5,421 matches
-
de aceea trebuie interpretat cu precauție: probabil, profetul (sau mai degrabă redactorul Dtr) dorea să combată sacrificiul înțeles ca faptă de mijlocire lipsită de angajamentul concret pe care îl presupunea, cu alte cuvinte, lupta împotriva ipocriziei. De altfel, în Biblia ebraică, dar mai ales în codul „sacerdotal” al Pentateuhului, sunt descrise multe sacrificii și toate sunt reglementate cu precizie; pe de altă parte, știm din alte izvoare (Mișna, Talmud, comentariile rabinice antice, chiar și Noul Testament) că cultul sacrificial se desfășura în
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
biserica de la început a considerat moartea mântuitoare a lui Isus ca sacrificiu final și suprem (în special Scrisoarea către Evrei), iar în bisericile creștine de tip „catolic” există credința că Sfânta Liturghie este tot un sacrificiu, chiar dacă nesângeros. În Biblia ebraică, sacrificiul, atât de animale cât și de vegetale, putea fi oferit în timpul cultului la templu de o singură persoană, de familie sau de un grup în general, dar era celebrat pe altar de către un preot. Sacrificiul era întotdeauna expresia de
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
sacrificiu. Ne vom ocupa de această problemă în secțiunile următoare. Odată cu distrugerea templului de Titus în anul 70 d.C. încetează și cultul sacrificial care nu va mai fi niciodată restabilit. a) Unul dintre sacrificiile cele mai importante este „holocaustul”, în ebraică ’ôlăh (de Vaux II, pp. 291 ș.u.). Termenul nostru derivă din latinescul holocaustum, la rândul său provenit din grecescul tardiv holokaútōma și indică arderea totală a victimei fără ca nici una din părțile sale să fie dată preoților sau credincioșilor. În
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
de Vaux II, pp. 291 ș.u.). Termenul nostru derivă din latinescul holocaustum, la rândul său provenit din grecescul tardiv holokaútōma și indică arderea totală a victimei fără ca nici una din părțile sale să fie dată preoților sau credincioșilor. În limba ebraică conceptul este însă exprimat de verbul ’ălăh „a se ridica” și specifică doar actul oferirii jertfei pe altar. Când vrea să precizeze arderea în întregime a jertfei, limba ebraică utilizează termenul kălîl, de la o rădăcină care indică „totalitatea”; alte ori
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
din părțile sale să fie dată preoților sau credincioșilor. În limba ebraică conceptul este însă exprimat de verbul ’ălăh „a se ridica” și specifică doar actul oferirii jertfei pe altar. Când vrea să precizeze arderea în întregime a jertfei, limba ebraică utilizează termenul kălîl, de la o rădăcină care indică „totalitatea”; alte ori folosește termenul qårbăn, de la o rădăcină care înseamnă „a apropia”, „a aduce”. Victima pentru ardere, întotdeauna un animal fără defecte fizice, este înjunghiată pe altar conform ritualului din Lev
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
aduce”. Victima pentru ardere, întotdeauna un animal fără defecte fizice, este înjunghiată pe altar conform ritualului din Lev 1 (cf. 22,17-25). b) Al doilea tip de sacrificiu este, după denumirea lui de Vaux, cel „de comuniune”, traducere liberă a ebraicului zébaḥ šĕlămîm. Subcategoriile sale sunt „sacrificiul de mulțumire”, ebraicul tôdăh (Lev 7,12-15; 22,29-30); „sacrificiul spontan”, ebraicul nĕdăbăh, oferit fără prescripții sau ritual, pur și simplu din gratitudine; „sacrificiu pentru împlinirea unui vot”, ebraicul néder. c) Remarcăm că aproape
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
fizice, este înjunghiată pe altar conform ritualului din Lev 1 (cf. 22,17-25). b) Al doilea tip de sacrificiu este, după denumirea lui de Vaux, cel „de comuniune”, traducere liberă a ebraicului zébaḥ šĕlămîm. Subcategoriile sale sunt „sacrificiul de mulțumire”, ebraicul tôdăh (Lev 7,12-15; 22,29-30); „sacrificiul spontan”, ebraicul nĕdăbăh, oferit fără prescripții sau ritual, pur și simplu din gratitudine; „sacrificiu pentru împlinirea unui vot”, ebraicul néder. c) Remarcăm că aproape jumătate din sacrificiile celebrate în templul postexilic sunt „sacrificii
