nu lipsește aspirația spre perfecțiune: Dacă aș fi eu Dumnezeu/ stăpânul rugăciunii bisericilor goale/ aș crea o lume după capul meu/ în care gândul serii să nu se mai răscoale". Matei Gavril evoluează "de la tradiționalismul senzualizat
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
am plecat din munte prea devreme/ și mi-au amestecat pe drumul lung/ De bunăvoie turmele în suflet/ Să vadă și să râdă când se-mpung,". Universul spre care se îndreaptă poeta este cel al copilăriei și al satului: Caut cuiburi cu băieții prin scorburi./ Îngropându-mi mâna până la umăr în putregaiul gălbui/ Înspăimântată când o pasăre întârziată/ Se zbate între mine și-ntre pui." Se evocă obiceiuri de nuntă viciate de universul citadin pătruns în viața satului. Fata iese cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vecernia și îngenuncherea Ardealului. În 1973, "Imnele" devin ale bucuriei, ele sunt "lumină din lumină", cum ne spune poetul, trecând printr-un proces de înseninare. Universul se transcendentează și totul devine cântec: apar păduri mari de crini, universul este un cuib de ceară, scorburi de miere milenară vin și învăluie lumea de aici. Graiul este cel al patriei, poetul se întoarce spre "Cerurile mume", spre vechea vatră, spre truda piramidelor. Și în acest context el, poetul, rămâne "floare fără chip", mireasmă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sălbatic, contorsionat, el amintește de natura din Infernul lui Dante: apa se transformă în mătreață, frunzele se chircesc, prunii sunt vineți din cauza alcoolului, noaptea este sufocantă, mor copiii de zăpușeală, părul femeilor este de fum, păsările se umflă noaptea în cuiburi ("Ținut"). Poetul cântă nașterea, zbaterea între viață și moarte. Nașterea semnifică permanența vieții, aceasta este minunea: "Nașterea a putut avea loc, minunea putea să se înfăptuiască/ În afară de dobitoace erau ochii cunoașterii" ("Mărturie"). Se invocă zonele aflate în stare de proliferare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
satului este scrisă într-un ton elegiac: ținutul este dur sau pustiu, satul își dezvelește existența într-o lumină stranie, în care cresc oasele în temelia caselor, dinții în gingia copiilor, drumurile au măsele hârbuite, păsările se umflă noaptea în cuiburi. Poetul însuși în acest context urcă în paradis sau coboară în infern. Evocarea spațiului natal se face într-un chip aparte, el nefiind pus neapărat în relație cu timpul. Spațiul este etern, iar oamenii viețuiesc în perspectiva veșniciei. Casa părintească
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Sfânt obicei, părinții din părinți/ O mână sapă, alta se închină/ și domnul picură din mâna lui/ Ulei în graiul lămpii pe colină." Trimiteri se pot face la Lucian Blaga dacă am cita poemul "Imnul organului": "Satul se coace-n cuibul lui ceresc/ Miroase-a smirnă și a omenie/ Miroase-a-înviere și-a curat/ Miroase-a om scăpat în veșnicie." În volumul citat, satul se apropie însă mai mult de Goga și de Coșbuc decât de Blaga. Misterul blagian este îndepărtat, peste
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o dată, de două ori merge. A trecut prin patul multor colege singure și toate i-au lăudat eficiența... Numărul zece, super manager, cu IQ de geniu, CV de invidiat, îngrijit, atrăgător, puternic, atât de iubitor, pregătit să se așeze la cuib, la fel ca mine, dar bețiv și violent... Mai are câteva luni și-i expiră interdicția de a se apropia de „partea vătămată“. Nu mai avem nicio șansă de a sta împreună în același cuib, dar ușa dormitorului meu îi
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
pregătit să se așeze la cuib, la fel ca mine, dar bețiv și violent... Mai are câteva luni și-i expiră interdicția de a se apropia de „partea vătămată“. Nu mai avem nicio șansă de a sta împreună în același cuib, dar ușa dormitorului meu îi va rămâne mereu larg deschisă. Cu condiția să fie treaz... Despre mine ce să vă mai spun? Am încheiat cu brio aventura în bucătărie și aș zice că sunt în sfârșit mare. Am rămas o
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
tarafurilor de lăutari. Ascultînd-o într-o cîrciumă de provincie, Dimitrie Anghel, în schița omonimă, a scris: „Nicicînd durere mai adevărată nu m-a înduioșat și nu mi-a adus lacrimi în ochi fără de voie”. Romanța pe versurile lui Alecsandri sau „Cuibul părăsit” de Eug. Ceaicovschi copleșea „sufletele sentimentale”, la fel ca „Santiago” pe ale celor cu nostalgia altor orizonturi geografice. Bacovia cînta, apoi, valsuri, probabil „Rêve d’amour” de Th. Bonheur, „Dichterliebe” și „Les fruits du mariage” de A. Cirillo etc.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
