12,690 matches
-
filosofice ale pesimismului eminescian (și, corelativ, caracterul reducționist al schemei pesimism versus optimism), „dragostea temperamentală pentru trecut”. Cum observă și Mircea Anghelescu, contribuția cea mai rezistentă a eminescologului rezidă în editarea poeziilor eminesciene și în comentariile adiacente. Principalul merit al editorului este de a fi grupat la un loc antumele și postumele, reconstituind ordinea cronologică a acestora din urmă și întrețesându-le, la locul potrivit, cu antumele. Cititorul are astfel posibilitatea de a cunoaște evoluția operei poetice în întregul ei, caracterul
MURARASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
de informații este învederată de ediția poeziilor de factură populară, de la textele culese și păstrate ca atare până la cele eminescianizate definitiv. Notele și comentariile se constituie nu o dată în micromonografii ale poemelor. De altfel, acestea au și fost izolate de editor și publicate într-un volum aparte, Comentarii eminesciene (1967). Specialiștii nu pot face abstracție de studiile genealogice, comparatiste și filologice de aici, axate pe poemele Amicului F. I., Epigonii, Mortua est!, Feciorul de împărat fără stea, Rugăciunea unui dac, Cărțile
MURARASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
MUȘINA, Alexandru (1.VII.1954, Sibiu), poet, eseist și editor. Este fiul Vioricăi Mușina (n. Flucuș), vânzătoare, și al lui Alexandru Mușina, chelner. Urmează Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov (1969-1973) și Facultatea de Filologie a Universității din București, secția română-franceză (1974-1978). Lucrează ca profesor la Liceul Industrial din Întorsura Buzăului
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
-lea sau la începutul celui de-al XVII-lea, iar în celălalt „izvod letenesc ce au fost scos de curând”, alt text ajutător, cercetătorii au văzut „o traducere latină, recentă pentru Milescu, a originalului ebraic al Vechiului Testament” (Virgil Cândea). Editorii Bibliei de la București au lucrat pe acest text al Vechiului Testament tălmăcit de M., text ce suferise cel puțin o îndreptare însemnată (făcută, poate, de Dosoftei). Vor supune acest text revizuit propriei lor „revizii”, confruntându-l iarăși cu originalul grecesc
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
bună măsură, la impresionantul aparat critic al manuscrisului 45, păstrat la Biblioteca Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române, ce venea mai ales dintr-o ediție („sixtină”) pornită din spațiul catolic (și care nu admitea o tipărire grăbită). Cu alte cuvinte, revizorii și editorii bucureșteni - frații Radu și Șerban Greceanu, bănuitul lor „consilier” stolnicul Constantin Cantacuzino, Ghermanos Nyssis, Mitrofan, fostul episcop de Huși, alți „dascăli” - renunță la achizițiile pretențioase și erudite ale manuscrisului 45 (demonstrație magistrală de alcătuire a unui text în acord cu
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
, Tudor (23.III.1945, Valea Ursului (Tâmna), j. Mehedinți), istoric literar și editor. Este fiul Elenei (n. Tipan) și al lui Iancu Nedelcea, grefier. Învață mai întâi în satul natal, frecventează cursurile Liceului „Traian” din Turnu Severin (1959-1963), iar la București face studii de biblioteconomie în cadrul Institutului Pedagogic (1964-1967), apoi urmează Facultatea de
NEDELCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288397_a_289726]
-
închipui/ pentru a trece zidurile-aceste”. Apropiată de generația optzecistă prin vârstă și prin perioada în care s-a manifestat literar, N. nu i-a aparținut pe plan literar, cum remarca Gheorghe Grigurcu: „se depărtează [...] de lirica «optzeciștilor», pe care, în calitate de editor, a promovat-o cu o rară osârdie spre lumina tiparului. Nu o aderență nemijlocită, ci o sensibilitate educată și generoasă a dictat, prin urmare, această acțiune, sporindu-i semnificația etică”. Poezia ei este mai degrabă șaptezecistă, în orice caz aparține
NEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
vol. II, sub egida Colegiului Medicilor din România, coordonatori L. Gherasim, M. Cinteză, A. Ilieșiu, D. Vinereanu, F. Paveliu, Editura Infomedica, București 2001 Covic A, Ghiuru R, Gusbeth-Tatomir P. Insuficiența renală acută. în Curs de Medicină Internă - Bolile aparatului renal. Editori Rodica Ghiuru, A. Covic, Anca Trifan. Editura Junimea, Iași, 2003 Cheng IK. Hepatorenal syndrome. în Comprehensive Clinical Nephrology (2nd ed). Richard J. Johnson, John Feehally (eds). Mosby, Edinburg 2003 Glassock RJ. Acute kidney injury and critical care nephrology. NephSAP 2006
