5,886 matches
-
tot umfli în pene? Unde-ai să te duci? strigă Ganea de la fereastră. Chiar n-ai unde te duce! — Întoarce-te, tată! strigă Varia. Ne aud vecinii. Generalul se opri, se întoarse cu fața spre ei, își ridică mâna și exclamă: — Blestemul meu să se-abată asupra acestei case! — Neapărat trebuia s-o spună pe un ton teatral! bombăni Ganea, închizând fereastra cu zgomot. Într-adevăr, vecinii auzeau. Varia ieși în fugă din cameră. După plecarea ei, Ganea luă biletul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o înștiințare cu privire la schimbările viitoare și așteptate, care se cunosc. Spunând aceste cuvinte, Lebedev își aținti privirea sfredelitoare pe chipul prințului care se uita la el uluit; încă mai spera că-i va fi satisfăcută curiozitatea. — Nu înțeleg absolut nimic, exclamă prințul aproape mânios. Și... ești un intrigant teribil! izbucni el deodată în râsul cel mai sincer. Într-o clipă râse și Lebedev, iar privirea rugătoare îl trădă că speranțele i se limpeziseră și chiar se dublaseră. Știi ce vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de bani, de cele patru sute de ruble, pe care le-ai pierdut atunci, cu portofelul, despre care ai venit aici să-mi povestești în dimineața când ai plecat la Petersburg. Acum ai înțeles? — Ah, de cele patru sute de ruble vorbiți! exclamă Lebedev, lungind cuvintele, de parcă de-abia acum și-ar fi dat seama. Vă mulțumesc, prințe, pentru sincera dumneavoastră compătimire, care mă flatează peste măsură, dar... am găsit banii, chiar de mult. I-ai găsit! Slavă Domnului! — Exclamația este un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în clipa aceea. — Fără îndoială. Și totul s-a petrecut atât de simplu cum se întâmplă toate în realitate. Dacă de povestea asta s-ar apuca un romancier, ar îndruga o mulțime de tâmpenii și fapte neverosimile. — Ah, așa e! exclamă prințul. Și pe mine m-a uimit această idee, recent. Știu o crimă reală, pentru un ceasornic, despre care se și scrie acum în ziare. Dacă ar fi scornit-o un scriitor, cunoscătorii vieții poporului și criticii ar fi strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și expediat-o a doua zi prin Constand. — A fost foarte frumos din partea dumneavoastră, spuse prințul, că i-ați sugerat un sentiment bun printre atâtea gânduri nefaste. Chiar așa, prințe! Și ce bine explicați lucrurile, cu măsura propriei dumneavoastră inimi! exclamă exaltat generalul. Și - ciudat lucru - ochii îi străluciră de lacrimi adevărate. Da, prințe, a fost un spectacol măreț! Știți dumneavoastră, era cât pe ce să plec cu el la Paris și, desigur, aș fi împărțit cu el „insula toridă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
deci, că Aglaia îl iartă pe prinț și că el poate iarăși trece pe la ea în seara aceea, lucru care pentru el era cel mai important, chiar totul. — Ce copii încă suntem, Kolea! Și... și... ce bine că suntem copii! exclamă el, în sfârșit, cu încântare. — Pur și simplu, e îndrăgostită de dumneavoastră, prințe, și nimic mai mult! îi răspunse Kolea pe un ton autoritar și convingător. Prințul roși, dar de data aceasta nu mai suflă o vorbă, iar Kolea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
extremă seninătate. Sigur că da, am citit... Dar ce-i cu asta? — Le dăruiește Dumnezeu unora câte-o astfel de moarte, dar nouă, nu! Poate nu credeți că aș fi în stare să mor ca Glebov? — O, nici pe departe! exclamă prințul, fâstâcindu-se. N-am vrut să spun decât că dumneata... adică nu că ai semăna cu Glebov, dar... că... că mai degrabă, atunci... — Înțeleg. Vreți să spuneți că aș fi mai degrabă un Osterman 77 decât un Glebov? — Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în plâns, dar apoi, după ce prințul o liniștise, începuse să râdă. Prințul era oarecum impresionat de profunda compasiune pe care i-o arăta această fată; îi prinse mâna și i-o sărută. Vera se îmbujoră. — Ah, ce faceți, ce faceți? exclamă ea speriată, retrăgându-și iute mâna. Curând după aceea, ea plecă acasă, stăpânită de o tulburare ciudată. Printre altele, apucase să-i spună că tatăl ei, dis-de-dimineață, dăduse fuga la „răposat“, cum îl numea el pe general, să vadă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