poezia Pădure și salon, căreia, pe parcurs, i-a modificat titlul în Codru și salon și în sfîrșit Un roman 81. Prin toate acestea, poetul trăiește nostalgia Ipoteștiului și a iubitei pierdute. Ar fi vrut să revadă colibele de paie, cuiburile de vulturi, pomii în floare și lanul călătorind cu valuri de smarald, pe unde el se plimbase cu acea zînă a plaiurilor, care murise. "S-a stins. De aceea însă el ar vrea încă o dată Să vadă lunca verde, valea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Mediteranei în perioada dintre cele două războaie mondiale pe care a numit-o perioada greacă și italiană 13. Acolo a pășit pe același teren cu anticii, în leagănul civilizației lor incomparabile. A rămas o europeană până în măduva oaselor, concepută în cuibul limbii franceze și al mentalităților acesteia. Nimic din America nu i-a modificat mentalitatea. Niciodată nu a îndrăgit America și nici America pe ea, indiferent cât de mult i-a îndrăgit pe băștinași fanfaroni precum Jerry Wilson și pe prietenii
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
în apele thanatice desprinse din mythosul pre(-) sau paleocreștin: "Vino, prietene, să plutim pe apele adânci,/ să părăsim această lume/ și Urukul-cel-Împrejmuit de ziduri înalte,/ unde femei galeșe cu pletele negre te-așteaptă!/ În marea cea neagră/ și-a făcut cuib în adâncuri/ buruiana sălbatică ce-ți dă nemurirea" etc. Obsesia lirică majoră este însă geneza, și în special geneza Ființei multidimensionale, provenită, ca ființa dintâi, din apele unui "Sine-inițial" peste care se mișca Duhul și având "scopul mărturisit (...) de a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
speciile canonice (elegiile, baladele, ba chiar, dintre cele cu formă fixă, sonetele). La poetica tradițională trimite apoi tehnica decupajului de imagini compunând mici tablouri predominant rurale ori pasteluri ale întomnării, ca și opțiunea pentru vocabule rare sau arhaice: "Zăpada-n cuib de vultur odrăslind/ Aura florii o cuprinde-n sine./ Răsară-n zori sub rouă a comând/ S-aștearnă umbra fără s-o înlumine.// Tăcuta rază-n giulgiu și-n potir/ Luminii-nalță-n taină patrafir" (Aura florii-nchise...). Dar în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și pe cînd Charles ațipea alături, ea se trezea în alte vise [...]. Deseori, de pe creasta unui munte, zăreau deodată cîte un oraș minunat, cu cupole, poduri, corăbii, păduri de lămîi și catedrale de marmură albă, ale căror clopotnițe ascuțite aveau cuiburi de berze în vîrf. G. Flaubert, Doamna Bovary, p. 99 b) O funcție indicială Descrierea unui loc poate fi deturnată prin reprezentarea indirectă a unui alt lucru diferit. Această oblicitate este obținută prin intermediul a două figuri articulate între ele, care
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
mii de kilometri înainte de a ajunge în stocurile de la Hamburg, Rotterdam, Dunkerque, Fos, Genova, Veneția... Atunci, odată cu această prăbușire uluitoare de la extrema putere europeană de la începutul secolului la extrema neputință de acum, ne-am putut da seama concret că vechiul cuib de unde își luase zborul stolul de ereți conchistadori era ocupat acum de orătănii despuiate de pene căscînd ciocurile ca niște puișori. Europa nu mai era decît o mare Elveție dezbinată a erei planetare. Condorul se transformase în cuc. Frailty, your
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
de zile"). Fata îl învie pe băiat; cei sortiți să fie împreună depășesc toate încurcăturile. O istorie mai ciudată găsim în basmul Fata moșului [Ioniță]. După ce iese din pulpa moșului, fata este luată de un corb și dusă într-un cuib în vârful unui copac. Basmul utilizează în mod frecvent figura corbului, în contexte care solicită acțiunea unui animal adjuvant; el conduce eroul dintr-o lume într-alta, îl ajută în lupta cu zmeul, îl învață cum să-și recapete vederea
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Silvia Ciubotaru, Nunta în Moldova, ed. cit., p. 39. Etnologul ieșean prezintă și alte variante ale vergelatului întâlnite în practicile magice din satele moldovenești. "Vergelatul și ornitologicul se îmbină în unele practici magice: Întâi se ia o crenguță dintr-un cuib de rândunică, apoi se face o grebluță cu care să adune pe băieți la fată și o furcă pentru alungarea celorlalte"" (p. 44). Ritualurile magice și divinatorii de dragoste și de căsătorie utilizează din abundență diverse elemente vegetale (de la arbori
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ca atare în text. Deși distincția poate fi problematică (de ex., în cazul unui naratar eclipsat la maximum: Dealuri ca elefanți albi), ea apare uneori cu claritate (de ex., în cazul unei narațiuni unde naratarul este și personaj: Isa din Cuibul de vipere). ¶Booth 1983 [1976]; Genette 1983; Gibson 1950; Iser 1974, 1978; Rabinowitz 1977. cititor postulat [postulated reader]. Vezi CITITOR IMPLICAT. ¶Booth 1983 [1976]. clasem [classeme]. În terminologia greimasiană (adaptată din Bernard Pottier), un SEM contextual în opoziție cu unul
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]