5,763 matches
-
de balet ale Operei și a participat la un turneu al acesteia în Bulgaria, Iugoslavia și Albania. In continuare el a fost directorul muzical al Ansamblului muncitoresc de cântece și dansuri „Flacăra” , iar în anul 1949 a fost numit oficial dirijor la Opera din Timișoara. În același an Filarmonica Banatul din Timișoara a interpretat în premieră compoziția sa, „Două dansuri românești ”, sub bagheta lui Mircea Popa. În anul 1953 Roth a fost numit prim-dirijor al Operei Române din Timișoara, funcție
László Roth () [Corola-website/Science/331430_a_332759]
-
anul 1949 a fost numit oficial dirijor la Opera din Timișoara. În același an Filarmonica Banatul din Timișoara a interpretat în premieră compoziția sa, „Două dansuri românești ”, sub bagheta lui Mircea Popa. În anul 1953 Roth a fost numit prim-dirijor al Operei Române din Timișoara, funcție pe care a îndeplinit-o până în anul 1958, când a fost concediat în urma depunerii cererii de emigrare în Israel. În perioada 1953-1958 el a dirijat 734 spectacole, printre care 35 de opere, operete și
László Roth () [Corola-website/Science/331430_a_332759]
-
Pastorală pe o temă de la munte. Autoritățile comuniste i-au permis să plece definitiv din România în anul 1960. Roth s-a stabilit în Israel în orașul Bat Yam, la sud de Tel Aviv-Yafo. În curând a fost angajat ca dirijor al Corului de cameră din Tel Aviv, apoi a dirijat Orchestra Simfonică Radio din Ierusalim, Corul și Orchestra de estradă a Radiodifuziunii israeliene (Kol Israel, adică „Vocea Israelului”) de asemenea din Ierusalim. În anul 1965 el a devenit dirijorul Corului
László Roth () [Corola-website/Science/331430_a_332759]
-
ca dirijor al Corului de cameră din Tel Aviv, apoi a dirijat Orchestra Simfonică Radio din Ierusalim, Corul și Orchestra de estradă a Radiodifuziunii israeliene (Kol Israel, adică „Vocea Israelului”) de asemenea din Ierusalim. În anul 1965 el a devenit dirijorul Corului „Tzadikov” din Jaffa, post pe care l-a ocupat până la finele anilor 1970. Roth a făcut parte din juriul emisiunii de concurs muzical radio „Tessuot rishonot” („Cele dintâi aplauze”). De asemenea a predat arta dirijatului la Academia de muzică
László Roth () [Corola-website/Science/331430_a_332759]
-
a operei „Aida” de Verdi în anul 1972. În 1963 Roth a dirijat un concert al Filarmonicii israeliene din Tel Aviv, iar in 1965 s-a aflat la pupitrul Orchestrei „Scarlatti” din Neapole. În anii 1970 el a fost numit dirijor al ansamblului israelian de folclor „Anahnu Kan” („Noi suntem aici”), compus din evrei noi imigranți din Uniunea Sovietică. La sfarsitul anilor 1970 Roth a fost consilier muzical al Orchestrei orașului Netanya. De-a lungul anilor Roth a compus adaptări muzicale
László Roth () [Corola-website/Science/331430_a_332759]
-
rock. din Israel. În anii 1967-1968 László Roth a dirijat în Africa de Sud, în anul 1968 a colaborat cu Radiodifuziunea daneză la Copenhaga, îar în anul 1970 a dirijat o stagiune la „Landestheater” din Salzburg. Timp de 11 ani a fost dirijor la Opera din Mexic. În anii 1985 și 1987 a lucrat ca dirijor în Statele Unite. După căderea regimului comunist în România în 1989, a dirijat spectacole și concerte la Opera Națională Română din Timișoara, la Brașov, Arad, București, și la
László Roth () [Corola-website/Science/331430_a_332759]
-
anul 1968 a colaborat cu Radiodifuziunea daneză la Copenhaga, îar în anul 1970 a dirijat o stagiune la „Landestheater” din Salzburg. Timp de 11 ani a fost dirijor la Opera din Mexic. În anii 1985 și 1987 a lucrat ca dirijor în Statele Unite. După căderea regimului comunist în România în 1989, a dirijat spectacole și concerte la Opera Națională Română din Timișoara, la Brașov, Arad, București, și la Filarmonica Dinu Lipatti din Satu Mare.