femeie cinstită, de ce nu l-ați părăsit atunci pe cel care v-a sedus, pe Toțki, și s-o fi făcut simplu... fără spectacol? întrebă Aglaia ca din senin. Ce știți despre situația mea ca să aveți curajul să mă judecați? exclamă Nastasia Filippovna, tresărind și pălind teribil. — Știu că nu v-ați dus la muncă și ați plecat cu bogătașul Rogojin, ca s-o faceți pe îngerul căzut. Nu mă mir că Toțki a vrut să se împuște din pricina îngerului căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se întorsese, îl înșfăcă și o stropi pe față; ea deschise ochii și, preț de aproape un minut, nu înțelese nimic; deodată însă se uită împrejur, tresări, scoase un strigăt și se repezi spre prinț: — E al meu! Al meu! exclamă ea. A plecat duduia cea mândră? Ha-ha-ha! râdea ea cuprinsă de isterie. Ha-ha-ha! Era cât pe ce să i-l dau acestei duduițe! De ce? Pentru ce? Am fost nebună! Nebună!... Pleacă de-aici, Rogojin, ha-ha-ha! Rogojin îi privi fix pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dumneavoastră, în casa dumneavoastră, prințe, și după vizitele pe care le făceați zilnic acolo, în pofida tuturor refuzurilor... — Da, da, da, aveți dreptate, voiam s-o văd pe Aglaia Ivanovna... spuse prințul, începând să clatine iarăși din cap. — Ah, dragă prințe, exclamă deodată Evgheni Pavlovici, cu însuflețire și tristețe, cum ați putut permite atunci... tot ce s-a întâmplat? Desigur, desigur, totul a fost atât de surprinzător pentru dumneata... Sunt de acord că era normal să vă pierdeți cu firea și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lăsă numai pe prinț să intre, încuie ușa la loc și căzu în genunchi în fața lui (cel puțin așa avea să susțină pe urmă Daria Alexeevna, care apucase să zărească ceva). — Ce fac? Ce fac? Ce fac eu din tine! exclama ea, tremurând și îmbrățișându-i picioarele. Prințul rămase la ea o oră întreagă; nu știm ce anume au vorbit. Daria Alexeevna povestea că s-au despărțit peste o oră împăcați și fericiți. În aceeași noapte prințul trimise pe cineva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în Bucovina. Aceștia sunt niște faliți cari de abia au scăpat de mâna procurorului; pseudoprofesori și falși erudiți cari, sub masca mincinoasă a științei, vor să apuce un mandat și să se laude cu el prin capitala, imperiului. Acest spectacol, exclamă numita foaie, este nemaipomenit și ne prinde mirarea de ce acești oameni [î ]și caută gloria tocmai în Bucovina și nu rămân la Viena, unde sunt acasă și cunoscuți! Datoria tuturor elementelor cumsecade din Bucovina și mai ales a guvernului este
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
1878 d. de Blowitz se afla, în timpul Congresului, la Berlin și a avut de mai multe ori ocazia de-a vedea pe principele de Bismarck. În una din aceste conversații se vorbea de d. Gambetta. La auzirea acestui nume cancelarul exclamă: - Gambetta? lată un om pe care aș voi să-l văz înainte de-a muri. Orice s-a zice, e un om foarte remarcabil. Întrece c-un cap pe toți compatrioții lui. E un fermecător, se zice; cu toate acestea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
începe cu relatarea unei anecdote semnificative pentru anul 1951. Un periculos mafiot italo-american arestat pentru fapte comise în cadrul notoriei organizații Murder, Inc. primește vizita surorii sale, care află că frățiorul poartă discuții regulate cu deținuți de orientare marxist-leninistă. Îngrozită, aceasta exclamă, "My God, Bob, you'll get into trouble" (Whitfield: 2). Pentru sora mafiotului, pericolul îndoctrinării comuniste putea să fie un necaz mai mare decât o simplă condamnare pentru banditism și crimă. În crearea acestei culturi a Războiului Rece este simplist
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
care a făcut-o mai lucidă asupra poveștilor care îi constrângeau și modelau arbitrar existența. WARHOL, ANDY (1928 1987) Se spune că președintele Truman, un lider potrivit pentru un deceniu considerat, în linii mari, foarte conformist (anii cincizeci), ar fi exclamat, la vederea unor opere reprezentative (dar foarte, foarte anti-reprezentaționale) ale expresionismului abstract (vezi ABSTRACT EXPRESSIONISM), " Dacă asta este artă, eu sunt hotentot" (Saunders, vezi bibliografia). Este interesant de aflat ce a gândit venerabilul Truman, aproximativ un deceniu mai târziu, când
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
nenorociri și Încercări, În vreme ce, dimpotrivă, păcă‑ toșii nu numai că nu trec În cursul acestei vieți prin nici un necaz umilitor, dar chiar se bucură de belșugul tuturor bogă‑ țiilor și al succeselor, aprins de mânie și nemaiputându‑și stăpâni revolta, exclamă : «Iar mie puțin a fost de nu mi‑au alunecat picioarele, puțin a lipsit de nu s‑au poticnit pașii mei, pentru că am pizmuit pe cei fără de lege când vedeam pacea păcătoșilor. Căci ei nici nu se gândesc la moarte