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
1 (cf. 22,17-25). b) Al doilea tip de sacrificiu este, după denumirea lui de Vaux, cel „de comuniune”, traducere liberă a ebraicului zébaḥ šĕlămîm. Subcategoriile sale sunt „sacrificiul de mulțumire”, ebraicul tôdăh (Lev 7,12-15; 22,29-30); „sacrificiul spontan”, ebraicul nĕdăbăh, oferit fără prescripții sau ritual, pur și simplu din gratitudine; „sacrificiu pentru împlinirea unui vot”, ebraicul néder. c) Remarcăm că aproape jumătate din sacrificiile celebrate în templul postexilic sunt „sacrificii de ispășire”, oferite cu scopul de a repara săvârșirea
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
de comuniune”, traducere liberă a ebraicului zébaḥ šĕlămîm. Subcategoriile sale sunt „sacrificiul de mulțumire”, ebraicul tôdăh (Lev 7,12-15; 22,29-30); „sacrificiul spontan”, ebraicul nĕdăbăh, oferit fără prescripții sau ritual, pur și simplu din gratitudine; „sacrificiu pentru împlinirea unui vot”, ebraicul néder. c) Remarcăm că aproape jumătate din sacrificiile celebrate în templul postexilic sunt „sacrificii de ispășire”, oferite cu scopul de a repara săvârșirea unui abuz. I. Termenul ebraic ḥațță’t semnifică simultan „păcatul” și „sacrificiul de reparare” (Lev 1-7, în
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
sau ritual, pur și simplu din gratitudine; „sacrificiu pentru împlinirea unui vot”, ebraicul néder. c) Remarcăm că aproape jumătate din sacrificiile celebrate în templul postexilic sunt „sacrificii de ispășire”, oferite cu scopul de a repara săvârșirea unui abuz. I. Termenul ebraic ḥațță’t semnifică simultan „păcatul” și „sacrificiul de reparare” (Lev 1-7, în special 4,1-5,13; 6,17-23); victima variază în funcție de posibilitățile celui care-o oferă, de la un taur la doi porumbei. Valoarea expiatoare este subliniată de rolul particular al
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
bună dreptate de Vaux, doar un act plăcut lui Dum-nezeu. Tematica aceasta este dezvoltată diferit în Num 15,22-29 unde este vorba de păcatul comunității sau al individului, dar posibilitățile de ispășire sacrificială sunt limitate la greșelile comise din neatenție, ebraicul péša’; pentru cele intenționale ispășirea sacrificială nu este admisă (Num 15,30-31). II. Un alt „sacrificiu de reparare” este indicat cu termenul ebraic ’ăšăm, care indică, în mod generic, atât „ofensa”, cât și sacrificiul care o îndreaptă. E limitată la
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
păcatul comunității sau al individului, dar posibilitățile de ispășire sacrificială sunt limitate la greșelile comise din neatenție, ebraicul péša’; pentru cele intenționale ispășirea sacrificială nu este admisă (Num 15,30-31). II. Un alt „sacrificiu de reparare” este indicat cu termenul ebraic ’ăšăm, care indică, în mod generic, atât „ofensa”, cât și sacrificiul care o îndreaptă. E limitată la o singură persoană și pune accentul pe „restituirea” celui care a fost înșelat. III. Distincția între aceste două tipuri de sacrificiu este foarte
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
o singură persoană și pune accentul pe „restituirea” celui care a fost înșelat. III. Distincția între aceste două tipuri de sacrificiu este foarte dificilă; de Vaux va renunța la ea, limitându-se să semnaleze dificultatea. IV. Există și „ofertele vegetale”, ebraicul minḥăh, literal „dar” sau „tribut”, (Lev 2,1-3; 6,7-11; 7,10). V. În fine, sunt ofertele numite „pâinile de pus înainte” (Lev 24,5-9) și tămâia (Ex 30,34-38). 10 Sărbători și solemnități: Paștele și Azimele 10.1. Paștele
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
În fine, sunt ofertele numite „pâinile de pus înainte” (Lev 24,5-9) și tămâia (Ex 30,34-38). 10 Sărbători și solemnități: Paștele și Azimele 10.1. Paștele Pe primul loc în calendarul liturgic din Israel se află sărbătoarea numită în ebraică pésaḥ, celebrată în noaptea dintre 14 și 15 a lunii nîsăn (mai întâi numită ’ăbîb; astăzi cade în general în timpul lunii aprilie) din calendarul lunar; e prima lună a anului după sistemul de calcul ce are ca reper primăvara (cf.