László Roth () [Corola-website/Science/331430_a_332759]
-
Emil Shay Săculeț (în ebraică:אמיל ש"י סֶקוּלֶץ, n.1915 - 1976) a fost un folclorist și etnomuzicolog român și israelian, originar dintr-o familie de evrei moldoveni, a mai fost pianist, dirijor, compozitor și aranjor. În România și apoi în Israel, Săculeț s-a distins prin cercetările sale în domeniul muzicii populare evreiești din România. În anii 1950 fiind apreciat de Harry Brauner, a fost cooptat la Institutul de folclor din București
Emil Săculeț () [Corola-website/Science/336948_a_338277]
-
din Basarabia, pe care o conduce până în 1940, când este nevoită să se refugieze. Cu o voce de soprană, s-a impus pe scena lirică prin temperamentul scenic și ambitus amplu. Printre rolurile interpretate se numără: Anastasia a colaborat cu dirijorii George Enescu, Jean Bobescu, Umberto Pessione, Marcu Pester, Mihail Bârcă; soliștii N. Nagacevschi, R. Steiner, M. Izar, I. Athanasiu, P. Păldăraru, V. Malanețchi, E. Rodrigo, G. Zaic-Borelli, I. Gorsky, L. Kantet, Gr. Melnic, E. Ivoni; pianiștii I. Guz, C. Fainstein
Anastasia Dicescu () [Corola-website/Science/336960_a_338289]
-
Dov (Dubi) Seltzer (în ebraică: דב (דובי) זלצר), născut în 1932 la Iași) este un compozitor și dirijor israelian, evreu originar din România, laureat al Premiului de stat al Israelului (Premiul Israel). Dov (Dubi) Seltzer s-a născut ca Bernard Seltzer (Dov este numele ebraic corespunzând lui Bernard, iar Dubi este diminutivul ebraic al numelui Dov) s-a
Dov Seltzer () [Corola-website/Science/337018_a_338347]
-
(n. 28 iunie 1831 - d. 15 august 1907) a fost un violonist, compozitor, dirijor și pedagog maghiar. Un colaborator apropiat al lui Johannes Brahms, este considerat unul dintre cei mai importanți violoniști ai secolului al XIX-lea. s-a născut în Kittsee (sau Köpcsény), în apropiere de Bratislava și Eisenstadt, în ceea ce este astăzi
Joseph Joachim () [Corola-website/Science/328421_a_329750]
-
în Anglia, lui Joachim i s-a oferit o vioară Stradivarius și un arcuș Tourte. La sfârșitul anului 1895 atât Brahms cât și Joachim au fost prezenți la inaugurarea Tonhalle din Zurich, Elveția; Brahms a dirijat iar Joachim a fost dirijor asistent. Dar în aprilie, doi ani mai târziu, Joachim și-a pierdut cel mai bun prieten când Brahms a murit în Viena la vârsta de 64 de ani. La Meiningen, în luna decembrie, Joachim a susținut un discurs la dezvelirea
Joseph Joachim () [Corola-website/Science/328421_a_329750]
-
92 de registre și 5 manuale; este comandat de la o claviatură electronică. Concertul inaugural al sălii a avut loc în 22 mai 2006 cu concursul soliștilor István Baróti, Elekes Zsuzsa și László Fassang, acompaniați de Orchestră Simfonica Danubius sub baghetă dirijorului Ervin Lukács. Cu ocazia acestui spectacol a fost prezentat în primă audiție " Concertul pentru Orgă" compus, pentru acest eveniment, de Frigyes Hidas și interpretat de Xavér Varnus. Prima înregistrare pe disc a noii orgi a fost realizată de Sony-BMG cu
Palatul Artelor din Budapesta () [Corola-website/Science/328422_a_329751]
-
Re major a lui Gustav Mahler a fost compusă între sfârșitul anului 1887 și martie 1888 deși incorporează muzică pe care Mahler a compus-o în lucrările sale anterioare. A fost compusă în perioada în care Mahler era al doilea dirijor al Operei din Leipzig, Germania. Deși în scrisorile sale Mahler a considerat întotdeauna lucrarea o simfonie, primele două interpretări au descris-o drept poem simfonic. Lucrarea a avut premiera la Sala de Concerte Vigadó din Budapesta în 1889 dar nu
