12,214 matches
-
limbii române le aduce pe lume în șase modalități ale verbului a fi: n-a fost să fie, era să fie, va fi fiind, ar fi să fie, este să fie și a fost să fie. Ele sunt, în viziunea filosofului, modalități ale limbii române care exprimă situații ontologice, altfel zis, modulații românești ale ființei. Aventura speculativă a sentimentului românesc continuă cu „sentimentul ființei”, cu „rațiunea ființei”, unde ilustrarea se face cu poemul eminescian Luceafărul și cu basmul Tinerețe fără bătrânețe
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
În valorizarea acestora este o evoluție de la o simplă prezentare pentru cititorul unui cotidian sau al unei reviste culturale la o interpretare în funcție de propria-i viziune estetică și filosofică. Eseistul tinde frecvent să ilustreze printr-un scriitor sau printr-un filosof o idee din sistemul propriu de gândire. Așa este abordată interpretarea basmului Tinerețe fără bătrânețe... și tot din anii ’70, „buna desprindere” de „spiritul Mioriței” - care și-ar fi avut locul în Sentimentul românesc al ființei: „Cine are în față
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
iese de sub semnul eternității fixe și alunecă sub imperiul schimbării. Pandantul filosofic al acestei translații va fi tot cel recomandat de Veacul de Mijloc: sentimentul deșertăciunii și caracterul iluzoriu al întreprinderilor omenești. Dar ansamblul de măsuri pe care scriitorul și filosoful înțelege să le adopte în hățișul de relații cu lumea și cu ideologia ei denotă modernitate. Apelul la înțelepciunea celor vechi ține de tehnica umanistă a cercetării tradițiilor Antichității. Uzând de seriile de maxime și sentențe - așa cum face în capitolul
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
Însemnări cu privire la moșia, satul și biserica de la Strâmba din comuna Puiești, jud. Tutova (în colaborare cu V. C. Nicolau), Bârlad, 1914; Sărbătorile la români. Sărbătorile de toamnă și postul Crăciunului, București, 1914; Sărbătorile la români. Crăciunul, București, 1914; Sibile și filosofi în literatura și iconografia românească, Bârlad, 1916; Cuiul lui Pepelea, Chișinău, 1920; Frăția de cruce și alte înrudiri sufletești la români, Bârlad, 1920; Ținutul Hotinului la 1817, Chișinău, 1920; Noaptea Sfântului Andrei, Iași, 1921. Culegeri: Jocuri de copii adunate din
PAMFILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288641_a_289970]
-
, Andrei (pseudonim al lui Andrei Dumitru Marcu; 9.II.1936, București), prozator și etnolog. Este fiul Elisei, fiica lui D. D. Patrașcanu, și al lui Petre I. Marcu (Petre Pandrea), avocat, sociolog, filosof, jurnalist și scriitor; Lucrețiu Pătrășcanu este unchiul său. Ascendența familială îi creează lui P. dificultăți atât în timpul studiilor gimnaziale și liceale, cât și mai târziu, în timpul facultății. În 1950, în timp ce tatăl și unchiul său se aflau în închisoare, este eliminat
PANDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288655_a_289984]
-
care declanșează asupra protagoniștilor un lanț de seisme identitare, fără ca ei să devină simple ființe de hârtie. Astfel, romanul Dihorul, carte de debut semnalată elogios de Marin Preda, aduce în prim-plan personalitatea acaparantă a lui Troceanu, un student întârziat, filosof nihilist și mizantrop, apatic și antipatic, croit parcă după un calup nietzschean sau dostoievskian. Scârbit de ceea ce el considera „aceeași condiție umană mizeră”, protagonistul declară sfidător: „să te mândrești cu ceva omenesc este de domeniul jalei, și câteodată de cel
PAPILIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
