6,391 matches
-
e posibil să obțin o viză pentru Belgia, să-mi revăd și nepotul. Nu se poate! Aici, litera legii e sfântă! Mariana se simte oarecum vinovată față de mine... Crezând că voi putea merge în Belgia, aranjase anterior sosirii mele o excursie de 10 zile la Londra, în compania Alietei - totul plătit și acum își punea problema să renunțe la acest frumos sejur londonez... Cum să mă lase singur în Paris? O conving să nu renunțe la această ocazie, mai ales că
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
trezit, scuzându-mi reacția întârziată, datorită faptului că m-am întors de la Londra, din visul meu... Ore întregi mi-a relatat despre ce văzuse în Anglia, bucurându-mă și mai mult că am determinat-o să nu renunțe la acea excursie de zece zile cu mașina Alietei. După aceea, momente de neuitat între tată și fiică, și plimbări repetate pentru a mă familiariza și mai mult cu oamenii și locurile respective. Din discuții Mariana a înțeles că în lipsa ei mă descurcasem
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în acest select grup școlar și m-am simțit ca în anii mei cei mai buni de activitate școlară. Străbatem țara la lumina zilei însorite de martie și vedeam și unele locuri puțin cunoscute mie. Mă aflam într-o adevărată excursie, avid de a vedea și a cunoaște cât mai multe din ceea ce mi se oferea privirii. Am rămas prima noapte la un hotel din Arad. După odihna reconfortantă, plus masa de seară și micul dejun, plecăm la o oră rezonabilă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
frumuseți a văzut acolo. Eu mă mulțumeam cu faptul că, în timpul școlarității mele am admirat unele capodopere italiene văzute în manualele de istorie sau în diferite filme. De comun acord cu Alieta, prietena ei nedespărțită, Mariana face planul unei frumoase excursii în nordul Italiei. Cu mașina, ele două, mama Alietei și cu mine vom merge pentru zece zile în nordul Italiei, ca să vedem ceea ce eu încă nu văzusem până atunci! Ne aflam deja în luna mai. Căldură mare, dar și mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
reținerii mele, Mariana îmi zice direct: „Dragă tată, tu îmi lași două case și eu să nu fiu în stare să-ți ofer o săptămână în nordul Italiei?!” Am acceptat și mă gândeam să mă țin tare pe tot traseul excursiei, pentru a nu-i face anumite neajunsuri. Cu pregătirile drumului s-au ocupat ele, fetele, iar mama Alietei și cu mine acceptam bucuroși și senini oferta odraslelor noastre!... Pe 7 mai, la o oră cât mai matinală, pornim la drum
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ne reface din cauza căldurii, ceea ce mi-a dat sentimentul că pierdem timpul la Athena în loc să-l fi pierdut la Iași. Trei zile am fost la Porto Rafti (dus-întors, zilnic) pentru plajă. Și iată mâine, plecăm pentru două zile într-o excursie la Olympia, în vestul Peloponezului unde, probabil, vom vedea alte minuni antice. Luni dacă ne ajută Dumnezeu, plecăm în insula Paros pentru câteva zile, și apoi, luăm drumul spre casă. Sâmbăta 15 mai 1993 - Iași Scrisesem două însemnări amare în
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
la Madrid peste o săptămână. Dar mai întâi, înainte de a scrie despre peninsula Iberică, cu care voi lua contact, trebuie să-mi fac datoria față de minunata Eladă. Înaintea întoarcerii în țară, astă-vară, am avut norocul de-a face o excursie minunată la Olympia, în Peloponez (cum notam pe data de 14 august '92). Am plecat din Athena cu un autocar plin cu pensionari. Eram obișnuiți, deoarece zilele de plajă de la Porto Rafti am fost tot în preajma oamenilor mai în vârstă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
cum notam pe data de 14 august '92). Am plecat din Athena cu un autocar plin cu pensionari. Eram obișnuiți, deoarece zilele de plajă de la Porto Rafti am fost tot în preajma oamenilor mai în vârstă (se pare că astfel de excursii sunt mai ieftine). Am urcat în autobuz și vestea că suntem străini s-a răspândit rapid, deoarece ghidul care avea vreo 80 de ani, echipat în pantaloni scurți și șapca sportivă pe cap, ca să-și arate erudiția, chiar din capitală
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