Simfonia nr. 1 (Mahler) () [Corola-website/Science/328471_a_329800]
-
Wachmann. S-a aflat la clasa de armonie printre elevii lui Ioan Cartu. A absolvit și Facultatea de Litere și Filosofie. A predat ca profesor de muzică vocală la Liceul „Sfântul Sava” din București și a fost primul organizator și dirijor al corului de la Biserica „Domnița Bălașa” din Capitală. A experimentat la Seminarul Pedagogic București alături de Constantin Corduneanu, un sistem de predare numit „scripo-fonic”. Ideile sale alături de cele ale lui D. G. Chiriac, au stat la baza circularei emise tuturor școlilor
Alexandru Podoleanu () [Corola-website/Science/334434_a_335763]
-
pătați”. Autoarea își pierde totuși obiectivitatea în anumite momente, atunci când își etichetează personajele caracterizate printr-o trăsătură principală: "„buna Lina”" sau "„proasta de Sia”". Din toată fauna de personaje ale romanului iese în evidență figura muzicianului Marcian, violonist, pianist și dirijor de renume european, în care unii critici au recunoscut trăsăturile compozitorului George Enescu. Prezentat fără contururi precise, personajul personifică aspirațiile umane superioare, căpătând contur doar atunci când domină "„ca un stăpânitor”" lumea muzicii. Lumea prezentată de Hortensia Papadat-Bengescu este dominată de
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
Britten cu orchestrația dirijată de Kristiina Poska, a fost recunoscută de "The Financial Times" ca „o contribuție valoroasă pentru tânăra tradiție germană a lui Britten” și a primit multe alte recenzii pozitive. Lucrul la opera "Der Freischütz" de Weber, împreună cu dirijorul Markus Stenz, la Oper Köln a beneficiat de succes critic și public, la fel ca și spectacolul cu opera "Macbeth" Verdi, împreună cu dirijorul Will Humburg, la Staatstheater Darmstadt. În prezent, Kairišs lucrează la opera "Valentina" de Arturs Maskats, împreună cu Modestas
Viesturs Kairišs () [Corola-website/Science/335163_a_336492]
-
lui Britten” și a primit multe alte recenzii pozitive. Lucrul la opera "Der Freischütz" de Weber, împreună cu dirijorul Markus Stenz, la Oper Köln a beneficiat de succes critic și public, la fel ca și spectacolul cu opera "Macbeth" Verdi, împreună cu dirijorul Will Humburg, la Staatstheater Darmstadt. În prezent, Kairišs lucrează la opera "Valentina" de Arturs Maskats, împreună cu Modestas Pitrenas ca dirijor la Opera Națională Letonă, având spectacole programate la Deutsche Oper Berlin. Kairišs a regizat patru documentare și cinci filme artistice
Viesturs Kairišs () [Corola-website/Science/335163_a_336492]
-
la Oper Köln a beneficiat de succes critic și public, la fel ca și spectacolul cu opera "Macbeth" Verdi, împreună cu dirijorul Will Humburg, la Staatstheater Darmstadt. În prezent, Kairišs lucrează la opera "Valentina" de Arturs Maskats, împreună cu Modestas Pitrenas ca dirijor la Opera Națională Letonă, având spectacole programate la Deutsche Oper Berlin. Kairišs a regizat patru documentare și cinci filme artistice. A debutat în 1998 cu documentarul "Trenul". Primul său film de lung-metraj, "Părăsind drumul", a obținut Premiul Național de Film
Viesturs Kairišs () [Corola-website/Science/335163_a_336492]
-
