9,274 matches
-
își fixă dogul de ruinele blocului de garsoniere cu o fundă topaz și, plin de ticuri, pătrunse în bufetul de la subsol. La o masă joasă, cu bereta-joben verde dată pe ceafă, marele șef, Iolescu, profețea. Cu boticul pe genunchiul său, domnișoara Clito îl sorbea din priviri. Obraznic, un Motorola 369B făcea cu ochiul de pe singurul scaun rămas liber. Aici se trânti plin de hotărâre Leo și ceru un lichior cu votcă de ananas. Șeful râse, iar pulpele lui Clito puțin se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ia feliile de cozonac și împarte fiecăruia. Nu ne trebuie nouă. Ți le-am adus ție. — Hai bre, luați și voi câte una, nu se lasă Prințesa până nu primesc. Dă-ne și tu ciocolată, Rozmarine, că ai primit de la domnișoara aia. — Ați vrea voi. — Prințăsa cum ne-a dat cozonac. Nu-i dau decât Prințăsei. Dă-le și lor, îl îndeamnă Prințesa. — Nu-ți dau nici ție atunci. Nu-mi da, hahalerule. — Hahalerule!hahalerule!strigă copiii până încep să se
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
n-a vrut să-l cunosc. La sfârșit, când mă voi duce s-o felicit, am să aflu. — Pentru ea ai pregătit buchetul acesta de flori atât de frumos?îl admirau Doina și Dan. — Ca să-i fac o bucurie acestei domnișoare minunate pe care încep s-o văd cu alți ochi. — În ce sens? Că ar avea vreo legătură cu țiganii? Nu, asta nu mă interesează. Nici nu mi-am dat seama cât de mult a evoluat fata aceasta în anii
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ochi. — În ce sens? Că ar avea vreo legătură cu țiganii? Nu, asta nu mă interesează. Nici nu mi-am dat seama cât de mult a evoluat fata aceasta în anii din urmă. „Țâfnoasa” mea de ieri este acum o domnișoară respectabilă. Voi erați mereu în hârjoană. — Dacă ați ști cât de mult îmi lipsesc acele zile! Parcă ieri a fost. Ne certam , ne porcăiam, ne-mpăcam, ne sărutam. Au urmat alte scene ale operei ca aceea în care Belmonte știind
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Să vedem la gara următoare, spunea ea. Noroc că acceleratul nu oprește în toate stațiile. La următoarea oprire însă s-a urcat un tânăr care avea chiar locul de lângă Teofana. Fata a inspirat și expirat adânc, zâmbind. — N-ați scăpat domnișoară, dar nu-i nimic, au consolat-o cei din compartiment în uimirea tânărului care nu știa despre ce este vorba, dar intuia că el ar fi subiectul de discuție. — Bună ziua! le-a spus când a intrat în compartiment. Sărut mâna
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
dar nu-i nimic, au consolat-o cei din compartiment în uimirea tânărului care nu știa despre ce este vorba, dar intuia că el ar fi subiectul de discuție. — Bună ziua! le-a spus când a intrat în compartiment. Sărut mâna, domnișoară, cred că locul meu este lângă dumneavoastră își cercetează biletele. — Da! Da! poftiți! o bufnește râsul pe Teofana ca și pe ceilalți. Văzându-l nedumerit pe pasagerul care venise sunt obligați să-i explice. — Domnișoara spera ca locul să nu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
intrat în compartiment. Sărut mâna, domnișoară, cred că locul meu este lângă dumneavoastră își cercetează biletele. — Da! Da! poftiți! o bufnește râsul pe Teofana ca și pe ceilalți. Văzându-l nedumerit pe pasagerul care venise sunt obligați să-i explice. — Domnișoara spera ca locul să nu se ocupe până la mare ca să se poată mișca în voie. — A! Asta era?zâmbește și domnul așezându-și bagajul. Îmi dați voie să mă prezint: Alexandru, îi sărută mâna Teofanei, privind-o în ochi și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
bancuri cu Bulă?o întreabă, vesel, Alexandru. Dacă mă gândesc, mai în vin în minte, dar îți dau ție rândul. Două prietene, începe Alexandru trecând la alt fel de bancuri.” Aș vrea să fiu soția unui milionar, îi spune o domnișoară prietenei sale. Eu aș vrea să fiu văduva lui.” După nuntă, discuție între el și ea: „Ai să mă iubești la fel și după nuntă?întreabă ea. Sigur, iubito, numai să nu se opună soțul tău.” Discuții între amice: „Victor
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Teofana, a mers și colega ei de cameră, Adriana, că așa o chema, dar el nu s-a sfiit să-i spună ce avea de spus, revenind la ceea ce-l nemulțumise. — Bine, măi Teofana, să pleci tu la Constanța cu domnișoara și să mă lași singur. — Domnu’ Alexadru, nici noi n-am știut că mergem. În ultimul moment ne-am gândt și-am și plecat. Mi-ar fi plăcut și mie să merg cu două domnișoare. — Lăsați, că la proxima ocazie