să ne cazăm și s-o pornim pe jos prin „târgușorul” comercialo-turistic, să ne uităm prin vitrine și să ajungem la Muzeu, unde, spre bucuria noastră, am fost lăsați să intrăm fără să cumpărăm bilete. Vizitarea muzeului era în programul excursiei, dar a doua zi, împreună cu toți ceilalți care nefiind avizi ca noi, bănuiam că vor fi expeditivi (așa a și fost). Am putut să savurăm, privind, lucruri asemănătoare cu cele pe care le văzuserăm în muzeele Athenei - scuturi antice, statuete
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
care o spunea cu o satisfacție nebună (nu cred că știa ce spune, deoarece era cam obscenă: „Românește p...la belește”). Liviu s-a distrat copios, râzând cu lacrimi. Bătrânelul avea și el vreo 80 de ani și era în excursie cu fratele mai tânăr și cu soția acestuia. Am plecat și de acolo, îndreptându-ne spre Patras, portul din care se navighează spre Italia. Aici am stat puțin. Am închis cercul, mergând de-a lungul țărmului nordic al Peloponezului, în
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
soarelui care se zbătea în undele mării albastre. La canal (Corint) am mai oprit odată, pentru o înghețată. Am mai fost anunțați de un domn din mașina noastră că este român după mamă, dar a crescut în Grecia. Ca să vezi! Excursia, acum când scriu, realizez că a durat doar două zile, dar a avut consistența unei săptămâni. Peste două zile urma să părăsim Grecia. Ce bine! Am uitat să spun că am mai văzut o piesă (de teatru) într-una din
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
am luat haine groase, sau umbrele, pentru a nu ne încărca prea mult cu bagaje). A doua problemă care era în aer și nelămurită se lega de ceva mai practic: pașapoartele noastre, și-ale familiei cu care am pornit în excursie, inclusiv biletele de avion, erau în posesia doamnei care urma să fie ghidul nostru. Noi nu știam cum arată, nici ea cum arătăm noi... ș.a.m.d. În orice caz, la 17,00 am ajuns la Otopeni, la 18,30
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
săptămână de când am părăsit Iașul. Deși mi se pare că am acumulat impresii cât într-o lună și timpul parcă s-a dilatat, totuși sunt stăpânită de panică dându-mi seama că de-acum începem să ne îndreptăm spre finalul excursiei. În dimineața aceasta am vizitat templul de la Kom-Om-Bo, templu dedicat zeului Horus și zeului Sobek, primul reprezentat fiind printr-o figură umană cu cap de vultur (zeul aerului) și cel de-al doilea tot printr-o figură umană dar cu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
culori și forme pe orizontală - malurile albe, linia orizontului roșie, apa verde - sau pe verticală, palmierii, proiectați pe orizontul de foc. S-a pogorât asupra tuturor o liniște aproape cosmică. Incomparabilă. Deci! Ultima noapte la Cairo, din prima parte a excursiei, s-a consumat sub semnul oboselii. Seara, înainte de culcare, ne-a fost oferit un spectacol cu dans din buric, cu mascați și jongleuri, cam zgomotos și incert, dar dovedind dorința gazdelor de-a ne arăta cât mai multe. Au și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
un lac, astfel încât acum se află artere de circulație pe care nu se mai poate înainta, șoseaua fiind pur și simplu ruptă, căzută, tăiată-n două. Pe un astfel de drum ne-a purtat Mitică și am fi petrecut restul excursiei printre dune, dacă n-ar fi scos Dumnezeul nostru și Allahul lor un camion în cale, care ne-a purtat spre liman. Spiritele fiind încordate, am trecut în umorul negru, glumind chiar că acel camion este trimis de niscaiva teroriști
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
-i poți vedea-n zare în timp ce înoți, un loc pe care omul l-a înverzit, l-a curățat, i-a dat consistență și esență. Un loc de vis, un Paradis. Acum nu mai știu dacă am scris totul despre această excursie sau nu. S-ar putea ca mai târziu, când totul se va fi așezat în mintea mea, să revin asupra senzațiilor trăite în spațiul străbătut în aceste zile. Nu mă mai pot concentra deoarece în preajma mea se vorbește prea tare
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
vizitat țara încă de mici copii și că acum dorim să mai vedem și alte meleaguri și să mai intrăm în contact și cu alte civilizații. Puțin derutat și încurajându-ne că ploaia aduce noroc, când plouă la plecarea în excursie (noi știam că ploaia aduce noroc mirilor, dacă plouă în ziua cununiei), ca să nu fie mai prejos decât vecinele, a trimis-o pe Diana, fetița lui, să ne aducă cinci garoafe, exact în momentul ieșirii din casă, să ne ureze
