7,054 matches
-
ideologică și politică. Cum cea mai mare parte a secțiilor IC provin din niște grupuri preexistente - socialiști, anarhiști, sindicaliști - care au cunoscut cultura politică a liberului arbitru personal, impunerea ortodoxiei provoacă inevitabile tensiuni care duc încă de la începuturi la numeroase despărțiri. Unele dintre acestea nu sunt voluntare și corespund procesului de epurare deja practicat în sânul PCUS. Istoria tuturor PC e plină de astfel de „afaceri” în cursul cărora figuri cunoscute sunt excluse și defăimate - uneori asasinate chiar - pentru a se
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pe care le-am amintit. Politica Frontului unic în occident, PC sunt invitate, din 1921-1922, să adapteze la realitățile naționale politica de repliere inaugurată de Lenin* odată cu NEP* și confirmată prin eșecul revoluției germane din octombrie 1923. Abia depășit momentul despărțirii de socialiști, secțiile IC cârtesc împotriva Frontului unic, îndeosebi în Germania unde social-democrația a fost asociată cu represiunea contra insurecției spartakiste din 1919 de la Berlin. Partidul Comunist Francez, emisarii IC îi impun această linie, pe care secretarul partidului, Albert Treint
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
libertățile individuale și pe libertatea moravurilor, o parte a mișcării adresează critici din ce în ce mai radicale PCF și modelului său, URSS*. Neînțelegând evoluția antiautoritară care se manifestă în rândurile întregului tineret, inclusiv în ale celui muncitor, PCF intră în divorț cu societatea, despărțirea nedevenind efectivă decât la sfârșitul anilor 1970, care-i vor accentua, de altfel, declinul. Cu excepția Ligii Comuniste Revoluționare (troțkiste) și a grupului anarho-maoist Vive la Rîvolution, grupurile stângiste, ieșite la început întărite de evenimente, rămân și ele prizonierele culturii lor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
multe privințe cu cele ale lui Karl Popper, Hannah Arendt sau Claude Lefort, evidențiază prezența în opera lui Marx a unui „nucleu antropologic” vinovat în mare parte de concepția coercitivă a comunismului care va triumfa mai târziu, și invitând la despărțirea de lecturile propuse de filosoful comunist francez Louis Althusser. într-adevăr, nu există nicio „separație epistemologică” între operele din tinerețe marcate de umanism burghez și operele de maturitate plasate sub semnul științei* proletare ci dimpotrivă, o profundă continuitate teoretică, detectabilă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lui Marx, religia deturnează cel mai adesea de la orice acțiune care are ca scop ruperea lanțurilor adevăratei opresiuni: sentimentul păcatului, simțul sacrificiului, acceptarea pedepsei îl înlănțuie pe credincios și-l împing la inacțiune. încă din Sfânta Familie (1845), Marx denunță despărțirea omului religios de lumea exterioară, retragerea sa într-un for lăuntric ce trebuie sancționată, în timp ce adevăratul rol al militantului comunist este să arate originea credinței religioase, „iar pentru aceasta să facă opresiunea reală să fie încă și mai dură, adăugându
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a decide este o măsură a greutății de a emite judecăți corecte în politica externă, în a descifra corect viitorul și în a face ceea ce trebuie în mod corect și la timpul potrivit. Ar trebui politica externă din discursul de despărțire a lui Washington să fie considerată un principiu general al politicii americane sau ea se inspiră din condiții temporare, validitatea sa fiind așadar limitată la acestea? Sunt compatibile politicile externe din mesajele lui Washington și Monroe cu doctrina Truman? Pentru
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
La sfârșitul primului război mondial a început o nouă epocă în istoria guvernării internaționale. Liga Națiunilor s-a dovedit, prin funcțiile sale, într-o mare măsură asemănătoare cu Sfânta Alianță. Însă, din punctul de vedere al organizării, a constituit o despărțire radicală de experimentul care o precedase cu un secol. Modul de organizare Liga Națiunilor, spre deosebire de Sfânta Alianță, era o organizație reală, cu personalitate juridică, instituții și reprezentanți proprii. Componentele sale politice erau Adunarea Generală, Consiliul și Secretariatul Permanent. Adunarea Generală
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Se pot proiecta rabate dintr-o singură specie sau mai multe specii, din plante de mozaic, din plante anuale sau perene, rabate de primăvară, vară sau toamnă. Bordurile se proiectează în scopul creării unui cadru pentru peluze, ronduri, rabate, pentru despărțirea potecilor de gazon, cărora le dă un aspect ordonat și îngrijit. Acestea se pot amenaja cu arbuști scunzi sau plante floricole. Se pot folosi exemplare aparținând speciilor: Aster sp., Lobelia sp., Tagetes sp., Phlox sp., Pyretrum parthenifolium aurem, Centaurea candidissima
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
