6,379 matches
-
a da corporalitate refuzului unui patetism ridicol formule precum "supă de despărțiri" ori "sos de povești fără tați" nu cred îi exprimă adevărata a(l)titudine poetică. Care este aceea a unui descriptor de spații interioare bine marcate de adevăratul fior ascensional, cel pe care îl dă certitudinea manifestării sacrului în toate formele existentului. Referințe critice (selectiv): Valeriu Stancu, în "Cronica", nr. 1, ianuarie 1997; Ion Roșioru, în "Convorbiri literare", nr. 1, ianuarie 2000; George Bădărău, în "Convorbiri literare", nr. 5
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
etc. (cu spatele la mine coborai în oglindă, selectat din Despărțirea de silabe). Pierderea potențială a femeii devine pentru poet o spaimă la fel de puternică precum neputința de-a mai transfera emoția în text. Atunci când renunță să gloseze, prea puțin convingător, pe marginea fiorului prethanatic, așa cum o face spre exemplu într-un poem cu un titlu total neinspirat, Spaimă cu garnitură de cartofi prăjiți (replică probabilă la remarcabilul poem în care Dan Laurențiu corporalizează o neliniște garnisită cu salată de spaimă), Adi Cristi dovedește
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
drept Fiul Sunetului Aur, "Împărat al Privirii" (Purtători de lumină I), vizualizat altădată ca partener de joc (Vorbește copilul, Transparență), Dumnezeu rămâne marea Prezență a lumii circumscrise poeziei Carmeliei Leonte, chiar și atunci când aceasta este sau doar pare străbătută de fiorul dubitativ. Căci exultanța reală, amestecul bine dozat de mysterium tremens și mysterium fascinans, în fine, certitudinea unei existențe mai presus de fire există chiar și într-un text dilematic precum Imaginea credinței. Nici măcar obsesia, atât de vie în Melancolia pietrei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și ireal, dintre viață și moarte. Este vorba, firește, despre spațiul circumscris, în cheie poetică, "țării bursucilor", metaforă-simbol dominantă a textelor din prima secțiune a cărții, care iradiază întregul imaginar liric al autorului. De aici, atmosfera similifabuloasă specifică, dar și fiorul transcendenței pline, în cazul său. De aici, anxietatea difuză ori stranietatea contagioasă transmisă de poemele în care ritmurile vitaliste ale cosmosului sunt pe nesimțite anulate de meditativul greu. Astfel se întâmplă, spre exemplu, în Vânătoarea bursucilor, poem al suferinței de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
-n rouă și-n blestem curat./ Bruma se-aprinde-n iederă și-apune/ Când lacrimile reci te-au fulgerat. // Pe trupul tău înzăpezit de teamă/ Damnat mă las jertfit de-atâtea ori./ Emoții crude precum umbra-n ramă/ Ne regăsesc în tainicii fiori.// Se-aprinde bruma-n palme și-n orbire/ Pe trupul tău sfios se-ncheagă-un mire". În totul, prin urmare, un poet "din școala versificatorilor maratoniști, cu suflu atletic, dar și cu o bună stăpânire a verbului, dornici să performeze
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Amprenta cea mai vizibilă în această poezie este de altfel cea blagiană, după cum o dovedește cumulul de motive preluate și prelucrate cu sfiiciune firească: "sămânța proscrisă", vara "pârguită de semne", trupul "vifor satanic", "imensa muțenie", "cenușa" agonizândă a faptei, "un fior de-ntuneric sau stea/ în care cerbii trec/ spre înec" ș.a.m.d. La fel ca în etapa expresionistă a poetului din Lancrăm, emulul din Homiceni intenționează să oficieze o poezie a misterului cosmologic, la care participă în gesturi avântate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și atitudine lirică ori linii tematice preeminente, la poetica generației recunoscute în special prin contribuția unor Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru și Dimitrie Stelaru. A se vedea, bunăoară, refuzul convenției, tendința demitizantă și desolemnizantă, teribilismul juvenil, uneori estompat de un vag fior elegiac, reveria livrescă pliată pe un acut simț al derizoriului. Dintre congeneri, Ana Selejan îl aseamănă mai ales cu poetul Constant Tonegaru ("amândoi fac parte din aceeași familie de spirit modern și își propun, alături de alți tineri poeți: Mihail Crama