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
ales de la începutul secolului al XIX-lea, „produs” citadin definit drept o categorie cvasifolclorică ce preia tipare stilistice din folclor, circulă pe cale orală, dar și în manuscrise, fiind influențat de poezia cultă. Cercetătorul vede în Anton Pann mai mult un editor, antologia Spitalul Amorului sau Cântătorul dorului fiind apreciată ca „un document de istorie literară și un testimoniu de folclor orășenesc”. Amplul studiu Cezar Bolliac (1966) îl situează pe scriitorul pașoptist în epocă și stăruie cu deosebire asupra ziaristului, despre care
PAPADIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288668_a_289997]
-
PAPAHAGI, Marian (14.X.1948, Râmnicu Vâlcea - 18.I.1999, Roma), critic și teoretician literar, eseist, traducător și editor. Este fiul Elenei Papahagi (n. Anastasatu), farmacistă, și al lui Constantin Papahagi, medic ftiziolog. Familia paternă, de origine aromână, migrează din Macedonia în România înainte de primul război mondial. Înrudit cu filologii Pericle și Tache Papahagi, bunicul patern, Gheorghe Papahagi, autor
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
Kripke și Charles Taylor. Din 1990 devine profesor titular la Departamentul de romanistică și literatură comparată al Universității din Princeton, New Jersey. Este membru în comitetele redacționale ale revistelor „Littérature”, „Poetics Today”, „The Journal of European Studies”, „Style”, fondator și editor general al seriei „New French Thought” de la Princeton University Press. A fost distins cu titlul de Cavaler al ordinului Les Palmes Académiques (1990). Vocația de cercetător a lui P. se manifestă precoce, ca și aptitudinea sa de catalizator și de
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
punct fix de fascinație) în Transilvania (ținutul celor șapte cetăți, cum este numit aici), își constituie un univers de referință în mediul universitar francez, precum și un terminus, nu se știe dacă definitiv, peste ocean, în Canada. Cititor din ce în ce mai pasionat, colportor, editor virtual, în fine, autor de scrieri diverse, Louis este în multe privințe un alter ego al autorului. Pe de altă parte, textul manevrează abil, ca să oculteze această legătură ombilicală, conducând nu la insul empiric Toma Pavel, ci la temele profunde
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
lui E. Lovinescu în teoria culturii. Sunt subliniate meritele de pionier în eminescologie și de practicant al criticii estetice și al celei caracterologice de tip sainte-beuvian, Petrașcu încercând să concilieze critica de gust (maiorescian) cu critica mai nouă (Georg Brandes). Editorul P. îi restituie texte reprezentative: Biografia mea, Noi în 1892, D. T. Maiorescu, Delavrancea, precum și eșantioane semnificative din cele patru volume ale seriei de evocări Icoane de lumină. Specializat în literatura română modernă, P. este și semnatarul unor prefețe la
PETRESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288784_a_290113]
-
, Cornelia (22.III.1921, București - 18.IV.2005, București), editor și memorialistă. Este fiica Ecaterinei și a lui Gheorghe Ene Filipescu, membru de frunte al Partidului Social Democrat, arestat la începutul anilor ’50, mort în închisoare. P. este absolventă a Facultății de Litere și Filosofie din București (1948), cu specializarea
PILLAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288817_a_290146]
-
G.[heorghe] (19.III.1926, Dorohoi), editor. Este fiul Paraschivei (n. Vasiliu) și al lui Octavian Pienescu, licențiat în teologie și drept, magistrat. Urmează cursurile primare la școlile „Gheorghe Asachi” din Dorohoi (1933-1936) și „Sauciuc Săveanu” din Cernăuți (1936-1937), frecventând apoi Liceul „Mitropolitul Silvestru” din Cernăuți (1937-1940
PIENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288810_a_290139]
-
și literatură”, „Viața românească”, „Familia”, „Curierul românesc”ș.a. A debutat editorial în 1957 cu ediția Vasile Alecsandri, Ovidiu. În martie 1977 cutremurul i-a dărâmat blocul în care locuia, molozul îngropând roadele unei munci de cercetare literară de trei decenii. Editor care a făcut parte din echipa de elită de la Editura pentru Literatură și de la Editura Științifică și Enciclopedică, P. a fost preocupat de opera unor scriitori ca Dimitrie Cantemir, Vasile Alecsandri, A. I. Odobescu, Dinicu Golescu, Ion Agârbiceanu, Ion Sava, C.
PIENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288810_a_290139]
-
cerute de o astfel de întreprindere și cu o devoțiune exemplară a pregătit pentru tipar douăzeci și șapte de volume în seria Scrieri (1962-1975). S-a petrecut însă una dintre cele mai nefericite întâmplări din istoria editării clasicilor români: acest editor, filolog și textolog experimentat, cum puțini sunt, este împiedicat să ducă până la capăt seria și nu i se permite să alcătuiască ediția critică a operei argheziene. A evocat el însuși, în „Familia”, motivele care l-au împiedicat să finalizeze proiectul
PIENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288810_a_290139]
-
se permite să alcătuiască ediția critică a operei argheziene. A evocat el însuși, în „Familia”, motivele care l-au împiedicat să finalizeze proiectul. Cum ar fi arătat ediția critică se poate înțelege din ediția Versuri (I-II, 1980). Tehnica de editor foarte scrupulos a lui P. este vădită, de asemenea, în modul cum a stabilit textul studiului Personalismul energetic al lui C. Rădulescu-Motru (1984), nota la ediție ocupându-se, în zeci de pagini, de grafii, fonetică, fonetica sintactică, morfologia, formarea cuvintelor
PIENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288810_a_290139]
-
PETRAȘ, Irina (27.XI.1947, Chirpăr, j. Sibiu), critic literar, editor și traducătoare. Este fiica Anei Petraș (n. Ganea) și a lui Ioan Pavel Petraș, funcționari. După ce urmează Liceul Teoretic din Agnita (1954-1965), face studii la Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1965-1970). O scurtă perioadă este profesoară de
PETRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288776_a_290105]
-
PILLAT, Dinu (19.XI.1921, București - 5.XII.1975, București), prozator, critic și istoric literar, editor. Este fiul pictoriței Maria Pillat (n. Procopie Dumitrescu) și al poetului Ion Pillat. Urmează cursurile Liceului „Spiru Haret” (1932-1940), în a cărui revistă, „Mlădița”, debutează în 1933 cu O călătorie la Constantinopol, și ale Facultății de Litere și Filosofie a
PILLAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288814_a_290143]
-
, (pseudonim al lui Dumitru Panaitescu; 21.X.1891, Brăila - 29.III.1971, București), poet, critic și istoric literar, editor. Mama sa, Elisabeta (n. Daraban), își avea obârșia în comuna Cucora, județul Suceava. Tatăl, Ștefan Panait, era originar din Ianina. În timpul Războiului pentru Independență din 1877, se stabilește la Brăila, unde, datorită faptului că știa turcește și grecește, ocupă funcția
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
la exegeza eminesciană, înfățișând geneza operei, avatarurile ei, structura și conexiunile interioare, proiecția pe coordonatele biografiei lui Eminescu și ale epocii sale. Aparatul critic este, în esență, o confruntare dramatică de fapte, făcând perceptibil efortul poetului. Restabilind variantele fiecărui text, editorul este dublat de interpretul care demonstrează natura proteică a geniului eminescian, reintegrează fragmentele disparate, delimitează etapele creației, cronologia ei interioară. Este pus în aplicare studiul operei ca palimpsest, descoperindu-se straturile succesive, „vârstele” poeziilor. Cronologia nu se rezumă la fixarea
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
, Ioan (1749, Sadu, j. Sibiu - 16.III.1815, Sibiu), traducător, editor, cărturar. Este fiul Patrasiei și al preotului Ioan Piuariu, supranumit Popa Tunsu, figură legendară a luptei românilor împotriva catolicizării. După absolvirea liceului săsesc din Sibiu, deprinde meșteșugul de a vindeca bolile de ochi, pe care îl practică neoficial până când obține
PIUARIU-MOLNAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288832_a_290161]
-
OMĂT, Gabriela (12.V.1947, Turnu Măgurele), editor și istoric literar. Este fiica Angelei Omăt (n. Alexandrescu), funcționară, și a lui Vasile Omăt, expert contabil. A absolvit Liceul „I.L. Caragiale” din București (1965) și Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității bucureștene (1970). După încheierea studiilor funcționează
OMAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288532_a_289861]
-
la carte - relevarea pattern-elor clasice care constrâng viziunea romantică a istoricului sau reedificarea de sine a lui E. Lovinescu. Deși vădește aptitudini pentru comentariul de critică și istorie literară, O. se dedică în cele din urmă, aproape exclusiv, activității de editor. După o restituire a Jurnalului lui Mihail Sebastian (1996; Premiul Uniunii Scriitorilor), ediție a cărei acuratețe a fost remarcată, se impune definitiv cu E. Lovinescu, Sburătorul. Agende literare (I-VI, 1993-2002; Premiul pentru Excelență al Asociației Editorilor, Premiul Uniunii Scriitorilor
OMAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288532_a_289861]