privirea care Îi reduce la neant. Se văd unii pe alții așa cum sunt văzuți. Fără drepturi. Într-adevăr, fraternitatea nu va Înlocui niciodată dreptul care, În același timp, leagă și desparte. Ea crede În mod iluzoriu Într-o legătură fără despărțire. Acesta este acosmismul popoarelor paria despre care vorbește Hannah Arendt, absența lumii semnificând absența „dreptului de a avea drepturi”. Se pot pune În evidență două forme de acosmism: „dezlegarea”, când fiecare este respins și aruncat În sine Însuși, și „fuziunea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
au nici un tratament special: de ziua mea, zgârii și arunc venin. Alegerea unui octombrie Ana-Maria Onisei Trei femei. Un bărbat. Și toamna. Acest frame simplu înglobează însă tot ce poate fi trecut la capitolul „dileme“ în viața amoroasă a cuiva. Despărțiri, reveniri, blazări, pasiuni, angoase, duplicități, tandrețuri, gelozii, lentori, gâfâieli, minciuni, adevăruri, tristeți, fericiri, îndoieli, atingeri, îndepărtări... O plasă introspectivă ne întinde unul dintre cei mai importanți autori danezi contemporani, Jens Christian Grondahl, și noi ne aruncăm în plin, așteptând să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
spus într-o zi că pentru tipi ca noi (citește „papagali“...), Occidentul este de dorit, pentru că ne dă voie pur și simplu SĂ TRĂIM, fiind mult mai tolerant cu cei slabi sau inadaptabili. În fine... Chinuitoare, ca întotdeauna într-o despărțire, ultimele fraze. Poate că cel mai mare câștig al corespondenței noastre a fost acela că ne-am putut revolta. Un privilegiu pe care, la urma urmei, puțini oameni îl au, pentru că nu posedă ochiul interior care să-i ajute să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
neutraliza o ofensă (precum scuzele și justificările) și ritualuri confirmative, care servesc pentru a instaura, a menține, a modifica sau a face să înceteze o relație; aici se cuprind în principal ritualurile de contact (saluturile, prezentările etc.), precum și cele de despărțire (la încheierea unei vizite, înainte de culcare etc.). Desigur, situațiile complexe presupun frecvente complicări ale ritualurilor, care sînt soluții puse la dispoziție de limbă subiecților, pentru a le permite soluționarea adecvată a problemelor de comunicare pe care le întîlnesc în viața
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se păstrează sunetul adevărat, uitând însă că în natură sunetul ne înconjoară. Nu reiau argumente și referințe. Concertul este suficient de clar. Ascultați surround-ul profund - în format DTS 5.1 - și nu ratați imaginile. Sunteți ce vedeți & ce auziți! După despărțirea de Genesis, când trupa căpătase importanță și loc distinct în peisajul rock-progresiv, Peter Gabriel nu s-a cramponat de schemele verificate ale succesului. N-a continuat direcția progresivă, ce l-ar fi dus în punctul mort al experimentului avangardist, nici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
din 1999 în Estonia a scos în evidență șase clivaje, însă nici un clivaj religios (B. Grofman, E. Mikkel și R. Taagepera, "Fission and Fusion of Parties in estonia, 1987-1999", Journal of baltic Studies, 4, 2000, p. 348). Principalele linii de despărțire sunt cea etnică, cea de tipul urban/ rural și cea socio-economică (F. Aarebrot și T. Knutsen (ed.), op. cit. P. 309; B. Grofman, E. Mikkel și R. Taagepera, "Fission and Fusion of Parties in Estonia, 1987-1999", Journal of Baltic Studies, 4
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
în cuvinte, impun ca principiu de lectură o anumită convergență între personajul ficțional și cititor. Unchiul Rudolf, al lui Paul Bailey 1, are un potențial semnificativ de a stabili conexiuni cu cititorii români, cartea fiind structurată în jurul unei amintiri dureroase - despărțirea lui Andrei Aderca de familia sa și de România în iarna anului 1937. Exilul și moartea părinților săi se contopesc într-un sentiment neliniștitor, iar câteva cuvinte românești îi amintesc obsesiv fractura existențială din copilărie. Romanul Unchiul Rudolf are o
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
în Franța, Dorothea Tanning s-a întors în Statele Unite, unde a început o viață solitară, dar a lucrat "la fel de mult în cei 20 de ani de după moartea lui ca și în ceilalți 35, dinainte". Deși anii '50 i-au marcat despărțirea de suprarealism, Tanning a continuat să-și reinventeze, în forme ce au inclus, treptat, și sculptura, dialectul minor, primitiv și pur, întins peste ariile neliniștii din abisul interior: copilăria și pierderea inocenței, descoperirea corpului și a sexualității, solitudinea inexorabilă, revărsarea
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
iese aidoma din cochilia lui de stea. Dar, în ambele cazuri, această ieșire se dovedește a fi fatală. Melcul îngheață. Nu este oare aceeași răceală care îl cuprinde și pe Hyperion în final ?"). Insula lui Euthanasius, din Cezara, reprezintă "tăcerea, despărțirea de logocentrismul instinctualității oarbe, intrarea în moarte, care în cazul Luceafărului e o nemurire împlinirea supremă". Iar în altă parte: "În insula lui Euthanasius nu e loc decât pentru trupul gol, identificare integrală cu natura, reintrare în punctul simetriei totale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
