KorAP: Find »[drukola/base=final & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...201 202 203 ...2046 >

51,126 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

scăzut, rezonabil și, în timp ce vorbeam mă gândeam că Palmer s-ar putea întoarce în orice clipă, ceea ce îmi dădea un timp periculos de scurt pentru a acționa. Părea că mă ascultă cu atenție, ochii ei negri mă cântăreau și în final spuse: — Nici nu știi ce-mi ceri. Vrei dragostea mea? M-au surprins cuvintele ei și am spus: — Nu știu, nu știu nici măcar dacă te consider capabilă de dragoste. Te vreau pe tine. A râs și apoi a spus: — Spui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
În weekendul în care am plecat la mama. Atunci cred că a aflat. O fi găsit vreo scrisoare sau altceva. Și asta l-a rănit profund și n-a putut merge mai departe. Am înțeles, am înțeles. Bietul Palmer! În final însă a fost cea mai bună soluție, nu-i așa? — Fără îndoială! Fără îndoială! răspunse Antonia, și trăsăturile i se îmblânziră din nou, căpătând o strălucire de rouă. E o mare ușurare pentru mine că n-am să-l pierd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
eram conștient doar de un singur lucru și anume că în scurt timp aveam să o văd pe Honor și că va fi pentru ultima dată. Nu răspunsesem la scrisoarea lui Palmer. Firește, începusem câteva scrisori de răspuns, dar în final ajunsesem la concluzia că era mai puțin dureros să accept lovitura ca fiind definitivă, așa cum era. Am citit scrisoarea lui de câteva ori încercând să descopăr ce revelație legată de condiția mea ascundea ea, ce discuție avusese loc între cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

numele. Țineam oare aceeași cămașă de noapte violetă cu care am Îmbrăcat-o cândva, trăgându-i cămașa peste mâinile ridicate atât de mult, că puteam să-i zăresc mai Întâi coatele Îndoite și apoi curba abruptă a nasului, iar În final, sfârcurile Întărite de frig, ieșite În evidență prin material? Sau era acel neglijeu lucios și alb, aruncat de obicei peste piciorul patului, lângă chimonoul din mătase artificială? Îmi era imposibil să disting culorile În Întuneric, așa că am continuat să bâjbâi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
cutată și căptușită, cu franjuri, de care avea și mama mea. Mai erau câteva jachete, una din Berchtesgaden, din câte Îmi dădeam seama după croiala specifică, cusăturile Întărite și materialul gros, urmate de un ansamblu complicat din piele și, În final, hainele de „amazoană“ ale Dorei. Mi-am amintit de jacheta de tweed, Îmbrăcată peste o fustă croită asimetric, care acoperea parțial o pereche de chiloți cu mânecuțe. Cât se poate de răbdător, fără să ating umerașele, am pipăit hainele de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
le ținea acolo. Se pare că nu le găsea, căci se ridică și se duse În cealaltă parte a camerei. Mai Întâi trase sertarul comodei cu un sunet Înfundat de cretă care zgârie tabla, apoi scotoci În spatele draperiilor și, În final - stați - În final, după scaunul pe care Îmi pusesem hainele. Mai aveam puțin și-i șopteam prin ușile șifonierului că țigările mele Moslem erau pe masa din camera de zi, dar mi-am dat seama că poate nu țigări căuta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Se pare că nu le găsea, căci se ridică și se duse În cealaltă parte a camerei. Mai Întâi trase sertarul comodei cu un sunet Înfundat de cretă care zgârie tabla, apoi scotoci În spatele draperiilor și, În final - stați - În final, după scaunul pe care Îmi pusesem hainele. Mai aveam puțin și-i șopteam prin ușile șifonierului că țigările mele Moslem erau pe masa din camera de zi, dar mi-am dat seama că poate nu țigări căuta. Mai degrabă se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
din stânga jos al ecranului, de parcă ar fi dat turul cinematografului, unde au fost Întâmpinate cu steagul ridicat la linia de sosire, una după alta, de un om În pantaloni scurți bufanți, fluturând steagul cu pătrățele. În cinematograf Otto făcea praf finalul piesei În timp ce câștigătorul s-a Îndreptat spre Junek și a Îmbrățișat-o ca-n filme. (Rezultatul? Două coaste rupte și câteva degete Învinețite. Vorbesc serios. Apoi se auziră ultimele acorduri - Întotdeauna la fel, ori de câte ori Otto interpreta o „victorie eroică“, caracterizată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
când În când Îl ascultam pe fiul ei interpretând tema filmului difuzat. Ceaiul cu gheață avea gust de mentă. Singura diferență era că În capul meu acum domnea haosul. Încet-Încet, după câteva role cărate, am Început să mă controlez. În final, chiar am reușit să bat o țigară Moslem pe masă, s-o vâr În gură, s-o scot, s-o bag la loc, s-o aprind și eram pe punctul de-a prezenta versiunea oficială despre ce se Întâmplase acasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Else m-a obligat s-o fac, Între prima și a doua difuzare. — Nimeni n-ar trebui lăsat singur până când n-a murit oficial, mi-a spus și m-a sfătuit să sun la poliție. Îngrijorat din cauza consecințelor, Într-un final am cedat, sperând că nu aveau cum să localizeze un apel În câteva secunde, cât mi-a luat să pronunț niște cuvinte precum „moartă“, „ajutor“ și o adresă. Ca să fiu și mai sigur, am vorbit pe cel mai voios ton

