KorAP: Find »[drukola/base=diplomație & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...201 202 203 ...287 >

7,173 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841

și de bună calitate. Descoperiserăm, la etajul doi al marelui magazin "Zentrum", un butic "numai pentru diplomați", unde se găseau îmbrăcăminte, încălțăminte, cosmetice etc. "din import". Pentru achiziții mai speciale, odată la 3-4 luni mai "fugeam" în vest! Aflasem că diplomații puteau trece în Berlinul occidental prezentând la frontieră legitimația de diplomat. Așa că ne îmbarcam la Friederichstrasse în metroul care trecea "dincolo" și în câteva minute ne plimbam pe Kurfurstendam! Nu era o simpla trecere, ci un salt de la întuneric la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
ministrului culturii, Klaus Gisy. Totul a mers bine, dar ministrul s-a lăsat așteptat și n-a mai apărut, soția sa, director al Direcției relații externe din Ministerul Culturii informându-ne că "a trebuit să plece urgent în provincie". În diplomație acest gen de scuze este frecvent, de cele mai multe ori neavând o bază reală. Așa că am solicitat tovarășei director din partea ambasadei ca să se organizeze o nouă "inaugurare oficială" a expoziției în prezența ministrului, ceea ce s-a și întâmplat după câteva zile

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
magnifice lucrări, dar și integrala Concertelor Brandemburgice ale maestrului Bach, mulțumindu-i părintelui "Clavecinului bine temperat" pentru sugestia ce mi-a dat-o la botezul prezentului volum de însemnări diplomatice cu titlul "Papionul bine temperat". Gândesc la faptul ca și diplomația ca și muzica este o arta a punctului și contrapunctului, care se îmbina fericit în geneza armoniei finale! Dresda! Florența nordului! Nu știu de ce americanii și britanicii n-au fost și ei condamnați pentru bombardarea atroce și ilogică a Dresdei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
în primul rând pe confruntarea ideologică cu blocul sovietic și aliații săi, făcând din anticomunism prioritatea intereselor sale interne și externe. Specialiștii afirmă că dacă politica externă a Chile în perioada 1960-73 era "civil-pragmatică", după 1973 a devenit "pretoriano-ideologică", deplasând diplomația de la negocieri la confruntări deschise. Masivele valuri de asasinate și încarcerări, suprimarea drepturilor constituționale au dus an de an la condamnarea Chile în cadrul Comisiei de la Geneva pentru drepturile omului și a Adunărilor Generale ONU, în iunie 1976 însuși Henry Kissinger

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
Viena privind regimul misiunilor diplomatice, dar era în contradicție cu necesitățile umane, cotidiene ale unor oameni de a se aproviziona cu alimente, medicamente etc. Printr-un protest al șefului misiunii la Ministerul Relațiilor Externe "asediul" a fost ridicat, ambasada și diplomații ei fiind însă ținuți în continuare "sub lupă". Cum am mai spus, după lovitura de stat militară, toate ambasadele țărilor socialiste s-au închis, mai puțin noi și chinezii. Chinezii erau de înțeles fiindcă aveau "rațiunile lor chinezești" și fiindcă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
noi? Probabil că la asta s-au gândit și militarii chilieni de ce n-au închis și românii ambasada? Nu cumva ei au fost lăsați pe post de "coloana a III-a" a comuniștilor la Santiago? Noi am rămas fiindcă în diplomație trebuie să ai mereu posibilități de dialog, de schimb de idei, de informare. Închiderea unei ambasade este un gest extrem, care nu se justifică decât în situații extreme. În 1967, cu prilejul "războiului de 6 zile" dintre evrei și arabi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
fost singura țară socialistă europeană care nu a rupt relațiile cu Israelul și bine a făcut. Noi negociam și cu unii, și cu alții și ceilalți "frați întru ideologie" stăteau cu mâinile încrucișate și așteptau "informații" de la București și de la diplomații români! Rămânerea noastră la Santiago a fost o decizie de normalitate a diplomației românești rămâneam acolo pentru că eram o țară latină, pentru că doream să știm ce se întâmplă, cum evoluează lucrurile, pentru că doream să ajutăm democrația chiliană, atât cât mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
bine a făcut. Noi negociam și cu unii, și cu alții și ceilalți "frați întru ideologie" stăteau cu mâinile încrucișate și așteptau "informații" de la București și de la diplomații români! Rămânerea noastră la Santiago a fost o decizie de normalitate a diplomației românești rămâneam acolo pentru că eram o țară latină, pentru că doream să știm ce se întâmplă, cum evoluează lucrurile, pentru că doream să ajutăm democrația chiliană, atât cât mai rămăsese din ea. România a primit peste 1000 de refugiați din Chile, s-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
a apăra interesele unor patrioți chilieni! Întâlnirea cu decanul corpului diplomatic a fost de asemenea interesantă. În toate țările Americii Latine, țări catolice, prin tradiție decanul corpului diplomatic este reprezentantul Sfântului Scaun Santa Sede. Nu e cazul să calific eu diplomația Vaticanului. Era de înaltă clasă, șlefuită secole de-a rândul, avea în fiecare loc sat, oraș, fie ce-o fi o armată de ochi și urechi. Monseniorul de la Santiago era un om cu experiență, pe măsura problemelor "Misiunii", toată lumea, din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
că mi-am căpătat un aliat și nu unul oarecare, ci unul aflat în comunicare directă cu Cel de Sus! Vizitele la ceilalți șefi de misiune au fost instructive și productive pentru schimbul de idei și de informații. Și în diplomație funcționează principiul "reclama sufletul comerțului". Trebuie întotdeauna să fii bine informat și bine pregătit ca să poți servi interlocutorului în materie de informații uneori chestii banale, dar astfel ambalate și prezentate încât să apară ca "știri bombă" dintr-o sursă "de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
în unele cazuri, ca cel al SUA, pe baza principiului că "banii n-au miros", masivele comenzi de echipament militar și apărarea supremației în zona Americii de Sud, dorită "curată" de prezența rușilor! În situația de permanentă amenințare și anormalitate din Chile, diplomații se simțeau și acționau ca făcând parte dintr-o mare familie, fără diferențe de frontiere și ideologii. Ne întâlneam des, în vizite sau la acțiuni protocolare, unde treceam rapid de la un grup la altul pentru a putea "afla" cât mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
la acțiuni protocolare, unde treceam rapid de la un grup la altul pentru a putea "afla" cât mai multe. Și aflam! De tot hazul era în asemenea ocazii ambasadorul Chinei! În 3000 de ani de imperiu nu se poate spune că diplomația chineză nu era de înaltă clasă și înalt rafinament, dar ambasadorul chinez de la Santiago parcă venea din altă parte. Ca reprezentant al unei mari puteri, care întotdeauna are în problemele mondiale o poziție interesantă, când apărea ambasadorul chinez la vreo