la Câmpulung, în Muscel, unde îl reîntâlnește - se cunoșteau dinainte de război - pe Constantin Noica, aflat acolo cu domiciliu obligatoriu din 1949, ca fost moșier. Începe „stagiul” de cinci ani de la Câmpulung, în cursul căruia P. îl frecventează aproape zilnic pe filosoful cu zece ani mai vârstnic decât el, al cărui discipol entuziast devine. Sub îndrumarea lui Noica învață limba greacă. Îl citește în original, integral, în ordinea propusă de maestru, pe Goethe, împreună îl studiază pe Kant, și mai ales pe
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
autentice. Tinerețea, care la P. nu e o vârstă, ci un mod de existență, determină, de asemenea, atât caracterul erudiției sale elegante, lipsită complet de pedanterie, cât și natura foarte disponibilă a înzestrării, nefixată la o zonă anume. Eseist, moralist, filosof, critic literar, critic de artă, de film și nu în ultimul rând scriitor, el se poate manifesta cu strălucire în toate aceste ipostaze. Cât despre memorii, se poate spune că sunt inaugurate, printre rânduri, în Alchimia existenței, unde amintirile despre
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
-le dintr-o perspectivă mai largă, lucrarea Nivele estetice (1972) se vrea o „sinteză morfologică”, „o sinteză a modalităților de abordare științifică a operei”. Autorul o consideră necesară, întrucât estetica intuitivă, constituită prin negarea celei speculative și sistematice, întemeiată de filosofi, nu elucidează decât unele dintre problemele artei, de vreme ce judecata estimativă se poate bizui doar „pentru o primă aproximație” pe „intuiția și finețea exegetului”, pe când întemeierea ei riguroasă „nu se poate lipsi de cercetarea atentă, chiar de disecția operei cu ajutorul instrumentelor
PASCADI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288704_a_290033]
-
Victor (14.X.1923, Chișinău - 16.II.1995, București), prozator, poet, eseist și traducător. Este fiul Tamarei (n. Onilă) și al lui Eugen Kernbach. Prin tată, se înrudește cu poetul Gheorghe din Moldova (Gheorghe Kernbach) și cu Ana Conta-Kernbach, sora filosofului Vasile Conta. După studiile secundare, începute la Liceul „ B.P. Hasdeu” din Chișinău și terminate la Liceul „Gheorghe Lazăr” din București (bacalaureatul în 1942), se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității bucureștene, pe care o întrerupe doi ani
KERNBACH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287711_a_289040]
-
legilor sociale” considerate legi naturale; referința analitică ar fi societatea „naturală”, iar finalitatea ultimă ar fi explicația (mai degrabă filosofică) a funcționării și devenirii societății universale. Citindu-i pe A. Comte, pe K. Marx sau pe mulți dintre sociologii și filosofii sociali clasici, o astfel de abordare iese pregnant în evidență. După apariția și mai ales consolidarea statului național, societatea a fost identificată cu societatea națională, astfel că, la limită, s-a ajuns să existe tot atâtea sociologii câte societăți naționale
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
sau subminarea eurocentrismelor, neutralitatea axiologică a analizei, fundamentarea empirică a discursului social sau raționalismul analizei sociale sunt teze și abordări care s-au conturat treptat și sigur, odată cu modernitatea inițiatoare configurată în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. Filosofii epocii statuează astfel un veritabil „proiect iluminist” al societății și al științei sociale ce i-ar corespunde. Să anticipăm că acest proiect va rămâne dominant, prin principii și mod de abordare, o lungă perioadă de timp. Dezvoltările din secolul al
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
simulacre) și la refuzul unei noi organizări sociale sau instituționale a societăți capitaliste, pentru că numai astfel putem deveni acei moderni cu „discernământ individual” care „trebuie să ne străduim să trăim realitatea în orizontul existenței lui Dumnezeu [...]”. Conservator în politică și filosof în expresie, Patapievici ajunge să conteste modernitatea „recentă”, datorită exceselor ce i-ar fi inerente și mai ales pentru că și-a devenit sieși scop, dar rămâne pe deplin angajat pe calea unei modernități care-l admite pe Dumnezeu drept călăuză
