6,346 matches
-
sau mai puțin grosiere, legate de originea mea, de comunitatea din care provin, s-au făcut și continuă să se mai facă în presă. Spre stupoarea mea, pornind tot de la naționalitate, unii fac aluzii că aș fi KGB-ist etc. Dom'le, rămâi blocat! Recent, pe această chestiune legată de originea mea a fabulat, scriind din străinătate, după ureche, bineînțeles, cine altul decât Luca Pițu. De la un eseist de tipul lui Pițu, ale cărui subiecte sunt, de vreo 12 ani încoace
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în "cuibul" pomenit erai un fel de "ou de cuc" care se asemăna cu ceilalți numai prin... neasemănare. Modul în care "ai procedat cu ei" demonstrează că tu folosești cuvintele ca să spui adevărul, nu să-l ascunzi, nu-i așa dom' profesor? Așa-i, Dom' Doctorand. Numai că nu aș dori să escamotăm fundalul ideocratic al hârâielilor mele cu universitarii iașioți, adicătelea cu o părticică dintre ei, cu universecuritarii, pe care Organele Subventrale ale Putorii Veterocomuniste îi asmuțeau asupra mea abia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un fel de "ou de cuc" care se asemăna cu ceilalți numai prin... neasemănare. Modul în care "ai procedat cu ei" demonstrează că tu folosești cuvintele ca să spui adevărul, nu să-l ascunzi, nu-i așa dom' profesor? Așa-i, Dom' Doctorand. Numai că nu aș dori să escamotăm fundalul ideocratic al hârâielilor mele cu universitarii iașioți, adicătelea cu o părticică dintre ei, cu universecuritarii, pe care Organele Subventrale ale Putorii Veterocomuniste îi asmuțeau asupra mea abia după 1985, când se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Situația se schimba însă atunci când angajații ocupau funcții de conducere în uzină. Concediile se acordau mai greu și nu întotdeauna integral. am ajuns la concediu, eu până îmi luam un concediu, trecea păru' prin căciulă. Tot la fel le spuneam: «- Dom' director, da' dacă eu, ferească Dumnezeu, se-ntâmplă ceva cu mine, nu se găsește un altu' care să conducă secția asta până la...». Ca să vedeți ce mi-o făcut ! Trebuia să plec în Irak. La o reclamație, la o fabrică de
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
mai vedeam... ne-am dus cu un material trăsnet, cu liderul de sindicat și Petre Roman ne-a dat, timp de șase luni de zile, la Nicolina. I-am explicat - el habar n-avea cine-i Nicolina - I-am spus: «- Dom’ prim-ministru, eu nu vă spun ca să vă intimidez, da' Nicolina și Ceaușescu avea frică de ea, nu vă spun ca să vă fie frică și dumneavoastră.» [râde] O început să râdă. Zic: «- Dacă v-aduceți aminte de Ilie Pintilie, de
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
ne mai trebuie, dar, vă rog, rugămintea mea este să ne dați, mai repede, că orice săptămână trecută e dureroasă !» Și, într-o săptămână ne-o răspuns, ne-o dat șomaj tehnic 6 luni de zile, 4 500 de oameni. Dom'le, a fost mană cerească pentru noi. Când am adunat pe toți șefii de secții, că din aproape șapte mii, patru mii o fost în șomaj tehnic, rămăseseră, am oprit numai din ăștia, așa, dacă mai putem să livrăm ceva
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Au spus: „- Îi un băiat bun, avem nevoie de el, nu trebuie să pierdem tineretu’, să plece în alt oraș” sau... cumva... și-o primit casă. Prin activistu’ de partid. Intervenția lui era foarte binevenită, unde pune el un cuvânt... Dom’le, nu mă lași să fac schimb de tură sau ceva, mă duc la Partid, și se rezolva... S. P.: - Să-nțeleg că la ședințe de partid nu prea ați fost. A.M.: - N-am fost, fiindcă nu eram membru de
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
n. ns., S. P.], „- Băi, dă-l pe... ăsta, Brehoiescu dă-l afară, că n-am nevoie de el !” Încă, ăsta, șeful de secție a zis: „- Băi, Fănică, mai stai, măi, doi ani, trei ani, patru ani !” „- Nu mai stau dom’ inginer, că eu am probleme cu nevasta, așa că nu pot să mai stau, nu mai...” S. P.: - Eu vă mulțumesc frumos. Ș. B.: - Și eu vă mulțumesc. Interviu realizat de Serinela Pintilie cu domnul Dan Gherghel, în data de 10
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