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
publică primul volum de poezii "Crepusculario" urmat în 1924 de "Veinte poemas de amor y una cancion desesperada", care avea să-l facă cunoscut. Din lipsă de fonduri, un prieten din Ministerul de Externe îl ajută cu un post în diplomație, din 1927 întâlnindu-l "Consul onorific" în destinații exotice Rangoon, Batavia, Colombo, Singapore, apoi la Buenos Aires, Barcelona și Madrid. Participă la războiul civil din Spania de partea revoluționarilor, publicând "España en el corazon". În 1938 este "consul special al emigrației

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
fost "întâlniți" plimbându-se noaptea prin munți. Fiind convins că la acea oră și în acel loc nu puteau avea o întâlnire de afaceri, am explicat "Părții chiliene" că cei doi fuseseră într-o excursie și se "rătăciseră", gogoașă acceptată, "diplomații" fiind conduși la "reședință" de o patrulă a politicoasei poliției locale. La despărțire, mi-au exprimat sincere mulțumiri și mi-au făcut un frumos cadou integrala simfoniilor lui Beethoven. Subțiri băieții! Am început să ne pregătim bagajele, nu prea multe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
de consilier. În aceeași zi am fost propus și aprobat director adjunct, câteodată și bucuriile venind mai multe deodată. În noua conjunctură internă a țării și relațiile externe trebuiau să capete noi orizonturi și noi valențe și în acest context diplomației culturale îi revenea un rol important. Ultimul deceniu de dictatură comunistă și de dictatură personală a soților Ceaușescu lăsase în urmă o situație dezastruoasă în relațiile noastre culturale externe, mai subzistând doar cele cu țările socialiste "frățești" și cu unele

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
și Grecia, persoană "fină", care însă, pe mine personal, m-a decepționat. Departamentul fusese populat cu vreo 30 de juni și june, care nu știu cu ce se ocupau, dar primeau niște lefuri de 3-4 ori mai mari ca noi, diplomații. Ne întruneam pentru a pune țara la cale o dată pe lună, la reuniuni participând reprezentanți de la Externe, Ministerul Culturii, Educației, Academie, Uniunile de creație etc. Ni se serveau o cafea și un pahar de apă minerală și apoi începeam discuțiile

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
rămas doamna Grete Tartler, atașat cultural la Viena, ambasador la Copenhaga și în prezent consilier cultural la Atena! Închei capitolul " Lungul drum al zilei către noapte" cu câteva mărturisiri privind legaturile mele nu numai profesionale ci și "de suflet" față de diplomație și de Ministerul de Externe. În noua locație din Aleea Modrogan ministerul dispunea de câteva spații de protocol, denumite "ca la sindicat": un salon de la primul etaj, unde primea ministrul, se chema "salonul francez", probabil că administratorului i se păruse