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
din vedere cele mai importante referințe academice. Iată, universitatea a fost dintotdeauna considerată ca o comunitate a oamenilor de știință, ca loc al gândirii libere și critice, al înțelepciunii și al adevărurilor mereu căutate. În secolul al XIX-lea, un filosof și un cardinal ca J.H. Newman considera că a spune despre cunoașterea produsă în universitate că e utilă înseamnă a recunoaște irelevanța ei academică, iar la începutul secolului XX, sociologul T. Veblen susținea că numai cercetarea pură este de acceptat
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
la Institutul de Istorie Literară și Folclor din București. M. mai este autorul unor dramatizări pe subiecte biblice: Umbra lui Christ (1914), Quo vadis (1915), ambele după H. Sienkiewicz, și al unor prelucrări după Molière. SCRIERI: Eminescu comemorativ, Iași, 1909; Filosoful Conta. Viața și opera. Poeziile. Cugetările lui postume, Iași, [1910]; Caragiale. Omul și opera, Iași, 1912; Artistul reginei (Grigore Manolescu), Iași, [1913]; Eminescu în fața justiției, București, 1914; Umbra lui Christ, București, 1914; Veronica Micle, muza lui Eminescu, București, 1914; Quo
MINAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288151_a_289480]
-
realitate și nu își dau seama de ridicolul situației, Peștișorul descrie un caz tipic de copil răsfățat ajuns la maturitate nu director, după aspirațiile familiei, ci infractor, iar Neamul palavragiilor detaliază asupra subspeciilor descoperite în lumea instructorilor de partid: palavragiul filosof, palavragiul energic, palavragiul ad-interim. Îndepărtându-se din ce în ce mai mult de contextul aflat în contingență cu ideologia, M. își limitează observațiile la scene din cotidian, reluând temele predilecte: iubirea eșuată, singurătatea, moartea și boala, ca în Iubiri contemporane și Doamna Voltaire. Către
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
51; Petru Poantă, „Cântece de alchimist”, ST, 1972, 23; Traian Stoica, „Cântece de alchimist”, VR, 1972, 12; Andrei Strihan, O aventură estetică cu Teodor Mazilu, București, 1972; Raicu, Structuri, 271-277; Sorin Titel, Violența comicului, RL, 1974, 2; Cornel Ungureanu, Parada filosofilor, O, 1974, 4; Florin Faifer, Tandrețea mizantropiei, CRC, 1974, 5; Georgeta Horodincă, Unghiul revelator, LCF, 1974, 7; Val Condurache, Teatrul conștiinței, CL, 1974, 9; Ciobanu, Critica, 47-52; Valeriu Cristea, Satira mecanismelor mimării, RL, 1975, 14; Dumitru Micu, Proză satirică, CNT
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
traducerii aforismelor a apărut în „Convorbiri literare” în 1872, fiind reluată și publicată integral, în aceeași revistă, peste patru ani. Nemulțumit de rezultat, reface traducerea, publicând și reluând noua versiune în numeroase ediții. Contribuie astfel la cunoașterea la noi a filosofului german cam în același timp când el începuse a se bucura de popularitate în Europa. Umanismul profund al lui M. reiese și din afirmația potrivit căreia nici o creație durabilă, în ordinea spiritualității, nu se poate realiza în cercul individualismului, ci
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
și posteritatea lui critică, București, 1943; Cioculescu-Streinu-Vianu, Ist. lit., 149-178; Zaciu, Masca, 57-68; Nicolae Manolescu, Contradicția lui Maiorescu, București, 1970; George Ivașcu, Titu Maiorescu, București, 1972; Domnica Filimon, Tânărul Maiorescu, București, 1974; Gafița, Fața lunii, 65-147; Simion Ghiță, Titu Maiorescu filosof și teoretician al culturii, București, 1974; Mihăilescu, Conceptul, I, passim; Zaciu, Bivuac, 119-132; Ornea, Junimea, passim; Eugen Todoran, Maiorescu, București, 1977; Titu Maiorescu și prima generație de maiorescieni, îngr. Z. Ornea, Filofteia Mihai, Rodica Bichis, pref. Z. Ornea, București, 1978