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
realitatea, lucru care nu-ți trezește nici o emoție. De altfel până acum emoții puternice n-am trăit. Poate și pentru că este iarnă. Avem stări dar emoții nu. Afară este un ger cumplit și tocmai remarcam că pentru experiența noastră, această excursie este prima făcută în toiul frigurilor. Aș vrea să văd mai multe locuri din capitală dar se pare că va fi imposibil din cauza temperaturii scăzute și a distanțelor imense. Zona în care ne-am tot învârtit mi se pare atât
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
toată lumea e în pat. Vineri, 5 iulie După ce am mâncat brânza de vaci cu smântână, ouăle fierte, unt cu miere, după ce am băut binefăcătorul ceai de plante și ne-am întărit și trezit cu cafele, am pornit vesele într-o excursie de pomină cu un microbuz. Am poposit mai întâi la tipografia de la marginea Vâlcei, înspre Govora (vis-a-vis de bisericuța din Troian, pictată de Ecaterina în urmă cu 25 de ani, și unde am stat o vară întreagă înconjurați de flori
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Pahomie printr-un peisaj sălbatic și pe un drum șerpuitor. Ambele situate la distanță de civilizație, micuțe și cochete, adevărate locuri de reculegere pe care, dacă n-ar fi fost Ecaterina, nu le-am fi vizitat niciodată. De data asta, excursia a durat mai puțin, în mare parte șoferul fiind de vină. Se grăbea să meargă pe malul Olăneștiului, la iarbă verde cu soția. Am revenit în curtea din Dealul Malului pentru a ne odihni și pregăti. A doua zi, luni
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
decât cu viză obținută de la București. Luiza, care-i extrem de spontană, a renunțat la comoditatea de-a fi pasager și-ntr-o clipă s-a suit la volan, cu o spaimă cumplită, dar nu atât de mare încât să contramandeze excursia. De obicei, astfel de surprize te scot din ritm dar, nu știu de ce, am simțit că s-a spart un ghinion și căile ne sunt deschise. Am luat totul ca pe o aventură, de unde, până atunci îmi spuneam - i-am
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
încălcare a "privilegiilor" diplomatice, de care ar fi râs tot Berlinul, a fost "sugrumată în fașă". Pentru talentele mele organizatorice am fost ales șef al grupei sindicale, funcție pe care am onorat-o cu tot felul de acțiuni: reuniuni "tovărășești", excursii în afara Berlinului, activitatea mea în acest domeniu fiind încununată cu construirea în curtea din spatele clădirii ambasadei a unei popicării, fiind ajutat "logistic" de nea Vereș, portarul ambasadei, de meserie "la bază" zidar. După program și în zilele de sărbătoare, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la Ministerul Apărării pentru un elicopter. Nu știu cum s-a descurcat regizorul "Titanicului", dar nu mai știam ce să mai fac și cum s-o dreg cu pelicula respectivă. Echipa de filmare simțind că e rost, pe banii MAE, de făcut excursii în toată țara și de mâncat la micul dejun, prânz și seara numai vânat, o tot întindea, ba că n-a ieșit la "bătaie" un cerb, și cerbul nu putea lipsi din film, ba că n-a ieșit o turmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
minuțios pe dedesubt, la motor, pe sub scaune, fiecare ungher, pentru a nu avea surprize. Pentru a ne mai "îndulci" șederea și a ne arăta și o altă "față", MRE organiza din când în când pentru șefii misiunilor diplomatice și soții "excursii de documentare" la centre viticole, la ferme, în pitoreștile sate de munte, la minele de cupru... Ce-i drept, acțiunile erau foarte bine pregătite de "Protocolul" MRE, neomițându-se nici un detaliu. Călătoream în autocare elegante, cu aer condiționat, bar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
din țările noastre. Întrucât urma să plecăm spre Santiago cu autobuzul la ora 22,00 (autobuzele prin Atacama circulau, din cauza temperaturii, doar noaptea, pe "răcoare", și erau dotate cu aer condiționat, scaune-pat, bar...), amabilele noastre gazde ne-au oferit o excursie în afara orașului. Am vizitat Salar de Maricunga, străjuit de vulcanul cel mai înalt din lume, Ojos del Salado (6893 metri, intrat în erupție ultima oară în 1956), Laguna verde, cu superbii ei flamingo, Bahia Inglesa, despre care se spune că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]