n. 1878) a avut patru copii: Costică, Dumitru, Mariana și Ilincuța, toți muzicanți. Primul dintre ei, vioristul Costică Bobirci a fost căsătorit cu Sevastița, zisă Luxița. Fiul lor, Aurel (Nelu) Bobirci a fost unul din marii muzicanți ai Gorjului postbelic, dirijor al Orchestrei „Tarafului Gorjului” și angajat al Centrului Județean al Creației Gorj în perioada 1970-1980. Celălalt fiu al lui Bobirci, vioristul Dumitru Bobirci, zis Mitu, a fost căsătorit cu solista și chitarista Maria, zisă Mița. Mitu Constantin Bobirci a avut
Lăutarii de pe Valea Jiului () [Corola-website/Science/335340_a_336669]
-
Între 1951-1953 devine solistă-vocală la Ansamblul de cântece și dansuri al Capitalei. Între 1953-1954 cânta la Teatrul de Estradă „Constantin Tănase” din București. Între 1954-1956 ajunge solistă-vocală la Orchestra de muzică populară a Ansamblului „Ciocârlia” din București, activând sub bagheta dirijorului Victor Predescu. Între 1955-1986 activează ca profesoară de canto popular la Școala de Muzică nr. 1 din București, actualul Liceu de muzică „Dinu Lipatti”. În 1972 publică volumul „150 de Romanțe” iar în 1974 „Îndrumări metodice pentru predarea cântecului popular
Mia Barbu () [Corola-website/Science/335364_a_336693]
-
melodii ca "Doina Ciobanului", "A oilor - ca la caval" etc. Apreciat solist vocal, știa să cânte mai ales balada „Mihu Haiducu” și cântecul vechi „Spune, spune, mos bătrân”. A evoluat o perioadă în Orchestra „Taraful Gorjului” și a fost primul dirijor al Tarafului „Murmurul Gilortului“, înființat în anul 1954. În perioada 1939-1941 Costică Dindiri și soția sa, Constanța Chirițoiu, au cântat la București într-o cârciumă din spatele Gării de Nord. A efectuat mai multe înregistrări pentru Radio Craiova și a fost televizat în timp ce
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
comuna Berlești. Vestit a fost taraful vioristului Ion Busuioc zis Nelu (n. 1905 - d. ?), care a cântat și la Constanța. Din banda sa făceau parte soția, Anica Busuioc (chitară și voce), vioristul Constantin Busuioc (fiul său, care avea să ajungă dirijor la Orchestra „Doina Olteniei” și la Ansamblul „Nicolae Bălcescu” din Dolj), Marița Fălciu (voce) și Ion Boncea (bas). Grupați într-o formație familială, aceștia aveau o manieră specială de cântare. Lăutarii din Scrada au fost descoperiți de către Constantin Brăiloiu în timpul
Lăutarii de pe Valea Amaradiei () [Corola-website/Science/335345_a_336674]
-
concerte pentru vioară dar și unul dintre cele mai dificile din punct de vedere tehnic. A fost compus în Elveția în 1878 și a avut premiera pe 4 decembrie 1881 în Viena cu Adolph Brodski în calitate de solist și Hans Richter dirijor. Concertul este orchestrat pentru două flauturi, două oboaie, două clarinete în La și Si bemol, doi fagoți, patru corni în Fa, două trompete în Re, timpane, coarde și vioară solo. Lucrarea este structurată în forma tradițională de concert în trei
Concertul pentru vioară (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/331535_a_332864]
-
Kotek lucrarea "Vals-Scherzo în Do major" pentru vioară și orchestră, compusă în 1877 și publicată în 1878. Premiera a avut loc în cele din urmă pe 4 decembrie 1881 în Viena cu Adolph Brodski în calitate de solist și cu Hans Richter dirijor. Ceaikovski i-a dedicat concertul lui Brodski. Receptarea critică a fost mixtă. Renumitul critic Eduard Hanslick a numit lucrarea "lungă și pretențioasă". Violonistul care a ajutat la înregistrarea unui succes al lucrării și asigurarea unui loc în repertoriu a fost
Concertul pentru vioară (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/331535_a_332864]