na Svetlana Paleologu-Matta, la a cărei lucrare "Eminescu și abisul ontologic" face referire, că "... abia cu înțelegerea lui Heidegger va progresa înțelegerea lui Eminescu". Delimitările lui Eminescu de concepția lui Schopenhauer și apoi de criticismul kantian sunt, de fiecare dată, despărțiri sporitoare (în sensul dat de Noica acestui termen), gânditorul român găsind cutezanța de a reformula, pe cont propriu, întreaga problematică privitoare la ființă. Gândul lui Eminescu izbândește de minune în această "gigantomachia perí tes usias" (cum numea Heidegger metafizica), întrucât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
om politic", "reacționar", "conservator", "xenofob", "paseist", "antieuropean"" ș.a. Marea "vinovăție" a poetului n-ar fi alta decât dragostea lui pentru poporul român; astăzi, în contextul reverificării "europenismului", modelul Eminescu ar fi devenit anacronic și păgubitor, de aceea se impune o despărțire globală și radicală de el. Cu demolatorii lui Eminescu se războiește Theodor Codreanu, acum, într-o carte întreagă. O dublă sacrificare deslușește criticul. De fapt, două mari jertfiri a suferit poetul, altminteri complotul împotriva sa a fost fără răgaz, din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
interviu nedrept al lui Moses Rosen i se acordă o atenție mai mică, măcar că el declanșează conspirația antieminesciană postdecembristă (1990, în "Tribuna", nr. 6). Mai șocant și mai revoltător este un eseu al unui om de cultură ca V. Nemoianu ( Despărțirea de Eminescu, în "Astra", 7/1990). Acesta, școlit în diaspora românească și îmbarcat pe corabia "elitei" autoproclamate, acuză influența nefastă a lui Eminescu asupra culturii noastre, prin ideile de coloratură... naționalistă și fascistă! A sosit, deci, clipa decesului pentru modelul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a poeziei noastre să fie prizonieră, cu tot geniul ei unei concepții reacționare"; Z. Ornea în 1994, la reeditarea cărții lui D. Murărașu, Naționalismul lui Eminescu, invoca pe Eminescu în alăturarea cărții lui Hitler, Mein Kampf; Virgil Nemoianu, în articolul Despărțirea de eminescianism (revista "Astra", 1990) care îl acuză pe marele poet pentru "ruptura de Occident", împingându-ne astfel în "antiistorism", în "pasivitate și retragere somnolentă", la "violență sângeroasă" etc. mergând până la executarea "modelului cultural românesc" și găsind că îl poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la adresa poetului, începută de preotul Alexandru Grama în 1891, este relansată în 1990 de către Moses Rosen, fostul rabin șef al Comunității evreiești din România și culminează cu "isprava" revistei "Dilema", nr. 265/1998. În toate aceste ocazii ni se propune despărțirea de tot ceea ce este în legătură cu modelul cultural eminescian, chiar și cu riscul de a rămâne fără nici un model. Pentru demascarea, combaterea și condamnarea diabolicelor atacuri antieminesciene, fie cele produse în timpul vieții poetului, fie cele postume, a apărut lucrarea Dubla sacrificare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Junimea și Titu Maiorescu. lată, așadar, punctul de pornire către o nouă sacrificare a poetului (începută cu cea a ființei fizice!). În acest context, nici contemporaneitatea noastră nu este mai brează, ne spune Theodor Codreanu. Și acum se încearcă noi "despărțiri" de Eminescu, fie că ele au în vedere omul Eminescu, supus greșelilor, "o mână de pământ", în fond, ziaristul Eminescu acuzat de xenofobie sau de atitudine... neeuropeană, sau chiar poetul Eminescu simbol al culturii naționale. Atitudinea autorului cărții devine mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în vedere omul Eminescu, supus greșelilor, "o mână de pământ", în fond, ziaristul Eminescu acuzat de xenofobie sau de atitudine... neeuropeană, sau chiar poetul Eminescu simbol al culturii naționale. Atitudinea autorului cărții devine mai incitantă, el caută în contemporaneitate semnele despărțirii de Eminescu și le sistematizează, într-o maniera și cu referințe directe, dar elegante de cele mai multe ori, în privința contemporanilor. Vor o "despărțire" de Eminescu și oameni remarcabili, precum I. Negoițescu, sau Zigu Ornea, sau Mircea Cărtărescu. Sunt puse în discuție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
chiar poetul Eminescu simbol al culturii naționale. Atitudinea autorului cărții devine mai incitantă, el caută în contemporaneitate semnele despărțirii de Eminescu și le sistematizează, într-o maniera și cu referințe directe, dar elegante de cele mai multe ori, în privința contemporanilor. Vor o "despărțire" de Eminescu și oameni remarcabili, precum I. Negoițescu, sau Zigu Ornea, sau Mircea Cărtărescu. Sunt puse în discuție opinii recente, din anii '90, cu privire la Luceafărul, de exemplu, se vorbește chiar de o "exegeză eminesciană populistă" în același deceniu în care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]