prezent domnul Dan Gherghel este pensionar și profesor colaborator al Liceului. Interviul a fost realizat în chiar ziua ieșirii sale la pensie. Transcriere: Nicolai Dolghi și Serinela Pintilie. Dan Gherghel: - Tu pui întrebările și eu raspund, nu ? Serinela Pintilie: - Da, dom’ profesor. Interviu cu domnul profesor Dan Gherghel de la Liceul Tehnologic „Nicolina”, Iași. Hai să-ncepem cu copilăria. Ce amintiri păstrați locului nașterii ? D. G.: - Foarte multe. S. P.: - Cum ar fi ? D. G.: - Deci, locul unde m-am născut... chiar dacă
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
vremuri, alte ambiții...da... D. G.: - Am să-ți spun o întâmplare, de exemplu, deci, era un meci mari, cu Craiova sau așa ceva, da’ un meci mare, foarte mare și, mă duc la unul din profesori - Plăhteanu - și-i spun: „- Dom’ profesor - [ca șef de grupă, eu puteam..., comunicam cu profesorii, doar știi foarte bine ce se întâmplă] - dom' profesor, îi meciu’ ăsta, nu poate veni grupa !” Și zice: „- Veniți la oră !”. Eu am anunțat colegii „- Băieți, venim la oră!”. Ei
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
mari, cu Craiova sau așa ceva, da’ un meci mare, foarte mare și, mă duc la unul din profesori - Plăhteanu - și-i spun: „- Dom’ profesor - [ca șef de grupă, eu puteam..., comunicam cu profesorii, doar știi foarte bine ce se întâmplă] - dom' profesor, îi meciu’ ăsta, nu poate veni grupa !” Și zice: „- Veniți la oră !”. Eu am anunțat colegii „- Băieți, venim la oră!”. Ei, la ore, cine vine ? Gherghel și încă un coleg, îl cheamă Virginel Eșanu, care este director la o
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
venit, când mi s-a propus să merg, să mă promoveze șef de atelier sau nu știam exact, am cerut directorului Budacea, pot să-i mulțumesc și pe calea asta, dac-ar fi să ajungă și la urechile lui, că: „- Dom’ director, eu nu pot fi șef, dacă ar fi, vreau să mă duc înapoi la Proiectare !”, unde, de fapt, am fost repartizat când am venit de la „Negruzzi” sau, dacă nu, există un loc în școală, unde era director Moroșanu, dom
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Dom’ director, eu nu pot fi șef, dacă ar fi, vreau să mă duc înapoi la Proiectare !”, unde, de fapt, am fost repartizat când am venit de la „Negruzzi” sau, dacă nu, există un loc în școală, unde era director Moroșanu, dom’ director mă acceptă, că știe că am lucrat în învățământ și am referințele bune, de la „Negruzzi”. S. P.: - Și experiența... D. G.: - Ș-atunci, directorul Budacea a fost de acord, i-a spus șefului de-acolo: „- Nu mai insista, că
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
mai spui și ceva „trăiască”... nu știu cine, să facă nu știu ce, dacă se putea, undeva și n-aveai cum să treci peste, pentru că erau, într-adevăr, acolo, oameni înfocați, cu probleme... vizavi de Partid, de acei care ne formau și-ți puteau..., dom’le, dar n-ai spus nimic despre cutare, da ? Atunci ? Nu știai cum trebuie să ieși din încurcătură, nu ? S. P.: - Astea erau vremurile... da. D. G.: - Nu, nu, cu muncitorii nu-i de jucat. Deci, ei sunt, în general
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
și eu mâna, era o chestie formidabilă, în fiecare zi trebuia să-nvăț câte ceva..., plus că este un lucru formidabil să vezi că o idee de-a ta o pui pe hârtie, te duci la șefii tăi și le-arăți: „Dom'le, o să funcționeze !” și el spune: „Da, am încredere. Îți dau echipe, te duci.” Și când, după două, trei, șase luni, opt luni vezi că funcționează ceea ce-ai gândit tu, îți dau lacrimile... A. N.: - Eu vă mulțumesc mult
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
o lună de zile m-am plimbat prin fabrică, nu știu ce, ș-am spus: „- Băi, ori, ori !” După o lună de zile face iar cu noi careu și ne-o preluat pe fiecare și ne-o întrebat, și-am spus: „- Domnule, dom' director, eu rămân, ce-o fi, aia o fi !” Serinela Pintilie: Vă mai amintiți numele directorului de atunci ? Ș. B.: - Era directorul... Chipăruș îl chema, era unu Chipăruș, chiar așa-l chema, Chipăruș, da' era rotund, cum îl dădeai, el
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
săptămâni... lângă Karlovy Vary, deci, am fost eu, de la Nicolina și două fete din Copou, de la fosta școală de construcții, care e și-acuma [actualul Colegiu Tehnic „Gh. Asachi” - n. ns. - S.P.]. Mulți la care le-am spus: „- Hai, cum dom’le, ai fost ?” „- Da, dom’le, am fost trimis în tabără, în străinătate!”. Țin minte că m-o chemat directorul și m-o-ntrebat: „- Măi, da’ tu de unde ești ?” Și fratele meu a făcut, tot aici, școala profesională... Îi zic: „- Sunt de la