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
m-am spart ca un val pe o plajă de covoare tocite, plină de plante uscate și asistat de un salvamar care nu părea un Înotător prea bun. După câteva vizite am mai reușit să-mi temperez inima, până când, la final, am reușit chiar să urc direct scările. Dar acel val de emoție de la Început a rămas ca o barieră pentru mine. Marca Începutul și sfârșitul a o sută douăzeci de minute, timp În care nu eram Sascha Knisch și poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
trebuia să se pregătească pentru munca grea din hala piaței mari. Emoționat sau beat, sau poate ambele, le-am mulțumit divinităților care mă abandonaseră mai devreme În ziua aceea. Măcar nu trebuia să discut probleme financiare cu proprietăreasa mea. În final, după a cincea sau a șaptea Încercare, ciotul diform din mână se transformă Într-o cheie inteligentă, cu care am reușit să deschid ușa. Plăcuța cu numele meu se dădu În lături cu un scârțâit care-mi amintea de gramofonul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
să se Învârtă În jurul panoului, care scârțâia ca balansoarul mamei, apoi bătură darabana cu niște bețe În dosul băncii - cântând În cinstea mea: - Knirsch, knarsch, arsch, arsch... Knirsch, knarsch, arsch, arsch... Asta a pus capac: m-am trezit. Într-un final, mi-am dat seama că bătea cineva la ușă, repetându-mi numele. Confuz, am ridicat perna de pe cap. (Dimineața soarele pătrunde Înăuntru și nu am perdele. ) Apoi m-am ridicat și, țopăind Într-un picior, am Încercat să-mi trag

