5,138 matches
-
ani! 1999 Cu, pardon, creionul prin București 1 ianuarie O tempora! ... o Moritz! zicea minunatul pictor Craiu, bonomul, ut pictura... ut pictura... aveam să-l aud tot drumul. Era Ajunul și urma să trec pe la el, s-o rog pe distinsa doamnă mamă să-l învoiască, să coborîm pe la Observatorul lui Stere, pe la Pompieri, pe la Bojdeucă, în jos, hop-țop. hop-țop... Ningea ca-ntr-un tablou de Cămăruț. Craiu mă aștepta în antret cu lumînarea aprinsă. I-am întins dreapta, cu stînga
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la care îl supune gazda, și ea, o persoană realmente de ținută. Secvență, în mult rîvnitul său periplu bucureștean: faimosul bariton ne este arătat în incinta unei opulente biblioteci publice. Nu miră, cred, pe nimeni scena, pentru că expresia acestui cap distins, alura întregului personaj spun de marca sa intelectuală. Final de interviu. Ce hobby aveți? se interesează, pentru noi, doamna de la t.v. Cuvintele încrucișate, răspunde senin invitatul. Și ne lasă, evident, visători. Rumânul are-n toate tradiție. Să iște și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
recunoaște purtătorul lui, odată cu înaintarea în vîrstă. Și pentru că discuția filmată, plecată de la vetustul baston, înclină spre tema deja anunțată boema domnul Paleologu declanșează una din șarmantele lui dizertații, cu atît mai șarmante cu cît sînt mai picant subiective. Elegant, distins, prevenitor dar casant cît trebuie, cum i-ar sta estetului să spună că preferă boema! N-o preferă. N-a preferat-o niciodată. Nici cînd era june. A cunoscut, e-adevărat, cîțiva boemi iluștri, s-a simțit bine în compania
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
contrazic proiectele. E de sperat ca într-un an electoral care de abia a început, perspicacitatea, flerul managerial le vor așeza cu franchețe în poziția de suprafață, vizibilă, decizională, în conturarea unui stat realmente doritor să se afle iar în distinsa familie europeană. Mintea românului... Mai știi! E-adevărat, a mai existat cîndva, în conduita unui mare partid istoric, sloganul "prin noi înșine", dar... dar... ce diferență colosală între prudența de-atunci, firească, în abordarea Occidentului și clamarea autarhiei de sorginte
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de joasă extracție comunistă. Și reamintindu-ne originea noastră nobilă. Foaierul Teatrului Național. Spațiul în care poți lua pulsul civilizației locale. În postura ei demonstrativ-mondenă. Tînăra pereche își consumă antractul în traversarea calmă și ușor emoționată a mochetelor. Ea, înaltă, distinsă biologic, își etalează fără emfază farmecul frust, pășind ușor cabrat și conversînd minim. Cu partenerul care-și temperează cu grijă alura sportivă. Ce-și vorbesc? Să nu ne facem iluzii prea mari. Altceva e important. România pierzînd, prin dictatură comunistă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
seamă prestația demnă a aceluiași președinte. Cîtă apă la moară au dat (inconștient, oare?) cei doi pernicioaselor forțe criptocomuniste accedînd acum iar la putere! Cel puțin insomniacul pamfletar și-a găsit foarte recent, în chiar revista cu pricina, în persoana distinsei Annie Bentoiu, promptul diagnostic. Dar ce fac? N-am fugit tocmai de lumea aceasta a gîlcevilor și înverșunărilor? Ce edenică-i, în dimineața asta curată, pajiștea de pe Zamora! În restaurantul elegant și gol, cineva. Cine? Eee, nu se poate! zic
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o viață, el reputat critic de artă, ea nu mai puțin reputată cercetătoare în artele medievale. De la capătul firului venea o veste tristă: Virgil făcuse, cu o zi înainte, infarct. Am bătut la ușa dragă și mi-a deschis Mioara, distinsa descendentă dintr-o familie boierească din Moldova. Ce demnă ținută și-a menținut, în ora cît am stat de vorbă, această ființă totuși îngrijorată de accidentul bărbatului ei! Gîndul m-a dus, imediat, la Martha Bibescu (și la prietena ei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Frumos). Ceva esențial s-a modificat. Dacă imediat după război, ștaiful sindrofiilor la cel mai înalt nivel era dat de grotesca împerechere a proaspeților ștabi de "origine sănătoasă" cu polcovnicii sovietici zornăitori în decorații, a rudimentarilor kaghesecuriști cu niscaiva siluete distinse ajunse aici, cum oare? din acea Românie care încă mai spera că vor veni americanii, regimul lui Dej, dar mai ales cel al lui Ceaușescu au simplificat, au monocromatizat antrenul, bazîndu-se exclusiv pe tot mai deasa pătură de parveniți cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dar la parterul unei frumoase vile al cărei proprietar, fost ofițer de elită al armatei române, ocupa acum subsolul propriei case. Se înțelege, doamnă hipermanierată, hipercolocvială, cu timoratul expropriat. Ca să vezi! Alt șarpe cu clopoței albaștri din sipetul domnului avocat: distinsa figură a fratelui de suferință al pomenitei doamne: Teohari Georgescu. Trimis de Ghiță Dej et compania la munca de jos, ca director de tipografie. Ei bine, pe masa fostului satrap, domnul avocat Florescu vede într-o zi o întreagă bibliotecă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mîine dimineață, vor arăta și altoreliefurile de pe Casa tineretului (și studenților, cum foarte inspirat suna vechea departajare de clasă a firmei). 