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
medalia jubiliară, timbrele... Acțiunea a mai fost reluată în 1997, sub ministeriatul lui Adrian Severin, la cea de a 135 aniversare, la propunerea mea și cu colaborarea domnului ambasador Valeriu Tudor, când s-a organizat o sesiune de comunicări consacrate diplomației naționale. Cu trecerea timpului, entuziasmul s-a diluat, în 2007, la cea de a 145-a aniversare ADIRI, organizând o comemorare. Lui Adrian Năstase aveam să-i mai adresez o propunere, aprobată și ea cu entuziasm crearea unui "Muzeu al

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
naționale. Cu trecerea timpului, entuziasmul s-a diluat, în 2007, la cea de a 145-a aniversare ADIRI, organizând o comemorare. Lui Adrian Năstase aveam să-i mai adresez o propunere, aprobată și ea cu entuziasm crearea unui "Muzeu al diplomației române". Era o idee îndrăzneață, generoasă, având în vedere rolul benefic jucat de diplomație și diplomații români de-a lungul timpului. Pe baza aprobării ministrului, am redactat o circulară către misiunile noastre diplomatice din Europa occidentală, SUA, Canada, Brazilia, Argentina

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
145-a aniversare ADIRI, organizând o comemorare. Lui Adrian Năstase aveam să-i mai adresez o propunere, aprobată și ea cu entuziasm crearea unui "Muzeu al diplomației române". Era o idee îndrăzneață, generoasă, având în vedere rolul benefic jucat de diplomație și diplomații români de-a lungul timpului. Pe baza aprobării ministrului, am redactat o circulară către misiunile noastre diplomatice din Europa occidentală, SUA, Canada, Brazilia, Argentina, Mexic, solicitând colaborarea la acest proiect a rudelor și prietenilor unor diplomați, pentru donarea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
aniversare ADIRI, organizând o comemorare. Lui Adrian Năstase aveam să-i mai adresez o propunere, aprobată și ea cu entuziasm crearea unui "Muzeu al diplomației române". Era o idee îndrăzneață, generoasă, având în vedere rolul benefic jucat de diplomație și diplomații români de-a lungul timpului. Pe baza aprobării ministrului, am redactat o circulară către misiunile noastre diplomatice din Europa occidentală, SUA, Canada, Brazilia, Argentina, Mexic, solicitând colaborarea la acest proiect a rudelor și prietenilor unor diplomați, pentru donarea de exponate

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
Militar Central. Am trecut apoi la căutarea unui spațiu și aici excelenta mea propunere s-a împotmolit. După "revoluție", cele peste 200 de partide răsărite peste noapte, unele "de buzunar", altele "de familie", aveau să primească spații generoase. Pentru "Muzeul diplomației" nu s-a găsit! Că nu sunt vremile sub om, ci bietul om sub vremuri"! 1992 Timpul regăsit Întors de un an și jumătate în MAE, așteptam o decizie de plecare la o misiune diplomatică. Fusesem prin mai toate țările

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
lebede conferă palatului o distincție cu totul aparte. Din 1955, parterul clădirii a fost transformat în muzeu, adăpostind astăzi arhive importante, precum și cea mai bogată colecție de hărți din America Latină. La Itamaraty, palatul încărcat de un secol de istorie și diplomație, am fost primit la cel mai înalt nivel, fiind asigurat de colaborare și sprijin în îndeplinirea misiunii. (Am primit și o solicitare pentru "donarea" a două perechi de lebede, transmisă acasă, dar neonorată din păcate de "Partea română".). Vizita ulterioară

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
se poate ști și multe lucruri în plus". Eram departe de a fi o "enciclopedie ambulantă", dar citisem mult, terminasem studii universitare interesante istorie-filologie -, aveam o experiență de viață, aveam ceva ani în aceasta minunată și complexă meserie care este diplomația, mă exprimam cu ușurință în limbi străine... Așa că pentru ținut conferințe pe orice teme eram bun. Adusesem cu mine de la București o foarte frumoasă expoziție de fotografii color cu tema "Arta și arhitectura populară", obținută prin relații "personale" de la Agerpres

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
fixés". Vizita delegației Senatului României, condusă de Oliviu Gherman, a avut loc în perioada 20-24 octombrie 1993. Îl cunoșteam din țară pe politicianul și distinsul om de știință Oliviu Gherman (și viitor coleg de breaslă, ca ambasador la Paris). Cum diplomații nu fac politică, sau fac doar politica țării, nu intru în amănunte privind doctrina politică și ideile lui Oliviu Gherman. Mie mi-a plăcut ca interlocutor, ca partener de discuții, fiind un om cu o vastă cultură, cu o mare

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]