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
aprilie) din calendarul lunar; e prima lună a anului după sistemul de calcul ce are ca reper primăvara (cf. Ex 12,2; Ez 45,18), dar care a fost abandonat definitiv în favoarea celui care ia drept referință toamna. Deoarece calendarul ebraic este stabilit în funcție de fazele lunii (vezi cap.16), în noaptea dintre 14 și 15 nîsăn era probabil lună plină. Etimologia termenului pésaḥ este discutabilă: în afara contextului pascal la care se adaugă Is 31,5, rădăcina psḥ apare doar în 2Sam
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
său un dans ritual. b) O altă problemă privește raportul dintre sărbătoarea Paștelui și săptămâna azimilor (turte nedospite), festivități care coincid în celebrarea tradițională; vom analiza acest aspect într-un capitol viitor (vezi 10.2). Opiniile unor savanți că rădăcina ebraică păsaḥ provine din limbile akkadiană sau egipteană nu au adus explicații care să rezolve dificultățile lingvistice sau cele istorico-religioase și sociologice. c) După cum reiese din Ex 12, capitol tardiv aparținând izvorului „sacerdotal”, în gândirea celui care celebra Paștele în propria
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
12 face parte din istoria exodului și a liturgiei sale (Ex 1-14) s-a impus asupra celorlalte eventuale tradiții. f) Revenind la celebrarea Paștelui, în noaptea, probabil cu lună plină, dinspre 14 spre 15 a lunii nîsăn, după calendarul lunar ebraic, familia, în sensul indicat anterior, se reunea în propria casă. Dacă numărul membrilor familiei era mic, putea fi completat cu vecinii apropiați (Ex 12,4), chiar dacă din Ex 12,3 reiese că familia în sens strict trebuia să se preocupe
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
de o intervenție prea mare pentru a corela cronologic cele două sărbători pentru ca ulterior legătura lor să primească și o motivație precisă. a) Termenul mașșăh, la plural maṩṩôt (de la rădăcina mășaș, „a fi fără gust”; Kellerman 1984), are în limba ebraică semnificația de „pâine nedospită”. Astăzi este produsă în formă de biscuit, un fel de pișcot de culoare gri închis, fără gust. Deseori a fost identificată cu pâinea nomazilor, o turtă frământată din diferite cereale, nedospită, coaptă pe cenușă sau pe
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
în sanctuarul local („în fața Domnului Yhwh” (Ex 23,15-17; 34,18-23) unde comunitatea se îndrepta în pelerinaj (din evreiescul ḥag, „pelerinaj”, sau generic „sărbătoare”; rădăcina ḥăgag, „a merge în procesiune, în pelerinaj”; cf. limba arabă ḥağğ, „pelerinaj [la Meca]”). Biblia ebraică aplică aceste termen Paștelui evreiesc doar de patru ori: Ex 12,14; 34,25; Ez 45,21.23; cu excepția Ex 34, toate aceste fragmente sunt tardive, când termenul dobândise deja valoarea generică de „sărbătoare”; în plus, aplicarea sa Paștelui presupune
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