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
caută să se pună În starea de a putea Îndura dureri și chinuri pentru a convinge de iubirea Sa pe cei pentru care va suferi atât”47. Când vorbește despre pătimirile lui Hristos pe cruce, Sfântul Ioan Gură de Aur exclamă : „Dacă mă Întreabă cineva : ce lucru mare a făcut Hristos ? Eu voi lăsa cerul, pământul, marea, Învierea multor morți și alte minuni și voi arăta doar crucea, care este mai slăvită decât toate. Crucea este vrerea Tatălui, slava (Fiului) Unuia
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Întreg neamul omenesc. Hristos Domnul primește moartea trupească, dându‑și viața pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire (Luca 23, 46 ; Matei 27, 50 ; Marcu 15, 37 și Ioan 19, 30). În acest sens și Sfântul Atanasie cel Mare exclamă : „Minunează‑te de iubi‑ rea de oameni a Cuvântului, că pentru noi e defăimat, ca noi să ne bucurăm de cinste”71. Astfel, nu piroanele L‑au 64 Suferința și creșterea spirituală țintuit pe cruce, ci dragostea Sa negrăită față de
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
loc deloc neglijat În literatura patristică. Ne vom opri Însă aici doar la câteva scurte texte ale Sfântului Ioan Gură de Aur. În acest sens, autorul patristic, În omilia a IV‑a la Epistola către Evrei, arătând importanța Pătimirilor Domnului, exclamă : „Pătimind Fiul ceea ce a pătimit, este cu mult mai mare și mai Însemnat decât a face lumea și a o crea din ceea ce nu era”. Același Compasiunea lui Dumnezeu față de omul suferind 65 Părinte 72 consemnează că Mântuitorul a Îndurat
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
l‑a slujit cu multă râvnă pe bolnav și ruga pe Dumnezeu să trăiască mulți ani, ca să‑l Îngrijească cât mai mult”110. Citind aceste istorii ale dragostei, ne revin În amintire și cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur care exclama : „Mai ales dragostea ni‑i arată pe oamenii sfinți”111. Tot el lansează următoarea interogație, retorică de altfel : „Ce se poate asemăna cu dragostea ? Nimic. Ea este rădăcina, izvorul și mama bunătăților, virtute care nu aduce suferință, virtute plină de
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
blând fiind. Iov, totuși, deși copleșit de chinuri mari și continue, nu se frânge, ci așa apăsat, strâmtorat și Îndurerat, dar mereu mai tare fiind‑i răbdarea, el strigă binecuvântând numele lui Dumnezeu. Bine știind acestea, scriitorul bise‑ ricesc Tertulian exclamă : „Ce bucuros era Dumnezeu, ce se sfâșia cel rău, când Iov, În gunoi, suporta cu mare liniște sufletească prea multele lui bube, când alunga În bătaie de joc muștele care năvăleau să se hrănească din rănile lui deschise. Astfel, acel
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
rând de scări care duceau către cameră, tânărul Hercules a strigat : „Mătușa mea Stella Îl aduce pe Sfântul Nectarie !” Când mătușa a intrat În cameră, s‑a mirat cum de a știut băiatul aceasta și l‑a Întrebat. El a exclamat : „Sfântul mi‑a spus !” Atunci ea s‑a apropiat cu icoana și a făcut cu ea semnul crucii deasupra capului lui Hercules. Apoi el i‑a spus mătușii sale ce văzuse. Icoana a fost apoi strecurată În interiorul cămășii de noapte
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
cei 125 de oameni din birourile centrale, am spus: „Ei bine, nu știu multe despre eficiența lor, dar din punct de vedere al atitudinii pot numi două persoane pe lista mea de propuneri”. „Ia să vedem dacă pot ghici”, a exclamat Miles și a identificat imediat cele două persoane pe care le aveam în minte. Vince a intrat în joc și a adăugat un al treilea nume, cu care și noi am fost imediat de acord. Faptul că ne gîndisem tustrei
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
i-ai fi îndepărtat-o de pe față nici măcar cu o daltă. Un responsabil de cont de la o agenție de publicitate pentru care am lucrat muncise foarte mult două săptămîni la proiectul unei noi afaceri. Președintele, după ce a examinat proiectul, a exclamat: „Bravo! Ai făcut o treabă excelentă!”. „Nu vă uitați la mine”, a răspuns modest responsabilul de cont. „Eu m-am ocupat de partea ușoară. John a făcut lucrurile să meargă”, a afirmat el, arătînd spre supervizorul său. Responsabilul de cont
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]