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
am fost eu, de la Nicolina și două fete din Copou, de la fosta școală de construcții, care e și-acuma [actualul Colegiu Tehnic „Gh. Asachi” - n. ns. - S.P.]. Mulți la care le-am spus: „- Hai, cum dom’le, ai fost ?” „- Da, dom’le, am fost trimis în tabără, în străinătate!”. Țin minte că m-o chemat directorul și m-o-ntrebat: „- Măi, da’ tu de unde ești ?” Și fratele meu a făcut, tot aici, școala profesională... Îi zic: „- Sunt de la țară.” „- Ce-s părinții tăi
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
fratele meu a făcut, tot aici, școala profesională... Îi zic: „- Sunt de la țară.” „- Ce-s părinții tăi ?” Zic: „- Ce poa’ să fie decât...” și... „- Măi, da’ dacă noi vrem să te trimitem într-o tabără în străinătate, te duci ?” Păi, dom’le, da’ depinde de mine ? Cum eram noi atunci, ce știam noi atunci ?! „- Uite, tu fiindcă ești primul pe școală, vei fi propus să mergi în tabără, în străinătate”, că nu mergeau decât ăia care erau pe locul întâi. Și
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
de la masa asta, de la comisia asta, te duceai la comisia aialaltă, te duceai de acolo, te duceai la comisia aialaltă... și, eu cum sunt oleacă ghinionist, la fizică aveam o materie - ceva cu magnetismul, nu știu ce, cam așa - îmi aduc aminte, dom’le, și nu-l pricepeam, și dacă n-am citit lecția aia de nu știu câte ori, și tot mă rugam la Dumnezeu să nu-mi pice subiectul ăla și, culmea ironiei, când m-am dus la fizică, exact biletul cu subiectul
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
dar examenul era examen. Dădeam împreună, nu era nici o diferență. Numai că ăia care concurau la zi, concurau pe locurile ălea care erau... Celelalte erau ale noastre, de la seral, că erau din toată țara care veneau să dea la seral. Dom'le, și-o reușit ! Da ! Păi ne-o dus la București, la C.F.R., acolo, am stat pe la grajdurile regale. La București am început să facem repetiții, când am intrat noi în Bucureștiul ăla și cu nebunia aia de-acolo, am
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
fiindcă el ne-o dat niște teme foarte mari la proiect, să facem la proiect și am făcut practica la „Steagul Roșu”, Brașov. Când ne-am dus acolo să facem practica, o lună de zile, am spus și noi, uite dom’le ce temă ne-o dat șeful de proiect. Se uită ăia, inginerii, cum erau la noi și, dom’le, da’ ăla-i nebun ? Păi ce v-o dat dumneavoastră de aici, la noi este o echipă de ingineri care
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
la „Steagul Roșu”, Brașov. Când ne-am dus acolo să facem practica, o lună de zile, am spus și noi, uite dom’le ce temă ne-o dat șeful de proiect. Se uită ăia, inginerii, cum erau la noi și, dom’le, da’ ăla-i nebun ? Păi ce v-o dat dumneavoastră de aici, la noi este o echipă de ingineri care lucrează să calculeze. Îmi dăduse arborele cotit de la ghilotina de 25 de milimetri, plus volantă, plus cuțitul, plus masa
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
ghilotina de 25 de milimetri, plus volantă, plus cuțitul, plus masa, tot. Era de lucrat acolo... dar, numai arborele ăla era..., trebuia să lucrezi la ăla de-ți venea rău, oboseală, pe chestii, diagrame, paradiagrame. Și ăia ne-o spus: „- Dom’le, nu faceți, măi, c-așa nu terminați proiectul și nu intrați nici unul. Luați-vă cel mai greu subiect !”. Și ei, fiind ingineri, și cu șefii de-acolo, spun: „- Dom’le, de exemplu, la mine, că la alții le dădea
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
oboseală, pe chestii, diagrame, paradiagrame. Și ăia ne-o spus: „- Dom’le, nu faceți, măi, c-așa nu terminați proiectul și nu intrați nici unul. Luați-vă cel mai greu subiect !”. Și ei, fiind ingineri, și cu șefii de-acolo, spun: „- Dom’le, de exemplu, la mine, că la alții le dădea altceva, dom'le, mata ia-ți arborele, arborele principal de la ghilotină, dacă îl faci pe ăsta perfect, eu cred că-i mulțumit și paramulțumit și se-ntreabă cum de-am
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]