20 septembrie Sîntem tentați iarăși a pleca de la experiența individuală pentru a revela generalul. Și asta în cea mai distinsă procedură dialectică. Vocația-mi plastică mă destinase acelui despărțămînt al "organului" local, menit a-l face pe acesta mai arătos, mai gigea. Ei bine, ca sarcină voluntară trebuia să compun, lunar, și coperta unei broșuri de dimensiuni maoiste Carnetul agitatorului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a-și fi rezervat, mai înainte, savoarea iubitorului de bărbați, rugînd-o pe premiată să-i transmită domnului de Noailles "întreaga și via mea prietenie celui al cărui glas încîntător, auzit adineaori la telefon, mi-a reamintit tot ce are mai distins, profund și pur". Să revin, în finalul sumarei mele explorări saphice, la triunghiul psihanalitic Jung, Sabina Spielrein, Freud, notînd credo-ul ultimului: Felul în care aceste femei pot să ne farmece prin toate perfecțiunile psihice conceptibile, pînă cînd își ating
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tu ce muzică haioasă e la discoteca "McCool's"! Revăzînd fotografia cu familia și curtea regelui Carol I, făcută pe una din terasele Peleșului, nu-mi pot decît imagina petrecerea timpului pentru această societate care a infuzat României exercițiul civilității distinse și binedispuse. Dacă pentru cei doi îngîndurați monarhi, Carol și Ferdinand, destinderea însemna mai ales plimbarea calmă pe aleile palatului, pentru cei din preajmă, tinerii mai ales, însemna exodurile vesele, în limuzinele de-atunci, la castele tăinuite de pădurea veșnic
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cultural Pahopol, la Sulina?: "Marea salută Româniiia"? Oricîtă Dunăre s-ar mai vărsa în mare, mirificul nostru litoral va mirosi de-a pururi a mici. Spuneți că nu-i așa. (Să văd pe cineva care, în intimitatea lui cea mai distinsă, susține că nu i se face poftă, măcar o dată-n an, de-un mic. Ies pe le vecernie din atelier și-o iau spre Dosoftei. Din cînd în cînd, mi se face dor de Dosoftei. La întoarcere, n-am cum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un yesman de rînd în anturajul lui Ceaușescu, îi provoacă totuși acestuia interminabile "dezvăluiri" (destinate poate unei pene ca cea a altui dezvăluitor de comunisme românești, scribul Pelin), nu are încotro și, deși timpul emisiunii se consumase, îl lasă pe... distinsul invitat să-i aducă dictatorului osanaua finală. Ca odorată dregere a busuiocului, după ce timp de o oră (de istorie) se erijase cu șiretenia și duplicitatea nomenclaturistului dîmbovițean în, vezi doamne, sfetnic de taină partinică al căpcăunului; oricum încăpățînat și discreționar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
clipă) șevaletul și să mă dedic exclusiv lor. Recunosc faptul că, făcînd acest exercițiu de confruntare cu un personaj de talia eruditului Steve, m-am "descărcat", am avut privilegiata ocazie de a-mi mărturisi "trădarea" picturii în favoarea literaturii, ceea ce cu distinșii mei colegi de breaslă n-aș putea-o face. Din cel puțin două motive: 1. interlocutorul (plastic) ținîndu-se, din instinct, departe de capcana literară; 2. același interlocutor avînd, nativ, precaute rețineri culturale. Dacă în ce mă privește situației îi mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la sfîrșitul exemplarei sale vieți, de soarele sudului. Da, dar Iliescu nu e Havel. Reverența balerinilor. Cu tot corpul. Într-o fandare amplă, preluînd-o pe cea strict protocolară, din încăperile princiare ale Renașterii. Și nerenunțînd la ea nici azi, păstrîndu-se, distins, în vetustețea ei nobilă, care ne reamintește ceva pierdut pentru totdeauna de ființa noastră, cîndva (și) ceremonioasă. 25 februarie Ducă-se naibii, o secundă, tevatura zilelor (și nopților), ne-am zis (un pic argotic, nu-i așa?) noi, înrăiții melomani
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
este Bolta Rece. Chirița, înfrigurată de sosirea iminentă a oficeriului, își expediază elegant pictorul căruia îi pozează de bon ton: Ești talentat! și-i face semn cu mîna dolofană și îmbijuterată s-o șteargă. Intrînd în expoziția-mi de la Palat, distinsul condeier și amic Antonesei mă gratulează cu același: Ești talentat! La care, amuzîndu-mă invers, îi fac gestul Chiriței. Vai, dar eu însumi am... comperat, anul trecut, într-un amurg palladyan, un astfel de... spectacol de sunet și lumină. Deschizîndu-mi ușa