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
1982; Cilibi Moise, vestitul în Țara Românească. Practica și apropourile, îngr. și postfață Țicu Goldstein, București, 2000. Repere bibliografice: Cilibi Moise, CL, 1884, 2; I.L. Caragiale, Cilibi Moise. Câteva rânduri alese, „Epoca literară”, 1896, 5; N. Zaharia, Cilibi Moise ca filosof popular, București, 1915; Călinescu, Ist. lit. (1941), 214, Ist. lit. (1982), 225; Ivașcu, Ist. lit., I, 377; Dicț. lit. 1900, 584-585; Ov. S. Crohmălniceanu, Cilibi Moise, RCM, 1989, 676; Z. Ornea, Un înțelept, RL, 2000, 26; Dicț. scriit. rom., III
MOISE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288208_a_289537]
-
Ion PURCARU Prefață Afirmația marelui filosof german este extrem de măgulitoare pentru toți cei care, într-un fel sau altul, utilizează aparatul matematic în cele mai diverse ocazii ale muncii lor, chiar dacă, adeseori, spusele lui Kant sunt puse la îndoială, motivat sau nemotivat. Indiferent care au fost
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
politici economice incerte. Există totuși un proces de diferențiere sau de bifurcare. Economia nu poate integra ecologia în calculele sale și nici reciproc. În ideea necesității analizei sistemice a interdependențelor dintre economie și ecologie, parafrazându-l pe sensibilul matematician și filosof Blaise Pascal (1623-1662), vom afirma că: nu putem înțelege sistemul dacă nu-i cunoaștem componentele și nici nu putem înțelege componentele dacă nu cunoaștem sistemul. Capitolul 2 Diversitate culturală și diversitate lingvistică 2.1. Diversitate culturală În general, diversitatea culturală
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
biologiei și ale demografiei, dar mai ales problemele populațiilor, în înțelesul cel mai larg al noțiunii, dovedind legături strânse, dar greu de formalizat, între matematică și biologie! În acest sens, în anul 1854, irlandezul George Boole (1815-1864) (logician, matematician și filosof britanic, creator al logicii moderne) sublinia că: Variațiile stării timpului, erupțiile vulcanilor, apariția dăunătorilor sau a unor boli epidemice în regnul animal... refuză să se supună unor legi regulate și sesizabile... Învățăm că în imperiul necesității nu trebuie să ne
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
mai sus pot fi formulate și alte modele de alocare sau de structurare optimă a unui sistem sau ecosistem, cu anumite semnificații ale modelelor și soluțiilor. Bibliografie „Cunoștințele noastre nu sunt decât probabile.” PIERRE SIMON DE LAPLACE (1749-1827) Matematician și filosof francez [001] Aczél, J., Daróczy, Z. (1975). On measures on information and their characterization. Academic Press, New York [002] Baumgärtner, S. (2005). Measuring the diversity of what? A conceptual comparison of ecological and economic biodiversity indices. Working paper, University of Heidelberg
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
istoriei filosofiei antice. C2. Să-și dezvolte spiritul critic și să-și exprime opinia cu privire la informațiile conținute în textul lui Platon. C3. Să înțeleagă specificul gândirii filosofice a Antichității în felul în care sunt puse întrebările și date răspunsurile de către filosofii antici. Bibliografie: D. Laertios, Despre viețile și doctrinele filosofilor, Editura Polirom, Iași, 2001; Platon, „Apărarea lui Socrate”, în Opere I, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983; E.F. Peters, Temenii filosofiei grecești, Editura Humanitas, București, 1993. Succesiunea secvențelor de învățare: Proiecte
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]