6,230 matches
-
distrus în timpul războiului. Așa cum se prezintă astăzi, biserica Trei Erarhi (sau, cum i se spunea odată și i se mai spune încă în popor, Treisfetitele) e una din cele mai frumoase construcții religioase din Europa; și prin armonia plină de fantezie și de originalitate, cu care întrebuințează elementele stilurilor celor mai diferite, un exemplar unic în lume. (Foto-Regal) Pag. 77. Biserica Celățuia. Zidită din grija lui Gheorghe Duca Vodă, cam pe la 1670, ea imită cu destul gust și pricepere, însă într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
lastic candoarea, ci și-o transpune pe pânză la fel de firesc cum respiră, cu detașarea ironică, uneori sarcastică, a celui care, jucându-se judecă și se judecă” Ion Butnaru, Jurnalist „Stimate Mihai Dascălu ,expoziția dumitale e o izbândă artistică. Lumina, culoarea, fantezia unora din pânze le iau cu mine, ca o amintire caldă a întâlnirii cu un pictor autentic.“ Valentin Silvestru - Critic de artă „Arta poate să-l deprindă pe om cu universul, ne spune Delacroix, dar poate să-l și îndepărteze
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
cu grijă într-o casă bătrânească, ce fusese cândva locașul unui țăran bănățean simplu ce clădise cu mâinile și sudoarea frunții cele două camere; încăperi destul de mari, ce aveau să se transforme pentru moment într-o adevărată galerie în care fantezia artistului naiv de a zugrăvii pânzele, a transformat fiecare colțișor în diferite eclipse care mai de care mai colorate. Fiecare tablou reprezenta un mic univers în care soarele prindea diferite contururi, având în preajmă diferite personaje ce exprimau expresivități multiple
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Discuțiile au început să se aprindă din senin care mai de care mai interesantă, fiind stropite de fiecare dată de câte un pahar de vin, țuică, bere sau palincă. Camera de hotel cu doar două paturi, o măsuța mică de fantezie și una pentru televizor plus două scaune, foarte frumos amenajată și spațioasă, devenise imediat aglomerată și neîncăpătoare. Participanții veniți la marea petrecere s-au așezat pe unde au putut și unde mai găsiseră loc, formând astfel o imensă grămadă de
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
fă cut amor cam cu tot ce a mișcat peacolo. La Big Brother, asta așteaptă toată lumea: concurenții să treacă odată la fapte! Până unaalta, publicul se mulțumește să mai vadă un sân la duș, să mai asculte o discuție despre fantezii erotice - dar până când va mai avea de așteptat lucrul acela pe care șil dorește toată lumea? Oamenii au cam început săși piardă răbdarea, iar ziarele se întreabă și ele disperate: oare nu vom avea parte de sex la Big Brother? Ori
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
strânse la un loc toate grozăviile, publicul a tras concluzia că „sa înrăit lumea“), ba mai mult, jurnaliștii au simțit nevoia să pluseze senzaționalismul și au început săl inventeze. În acea perioadă, mai mulți scriitori nouăzeciști își puneau pe hârtie fanteziile la Evenimentul Zilei. Așa a apărut, de exemplu, celebra găină violată, care apoi a născut pui vii. Publicul era imatur din perspectiva receptării massmedia și nu avea discernământul și „anticorpii“ pentru o astfel de presă. Expunerea lui la presa tabloidă
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Întro emisiune, chiar își întreba publicul, plimbânduse mândru de el ca un cocoș în ogradă: „Știe cineva ce în seamnă «dihotomic»?“ Pe de altă parte, ca orice intelectual, Andrei Gheorghe este vizitat, în biblioteca în care și face veacul, de fantezii cu Nicoleta Luciu, pe care nu ezită să și le mărturisească în emi siune, feli citânduse pentru curajul și originalitatea de care dă dovadă: „Poate PSD ul să mă integreze și pe mine în Nicoleta Luciu?“ Ce so mai lungim
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
boxa acuzaților Într-o sală al cărei tavan reprezintă un cer Înstelat, iar după fiecare lovitură de ciocan se rostește formula rituală: Eppur si muove! Decorul ar avea totuși mai puțină importanță. Ceea ce mă preocupă acceptînd acest joc grav al fanteziei, Într-o noapte plină ea Însăși de senzații contradictorii, este dilema lui Socrate judecător. Să-și trimită judecătorii la moarte? Nu-i va face astfel martin? Și lumea, În loc să-i urască, n-ar Începe să-i deplîngă? Sau, să-i