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unor ziare care, culmea, în compartimentele lor forte duc o luptă crîncenă cu puterea mafiotă la zi!; drăguții de ei, esteții (bine hrăniți de buget), iar unii beneficiind și de recentele indemnizații de merit (pe fățișe criterii politice)!; - spirite realmente distinse, rezistente la vocea de sirenă gîjîită, se trezesc brusc miruite, și ele, la Cotroceni, zîmbind ingenuu camerelor t.v.; - veșnicii comozi, oblomovii halatelor și papucilor lirici, așteptînd într-un cot poștașul cu pensia; - "înțelepții" care ne sfătuiesc să lăsăm politicalele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
bătute cîndva de patriarhii impresionismului. Cu resuscitarea bruscă a pînzei lui Grigorescu, avîndu-l în centru pe celălalt mare barbizonian, Andreescu. În cămeșoiul lui de un albastru inegalat nici chiar de portretist însuși. Mîngîi cu dreapta (pensonului) burta elefantului întemeietor. Talcioc (distins), în "orașul vechi": resturi jalnice dintr-o lume care a dispărut de mult (din 1789?). Atîrnat de-o tarabă, extrem de vizibil, chipul lui Brejnev (!), în plină vigoare (... "Portret al bestiei la tinerețe"). Loc meritat, de altfel, nu? Nimeni însă, de-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Deci începutul acela, neieșit încă din tenebrele fără nume, să fie totul? Poate că da. Cu atît mai mult atunci cînd gustul îndoielnic nu mai poate fi compensat nici măcar de artificiile unei inteligențe briante. Ca a lui Alain. Cunosc un distins critic de artă, adeptul unui program auster, de o anume reconfortantă cruzime axiologică, angajat în destinul artei, care, în anii începutului său catedratic, anii anonimatului, desena candid, alături de studentul ce eram, într-o bancă de seminar, gingașe profiluri de camee
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mare balerin. După ce-i spun la rugămintea lui rezervată cu ce mă ocup, încheie în cel mai autentic stil de Charlus: Deci sînteți un artist. Mică pauză și mă trezesc completînd: N-am încotro. La care M.D., rîzînd stins și distins: O, ce nostim ați fost! Și imediat: Mă așteptam să spuneți ceva înălțător. Încerc să repar, spunînd că m-am gîndit la implacabilitatea destinului, dar, îmi dau seama că, oricum, butada mea frivolă l-a indispus puțin. Două epoci, două
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unghiul academiei suedeze, în cel al lui Blaga, numai coteriile unui regim ostil nefericitului geniu au împiedicat ceea ce literele românești meritau cu prisosință. Să revenim însă la proză. La... bătălia pentru roman. Ascultîndu-l, zilele trecute, la radio, pe Breban (cîndva distinsul musafir al atelierului meu din Armeană și, mai recent, invitatul vernisajului ce mi-l consumam la galeria Orizont din București), ascultîndu-l, așadar, pigmentînd acid dispariția vocației naratoare la generațiile ce-l succed, am apreciat, înainte de toate, justificarea celui ce a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în apărarea tezei. Talciocul vizitat într-o însorită zi de mai, în Tours, oraș mare, foarte civilizat, reflecta chiar într-un grad doi ce au/ ce au avut în case tourinezii. Obiectele scoase la vînzare, deși compuseseră cîndva un mediu distins, erau acum de un mai mult decît duios prost gust. Nefiind, la urma urmelor, în stare a-mi impune o concluzie cu aer general. Într-o țară în care, slavă domnului, palierul de sus al artelor vizuale a dat, nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Vă asigur că mult. A, uitasem: în spatele microfonului, în regala absidă am așezat, pe șevalete, cîteva din personajele vivante cu care, din cînd în cînd, am simțit nevoia să întrerup seriile grave, apăsătoare (Strigătul, Desculții lumii). Personaje aflate acum în distinse case ieșene. Și împrumutate mie, acum, pentru expoziție. În sfîrșit, la întoarcerea din exod, vă invit la exploziile șampaniei. Rivalizînd cu cele de curînd stinse sub același carrillon. Nu uitați: diseară, pe la șase fix! 30 noiembrie Exegeză lunecată. Totul s-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un abuz (de putere). Cu atît mai puțin prezența lui în sala Filarmonicii, incinta în care se petrec lucruri ce-l depășesc întrucîtva. Și nu tocmai. La concertul de săptămîna trecută, în stînga fotoliului meu (veșnic), o pereche: el, namilă distinsă, ras complet (mai rar așa ceva în Filarmonică, dar, mă rog...), cu ochelari fini,invizibili, ce mai, exemplar de lume bună!; ea, silfidă distinsă, zulufi, ochelari fini, invizibili, ce mai, exemplar(ă) de lume bună! Ei bine, cu mult înainte de primul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]