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pleci tu la Constanța cu domnișoara și să mă lași singur. — Domnu’ Alexadru, nici noi n-am știut că mergem. În ultimul moment ne-am gândt și-am și plecat. Mi-ar fi plăcut și mie să merg cu două domnișoare. — Lăsați, că la proxima ocazie când ne mai ducem, v-anunțăm. — Așa de urât mi-a fost fără Teofana. Am fost cu domnii mei din cameră, dar degeaba. M-am învățat cu ea. — Asta i-am spus eu Teofanei, că
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
a fost fără Teofana. Am fost cu domnii mei din cameră, dar degeaba. M-am învățat cu ea. — Asta i-am spus eu Teofanei, că vă înțelegeți atât de bine parcă v-ați cunoaște de-o viață. — Aveți perfectă dreptate, domnișoara Adriana. Necazul cel mare este că acum se termină concediile și iar la locurile noastre de muncă, o lăm de la capăt. Și vă despărțiți, li se adresează Adriana, zâmbind cu subînțeles. — Au! nu mai spuneți, că nu vreau să mă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
prieten cu tatăl tău. Mi-amintesc ca azi. Vreau să le fac o surpriză, să văd își mai amintesc de mine? De cunoscut nu mă vor cunoaște că au trecut poate douăzeci de ani. Atunci eram o țâncă, acum sunt domnișoară. Poate și ei s-au schimbat. Vreau să-i țin puțin în șah. De aceea să nu mă prezinți cu numele de Teofana. Nici să nu amintești acest nume cât stau la voi.Să mă prezinți cu numele pe care
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mea, Prințesa își ia in serios rolul Alexandru. Dând mâna cu ei, Teofana ar fi vrut atât de mult să-l strângă pe tată-său in brațe, dar ca să-și ducă rolul până la sfârșit, se stăpânește cu greu. — Poftiți înăuntru domnișoară! Intrând în curte,Teofana aruncă o privire parcă să cuprindă totul. Casa este aceeași, dar vremea și-a lăsat amprentele. Florile sunt mult mai puține și neîngrijite.Intrând înăuntru,simte grea povara amintirilor. Sunt poftiți în camera din față unde
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
am uitat prin casă și v-am admirat fotografiile, cu dumneavoastră, cu doamna Florica, cu Alexandru. Alexandru apare peste tot, în taote pozițiile, se vede că este singurul dumneavoastră copil. N-ați mai avut alți copii? — Ba am mai avut, domnișoară, o fată, oftează Vasile Mocanu. — Și unde ste? — Nu mai este, oftează din nou tatăl. — A murit? Este o poveste veche. Era de câțiva anișori când a dispărut. Ne-am pomenit fără ea. Am căuta-o peste tot, pe dealuri
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
legătura dintre cele relatate de ea și faptul că atunci când fusese mică a venit cu unchiul ei aici. Vasile Mocanu rămâne fără cuvinte. Cea care a întrerupt tăcerea mormântală a fost Florica bântuită de remușcări. — Fata asta este prietena dumneavoastră, domnișoară? — Sigur. Cum o cheamă? — Teofana, răspunde domnișoara Stamate după un moment de ezitare. — Teofana?se ridică Alexandru ca mușcat de șarpe. — Da! — Aoleu! Florico, aia-i fata mea. Trebuie să mă duc după ea, plânge îi hohote Vasile Mocanu. Doamne
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
faptul că atunci când fusese mică a venit cu unchiul ei aici. Vasile Mocanu rămâne fără cuvinte. Cea care a întrerupt tăcerea mormântală a fost Florica bântuită de remușcări. — Fata asta este prietena dumneavoastră, domnișoară? — Sigur. Cum o cheamă? — Teofana, răspunde domnișoara Stamate după un moment de ezitare. — Teofana?se ridică Alexandru ca mușcat de șarpe. — Da! — Aoleu! Florico, aia-i fata mea. Trebuie să mă duc după ea, plânge îi hohote Vasile Mocanu. Doamne, Dumnezeule, de ce nu mi-ai dat un
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Îmbrăcarea!dă ordin Eusebiu. Merg să se îmbrace,Teofana cu Zina, consultânduse asupra ținutei. Au coborât toți în curtea blocului îndepărtându-se cu pași agale spre centrul orașului. — Tata Sebi, treci la mijloc să fii între o doamnă și o domnișoară plouată, glumește Teofana. — Între două nu te plouă, cu condiția ca domnișoara să nu mai fie plouată, râd toți. „Ce bine că ești, ce mirare că sunt!” Se apropia momentul revederii celor doi tineri, Teofana și Cezar. Probabil și Cezar
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