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lui. Poate, grecii n-au vrut să spună decît că mîinile sale nu ating indiferente stînca, iar faptul În sine nu conține nici un motiv de tristețe dacă voi părăsi prejudecata de a vedea În acest munte o Golgotă. Cu puțina fantezie, aș putea auzi În această noapte cum lumea se umple de zgomotul stîncilor ce se rostogolesc. Problema este ce semnificație dăm termenilor și dacă voi ști să mă bucur suficient de ideea că același munte e scăldat dimineața de lumină
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Hesiod, să lovească uneori cupa de vin de inelul său bizar. Dar fără orgoliul titanului cerul ne-ar omorî. Acest orgoliu e focul. Iar arta a aspirat de la Început nu numai să fure focul zeilor, ci și să-i Înlocuiască. Fantezia noastră are de aceea nevoie de un Prometeu ireductibil, care nu știe să spună ca Antigona lui Sofocle: dacă așa le place zeilor, să recunoaștem că, de vreme ce suferim, noi am greșit. Trupul său se cere sculptat de Fidias nu de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
erau profunde analize ale textului muzical: melodica, ritmul, structura piesei, stilul lucrării, al compozitorului, al epocii. Explicațiile clare erau însoțite de demonstrații, adevărate modele de măiestrie interpretativă. Comparațiile cu imagini din natură, din alte arte, erau folosite cu pricepere și fantezie. În activitatea artistică, Eliza Ciolan a colaborat cu orchestra simfonică ieșeană, a susținut programe de recital, a participat în formații de muzică de cameră și s-a manifestat ca pianistă acompaniatoare parcurgând un bogat și variat repertoriu. Pentru rezultatele remarcabile
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
fost, timp de 14 ani, din 1992 până în 2006, colaborator permanent la pagina de „Opinii“ a „Ziarului de Iași“, cu rubrica săptămânală Unghi de tragere. A publicat rubrici permanente în „Evenimentul“, din 1993. A debutat editorial, în 1983, cu volumul Fantezii critice, pentru care a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru critică (1984). În 1990 a obținut Premiul de critică teatrală UNITER. Este autorul a trei volume de critică: Fantezii critice (Iași, Junimea, 1983), Portret al criticului în tinerețe (București
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Evenimentul“, din 1993. A debutat editorial, în 1983, cu volumul Fantezii critice, pentru care a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru critică (1984). În 1990 a obținut Premiul de critică teatrală UNITER. Este autorul a trei volume de critică: Fantezii critice (Iași, Junimea, 1983), Portret al criticului în tinerețe (București, Cartea Românească, 1984) și Exerciții de îndoială (Iași, 1999), precum și a două volume de versuri: La Belle Époque (Iași, Junimea, 1999) și Domnișoara cu nefericirea la tâmplă (Iași, 2002). A
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
fie înzestrați cu o lumină mai puternică, o lumină care va mângâia bătrânețea mamei atumci când neputința anilor va veni pe nesimțite. Dacă nu vor fi nici una nici alta, de vină va fi lovitura destinului, un capriciu al hazardului, o fantezie a sorții care nu face decât să fii aruncat din rândul celor care merită. E ca și când ai iubi o stea deosebit de strălucitoare și te-ai gândi să te cununi cu ea, așa rămân pentru fiecare unele vise neîmplinite. O mamă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
taifun. Arăta ca un ascet sub o cascadă rece ca gheața. Însăși vocea și privirea ei îi erau ca gheața. Cât ghinion avusese. Omul pe care-l divinizase, pe care-l iubise necondiționat, de la care moștenise apucăturile, calitățile chiar și fanteziile, nu reușise să-i dea sărutul de adio și să-i arunce un pumn de țărână în mormânt ca să-i fi putut spune după obiceiul strămoșesc „fie-i țărîna ușoară”. Un vânt al naibii de urât făcuse chiar atunci să bată în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
iubire. Dând dovadă de stăpânire de sine își încruntă puțin sprâncenele și recunoscu: ,,Multe fete fac exact ca mine, dar nu toate iubesc ca mine. Îl voi încânta cu toate lucrurile mărunte care dau sens vieții și cu micile noastre fantezii pe care le are fiecare.” Nicky era înzestrat cu un caracter deosebit, iar cei care îi pășeau pragul casei erau tratați cu respect, cu căldura aceea de gazdă bună, căldură care multora le lipsește. Deși era de puțin timp cu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
plecare pentru realitate. Nu există comunicare. Raportul dintre personaje se schimbă în permanență, de unde nestatornicia formelor ficționale. întâmplările povestite de altii sunt determinante pentru desfășurarea închipuirii ce trece de la abstract la concret. Se poate observa astfel existența unei circularități ficționale: fantezie -transfigurare în materialitate - narațiune - realitate etc. Ipoteticul, ambiguitatea devin dominante. Personajele se presupun, se conțin unele pe altele: Anghel, metamorfozat, seamănă cu bătrână Achilina ; Anghel, din lumea celor vii, Antipa, din planul neființei, alcătuiesc un cuplu, cel de-al doilea