seara precedentă (pentru noi noaptea dintre 14 și 15 a lunii), fiind vorba probabil de prima lună plină a primăverii. Deși nu e consemnată în izvoarele mai vechi, această dată pare să fie sigură dacă admitem ca traducere a expresiei ebraice hōdeš ha’ăbîb cu „în timpul lunii noi a lui ’ ăbîb” (nu cum se traduce în general cu „în luna ’ăbîb”), fiind vorba atunci de prima zi a lunii, ceea ce este puțin probabil, deși ebraicul hōdeš permite această dublă traducere. a
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
dacă admitem ca traducere a expresiei ebraice hōdeš ha’ăbîb cu „în timpul lunii noi a lui ’ ăbîb” (nu cum se traduce în general cu „în luna ’ăbîb”), fiind vorba atunci de prima zi a lunii, ceea ce este puțin probabil, deși ebraicul hōdeš permite această dublă traducere. a) Ca o posibilă dovadă a faptului că sărbătorile Paștelui și Azimelor nu erau celebrate împreună de la început, semnalăm câteva incongruențe în modul în care sunt unite. Textele tradiției „sacerdotale”, cu excepția Ex 12,6, unde
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
printr-un decret regal, a celebrării simultane publice a sărbătorii pascale și a sărbătorii Azimelor. Numele lui Aršam apare și în alte scrisori ca Guvernator persan al regiunii; Hananiah (un evreu) este trimisul imperial, iar Jedeniah (versiunea aramaică a numelui ebraic Jĕdônîjăh) pare să fie responsabilul comunității. Constatăm așadar că papirusul urmează tradiția „sacerdotală” care separă Paștele de Azime: prima este celebrată în noaptea dintre 14 și15 nîsăn, cea de-a doua între 15 și 21 a lunii; tipic „sacerdotale” sunt
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
în prima și a șaptea zi a Azimilor (lin. 6; cf. Lev 23,7-8; Num 28,18-25; Ez 12,16), în timp ce Dt 16,8 recunoaște ca festivă în acest sens doar ziua a șaptea. Unica diferență a papirusului față de Biblia ebraică constă în interzicerea băuturii (lin. 7); textul a fost restaurat ipotetic după uzanța atestată de Mișna, Pes III,1, care, între altele, oprește de la consumul berii de orz egiptene; dacă reconstruirea textului este corectă, atunci această prevedere este foarte veche
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
mereu credințele și obiceiurile pe care le considerau incompatibile cu credința în unicul Yhwh; această atitudine ne amintește de modul prin care biserica de la început prelua anumite cutume din religiozitatea populară păgână, purificându-le, cizelându-le și încreștinându-le. b) Biblia ebraică lupta frontal împotriva divinităților care patronau cultul fertilității, dar nu cu scopul de a-l nega, ci pentru a-l atribui Dumnezeului lui Israel; în același fel se împotrivea și sacralizării cosmosului, dar pentru a afirma suveranitatea absolută a propriul
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
11 Sărbători și solemnități: Sărbătoarea săptămânilor 11.1. Originea sărbătorii „Sărbătoarea săptămânilor” se numește astfel pentru că era celebrată, după cum am notat mai sus (10.2.c), la șapte săptămâni după Paște (cf. Lev 23,15; Dt 16,19). În limba ebraică numele său este ḥag šăbû’ôt; o singură dată se întâlnește cu sufixul pronominal masculin plural šăbû’ôtêkem (Num 28,26; Otto 1993); în iudaismul mijlociu (Boccacini 1993) va apărea și denumirea de ’ăšéret [šel pésaḥ], literal, „festivitate [pentru Paște
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]