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Când, după Încercări repetate, nu reușeam să-mi amintesc cum Îl chema, am Început să meditez la inițiala inspectorului și de la ce nume se trăgea. Gerhard? Georg? Poate Günther? Wickert aștepta calm să-mi revin. — Aseară? am Întrebat Într-un final, prefăcându-mă potrivit de distrat, cătându-mi țigările. Mi-am băgat mâinile În buzunarul de la sacoul care atârna de clanța ușii, am dat peste tabachera Dorei, apoi peste țigările mele Moslem. — S-a Întâmplat ceva? Înainte să mă așez, am pus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
În vârstă) și că n-am văzut nimic? Că eram preocupat de alte lucruri și nu mă gândeam că un criminal necunoscut, se plimba nestingherit prin apartament? Mi-am stins țigara cuprins de teamă. Trebuie să fiu precaut. Într-un final, m-am decis să fac singurul lucru normal la care mă puteam gândi: să fac pe prostul, mi-am reamintit și am observat că, În mod ciudat, femeia din poză mi se părea cunoscută. Dar azi capul meu nu funcționa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
ar recăpăta puterea. Întinzându-și brațele pe lângă corp, Dora Începu să dea din coate ca o pasăre. Treptat mișcările au devenit mai violente până când coatele i s-au transformat În foale puternice, menite să pompeze aer În tot corpul. În final, scoțând un oftat plăcut, răsunător, și ridicându-și brațele cu un gest triumfător, Începu să râdă: — Dar să fi văzut exercițiile! Săracul băiat trebuia să pompeze așa până se făcea albastru la față, În timp ce domnul acela pedant, cu Încheietura Încordată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-l ridicam, eram confuz și nu știam la care se referea. Încetul cu Încetul, lucrurile au Început să se strâmteze și să mă usture. De fiecare dată când Dora trăgea de sfoară, lațul se strângea din ce În ce mai tare. Apoi, Într-un final, se Îndreptă și Își puse mâinile În șolduri, cercetând priveliștea cu capul Înclinat. — Nici măcar un sforar nu ar fi făcut treabă mai bună. Nu Înțelegeam, dar Încercând să mă Îndrept de spate, am realizat că o bună parte din mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
să mă conving, dar abia În a șaptea zi mi-am dat seama că nu conta cine făcea invitația. În acea vineri a trebuit să mă forțez să stau acasă până la patru jumate după-masa. Număram orele, apoi minutele și, În final, secundele - pe cele din urmă, stând În fața unei cafenele vizavi de hotel. Amurgul se lăsase, frigul Începuse să scârțâie. Pentru moment, mă Întrebam dacă ar fi bine să intru și să cumpăr ceva, apoi mi-am dat seama că ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
să clarifice cum stau lucrurile cu „profesorii amorului“. Fără să-mi răspundă, pipăi după tabachera pe care o ținea În sertarul noptierei. După ce-și aprinse o țigară și Își strânse cordonul chimonoului, Dora se pieptănă În fața oglinzilor șifonierului. La final, scoțând firele de păr din perie, răspunse cu țigara tremurându-i Între buze: — Anton, cred că ar fi timpul să iei În serios chestiunea sexuală. Băgând de seamă că sunt Încurcat, Își domoli vocea și continuă strâmbându-se ca un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
ne mai Întâlneam, nimeni nu m-ar fi crezut. — De altfel, de ce aș avea Încredere În geniul ăsta? — Ce-ați prefera? M-am prefăcut că mă uit atent la chestionar. — Adevărul, evident. — Înțeleg... Karp zăbovi un minut, două. Într-un final, asigurându-se că ușa e Încuiată, Închise și geamurile. O muscă nimerise Între rame. Iritată, se lovea de geamul care o Împiedica să se elibereze, până când Karp deshise geamul din nou și musca dispăru În lumina zilei fără pic de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
și nu părea să mă asculte. Ar trebui să repet ce-am spus? Treptat, peste cameră se așternu o liniște atât de profundă, Încât auzeam ticăitul ceasului său de mână. — Spuneți-mi exact cum s-am Întâmplat sugeră Într-un final din spatele mâinilor Împreunate. Cum s-a Întâmplat? Chiar, cum s-a Întâmplat? I-am studiat din nou Încheieturile și de data aceasta mi-am dat seama că mă grăbeam mai tare decât aș fi crezut. — Mă scuzați, doctore. Mă tem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-mii. Apoi m-am Îmbrăcat Într-una din fustele ei și jacheta ei de la uniforma școlară, În timp ce ea și-a pus un pulover peste uniformă. Ne-am comparat În oglindă, am stins lumina și ne-am comparat din nou. La final, postându-ne În fața celor două uși glisante dinspre camera de zi, am șoptit prin sticla lăptoasă: „iată-mă“, „iată-mă“ - și apoi, În cor: „Și care-i care?“ Desigur, maică-mea nu a ghicit. Când am deschis ușile, a râs

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
de parcă ar fi fost fabricat din membre asamblate la nimereală. Am aruncat pachetul de Moslem pe masă. — Chibritul e dincolo. Am arătat cu degetul, târându-mă Înapoi. După ce Își aprinse țigara, Anton Îmi povesti că cercetase tot apartamentul. Într-un final, În hol a dat peste clamele cu care Îmi strângeam pantalonii când mergeam cu bicicleta, sub ziarul de pe masa din fața oglinzii. Nu-mi aminteam să le fi lăsat acolo, dar când le-a pescuit din geantă, mi-am dat seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
o voce tremurândă, Încercându-mă să mă liniștesc, m-am simțit de parcă aș fi vorbit Într-un neant luminos, Însă deloc inofensiv. Deși cuvintele sunau afectat, parcă rostite dintr-un roman desuet, inspectoarea mă urmări cu atenție. Când, Într-un final, am terminat, adăugând ca un fel de reflexie târzie, că mă gândisem la acest „caz“ și ajunsesem la concluzia că... Ei bine, lucrurile stăteau În felul următor: femeia din fotografia primită de la Wickert mi-a fost prietenă. Desigur, nu eram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
se pare deloc deplasat să ia măsuri legale, având În vedere circumstanțele, șeful nostru i-a promis, netezindu-și mustățile, că va discuta problema cu vizitatorul său. Dar timpul a trecut și nu s-a mai Întâmplat nimic. Într-un final, săturându-se de atâta așteptat, Else s-a hotărât să rămână Într-o seară peste program, când Apollo era Închis pentru una din sesiunile private ale lui Stegemann. Când Hauptstein a intrat În foaier, l-a și Încolțit cu scaunul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]