asupra ținutei. Au coborât toți în curtea blocului îndepărtându-se cu pași agale spre centrul orașului. — Tata Sebi, treci la mijloc să fii între o doamnă și o domnișoară plouată, glumește Teofana. — Între două nu te plouă, cu condiția ca domnișoara să nu mai fie plouată, râd toți. „Ce bine că ești, ce mirare că sunt!” Se apropia momentul revederii celor doi tineri, Teofana și Cezar. Probabil și Cezar trecuse prin atâtea și atâtea în anii petrecuți în Africa, departe de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
S-o fi negrit și el ca și cei din Africa de atâta căldură. Dacă o fi mai serios, că s-o fi maturizat mult mai mult și s-o fi schimbat. Nu mi-ar plăcea să mă ia cu domnișoară, să-mi vorbească politicos. Aș dori să fim la fel ca înainte, bineînțeles mai puțin război și mai multă afecțiune. Ce să mă plâng de afecțiune, c-a fost din plin, numai noi am căutat s-o mascăm. Dacă nu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
lungit gâturile ca să-l privim prin mulțime și poate l-am și văzut, dar nu l-am recunoscut. În atâția ani, oamenii se schimbă. Pe Teofana cum s-o cunoaștem? Avea câteva luni când am botezat-o. Acum e o domnișoară frumoasă. Ne-am uitat s-o zărim și pe doamna de la Aachen din Germania, datorită căreia suntem aici, dar în atâta lume n-am dibuit-o. Sunt sigură că a venit, că era foarte hotărâtă. În timpul acesta, după o bătaie
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
zis și Fratele fost magistrat. Pasionat de ezoterism, ca și prietenul Poet; Big Sile dipsoman. O problemă pentru cei din jur; Adrianus, alias Marco van Vierme, alias Boss un ins mărunt, cu suflet mare; Nea Petrică Bau-Bau un cârciumar ciufut; Domnișoara Rodica o proprietăreasă posesivă; Nea Ghiță Patiserul un Criminal fără vocație; Nae Contrabandă un chefliu. Un libertin. Un crai de mahala; Coco ( poreclită și Cău-Cău) concubina flușturatică a Bossului; Pale Botîncur vărul lui Nae; Popa Costică un preot folkist; Îngerul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ca un biban pe uscat. Adriaaan...! Adiii...! Băiețică...! Te-ai și-ntors, dragule? Te-am auzit de-aici. Mai ești cu careva? Ești singur? Fii amabil și urcă, atunci, o fuguță, până-aici, la mine! Vocea de tutungioaică înveterată a proprietăresei, Domnișoara Rodica, îi alungă celui strigat roșeața de pe chip, aducându-i în loc o umbră pământie, cu tentă cianotică. Ssst...! Mucles! își flutură el grav arătătorul, aprehensiv, în dreptul buzelor. Știți regulile! O cunoașteți și voi că se supără, dacă vin cu străini
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nu este infinit, ci absolut, dragă domnule teolog de ocazie. Basta! declamă Poetul și înghite la noduri, unul după altul, pe uscat, retezând sentențios discuția. Stai...! Auzi...? Cred că pe noi ne strigă! Alooo...! Voi, voi, cei de jos! Convocatooor: Domnișoara Rodica vă roagă să poftiți și pe la dânsa, să urcați în living-room, ca să dialogați! O fărâmă, un piculeț, doar câteva minute! Are să vă transmită o mare, o foooarte mare rugăminte. Reciproc avantajoasă, băieți! Claxonul vocii inconfundabile a Bossului avea ecou
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Visați, dragă domnule? Se poate? Asemenea maniere... Ori nu vă sunt eu o gazdă cumsecade ori nu vă place cafeluța mea? Prietenul vostru, cel lingușitor și galanton este, în schimb, numai ochișori și urechiușe! Ofensa regală, din glasul hârâit-alintat al Domnișoarei, îl smulge nemilos pe Avocat, din scurta lui reverie. Nările îi sunt gâdilate și dilatate pofticios, de aburii ce se înalță leneși, ca răsuflările unor djinni-copii, dinăuntrul a două mici minunății de porțelan, cu toartă: două gingirlii! Una, așezată în fața
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de scaun, care, terminând o frază de conveniență, se și aplecase decis să înhațe flecuștețul de recipient, cu palma lui, cât lama de la săpăligă, pentru a face onorurile casei. Cineva se mișcase foarte repede! Vierme nu se vedea în cadru. Domnișoara Rodica este îmbrăcată într-un capot lung, bufant, de alcov, din atlaz de culoarea stânjeneilor, cu guler dantelat, încălțată cu papuci de atlaz, cu vârfuri întoarse ienicerește și având picioarele elefantiazice înfășurate în fâșii așijderi de atlaz, de aceeași nuanță
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]