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
biblioteca și mă felicit în gînd pentru ceea ce am făcut. Cînd m-am hotărît să fac bibliotecă pe perete, am consultat mai multe reviste, dar am rămas rece la tot ce vedeam. Nu pentru că revistele consultate n-ar fi avut fantezie, dar lipsea ceva, ceva care să facă viabilă construcția. Poate că-n planul meu, acel ceva e tocmai spațiul gol de deasupra biroului, acolo unde va fi agățat portretul mamei, iar dedesubt va fi întotdeauna o floare proaspătă, în glastra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Nescafé. Și, așa cum mă așteptam, în clipa în care dau repede la iunie, văd scris mare, cu markerul „NUNTA LUI BECKY“. Mă uit la el cu un sentiment ciudat. E aievea. Chiar se întâmplă. Chiar mă mărit. Nu e o fantezie de-a mea. — Și mi-au venit și câteva idei în legătură cu cortul, adaugă mami. Am văzut undeva la un magazin un cort foarte frumos, cu dungi și m-am gândit: „Trebuie neapărat să i-l arăt și lui Becky...“ Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ea. Acum, știu că, din punctul tău de vedere, pare că avem vreme berechet. Însă, crede-mă, programul e de fapt foarte strâns... așa că am vrut să vorbesc puțin cu tine despre cum vezi tu nunta, în mare. Care e fantezia ta? Care e, pentru tine, imaginea cea mai romantică din lume? Multe dintre clientele mele spun că, pentru ele, e Scarlett și Rhett sau Fred și Ginger... Mă scrutează cu ochi strălucitori, iar stiloul e pregătit deja deasupra paginii. Totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
spre ușile duble de la ieșirea din spital. În momentul în care ies afară, în aerul proaspăt, tremur vag. Deci, asta a fost tot. Gata cu nunta la Plaza. Gata cu pădurea fermecată. Gata cu tortul ca-n povești. Gata cu fantezia. Nu-mi vine să cred că am renunțat la toate astea. Însă... dacă vreau să fiu sinceră până la capăt, asta a și fost totul - o fantezie, nu? Nici o secundă nu am simțit că trăiesc în viața reală. Viața reală e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
la Plaza. Gata cu pădurea fermecată. Gata cu tortul ca-n povești. Gata cu fantezia. Nu-mi vine să cred că am renunțat la toate astea. Însă... dacă vreau să fiu sinceră până la capăt, asta a și fost totul - o fantezie, nu? Nici o secundă nu am simțit că trăiesc în viața reală. Viața reală e aici, acum. Rămân în tăcere preț de câteva clipe, lăsându-mi gândurile să plutească, până când sirena unei ambulanțe mă readuce înapoi în prezent. Descarc repede lucrurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Israel peste Europa : unde el ajunge, acolo țâșnește viață nouă ; de unde el pleacă, acolo putrezește tot ceea ce Înflorise până atunci” . Influențat probabil de economistul german, publicistul vienez Hugo Bettauer a scris pe această temă romanul satiric Orașul fără evrei . O fantezie romanescă având ca subiect colapsul economic al Austriei determinat de alungarea evreilor din țară : activitățile comerciale decad, la fel și cele bancare, unitățile economice dau faliment, meseriile sunt În declin, chiar și femeile ajung să arate urât și să nu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
un nume romînesc cu <escu> așa cum le zice la toți pe aici. De pildă: Margulies - Marguliescu; Hasanovici - Hasanescu>>”. g) <<Trăiesc ca o țigancă, cheltuiesc bani ca o țigancă, Îmbrac zdrențe ca o țigancă, pribegesc ca o țigancă, sînt plină de fantezie de țigancă>>”. La pagina 18 din piesa „Revelion” scrisă de A. Gladkov, tartorilor li se păruse anormală expresia „Am cumpărat două bilete la programul de revelion unde va fi concert, film american (subl. În orig.), dans”. Câinii de pază ai
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de o surprinzătoare finețe cromatică și psihologică, a participat la toate manifestările expoziționale colective, de grup, județene și interjudețene, republicane sau bienale precum și la expoziții românești peste hotare. În 1971, revista „Săptămîna” îl numea pe Ioan Gânju „artist cu o fantezie satanică, niciodată gratuită, fiind rezultatul metamorfozei”. „Om de o sensibilitate rară, substanță a artei sale”, Ioan Gânju a trăit toată viața numai din lucrările sale. Nu a lucrat nicăieri. A lucrat câteva luni la Universitatea de Arte din Iași, în calitate de
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]