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ea la retorica uzuală a acestui tip de text: iconografia este cea convențională, atmosfera cea specifică, iar ceremonialul apropierii de divinitate are treptele și miza așteptate (Cum depărtările gândurilor dor, Cântarea Cântărilor, Doamne, lumina mea, Nevrednic sunt, Doamne, de Tine). Fiorul trăirii este însă autentic, iar lirismul capătă adesea străluciri îmbietoare, ca în această Rugă unde inplozia de candoare și ludic echilibrează încărcătura de solemnitate inerentă acestui tip de comunicare poetică: "Dulce Domn/ copil din somn/ gând deschis,/ copil din vis
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fie ofensivă, nu defensivă, să distrugă obișnuințe, nu să le menajeze: "ce rost are o poezie care/ nu înspăimântă pe nimeni/ ce rost își au cuvintele adunate/ în rânduri solemne/ când de nicăieri nu va răsuna/ focul de armă/ ce fior metafizic ar putea să se nască/ dintr-o înșiruire cuviincioasă de vorbe// nici calde nici reci Revenind la modalitățile prin care poetul se opune alunecării nedorite înspre abis ("Absorbis/ zeul cel trist și însingurat/ mă trage în adâncuri"), să observăm
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu titlul Săruta pragul casei tale.73 Prin intermediul lui Pascoli, aici și în scrierile următoare se aude ecoul glasului lui Leopardi. Niva Lorenzini afirmă referitor la operă de maturitate a sicilianului că tocmai pe filiera Leopardi Pascoli, ambii poeți ai fiorului, ai neliniștii și ai căutării, Quasimodo ar fi preluat motivul rătăcirii neîncetate și al necontenitei dorințe de stabilitate și siguranța, pe care le-a transpus în personajul nomadului ce căuta alinarea și odihnă într-un cântec ce se înalță în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
gonit de spaime, ucigașul / fugind de umbre și de furia neagră / a vântului dezlănțuit în codri (vv. 43-45), dar și în Liniștea după furtună, unde ocurenta din finalul poeziei dezvăluie chipul naturii dezlănțuite: prin care-n chinuri grele / și lungi, fiori de gheață / simțiră mulți văzând dezlănțuite / potrivnic nouă vânturi / și fulgere smintite (vv. 39-41).342 Poate fi, dimpotrivă, suflu vital al naturii ce renaște imaginile reflectă atunci ecouri petrarchești și vergiliene: se-alină gerul și-adieri jilave se iscă sub
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Quasimodo, de imagini acustice marchează revenirea naturii la viață. La Quasimodo se constată absența vântului ce tensionează, în prezent, așteptarea: Între lungi bulevarde / frunze negre grămezi / într-o presimțire de vânt (Oraș străin, trad. MB). Peisajul citadin, străbătut de un fior de încordare se integrează în mai largă tematica a exilului și rătăcirii plasate sub semnul sentimentului de înstrăinare. Trecerea devastatoare a timpului sporește intensitatea durerii: Un alt ceas ce se năruie (...) iar în șuvoiul sterp osânda / de a-mi socoti
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
redau universul intim quasimodian sunt frecvente în traduceri: conchiglia, luna, fanciullo, cavallo, ape, miele scoică, luna, copil, cal, albină, miere. Pe de altă parte în creațiile sale originale regăsim elemente ale naturii preferate de poeții melici: vento, acqua, terra, fiumi, fiori, monti, alberi, uccelli vânt, apa, pământ, râuri, flori, munți, copaci, păsări. Nu în ultimul rând, versurile autorului ermetic se întâlnesc cu cele grecești în diferitele ipostaze ale temei singurătății și tinereții trecătoare. Fluxul neîntrerupt de imagini și teme transmise dinspre
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Sufletu-mi clatină Eros că vântul / Care-ngenunche pe munte stejarii / Eros iar îmi desface tăria / Dulce-amar șerpuind ... neînvinsul (Sufletu-mi clatină, Eros).497 Că un ecou al următorului pasaj de inspirație safica din cantul Prima iubire: O, ce suavi fiori pe nesimțite / îmi șerpuiau prin oase, ce puzderii / în suflet, schimbător-nedeslușite, / de gânduri mă-ncercau, precum prin merii / unei livezi vântu-n adiere / un murmur iscă lung în faptul serii (vv. 28-33). Aceeași poeta dorește și invocă moartea: Moartă aș vrea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
1916-1919), pe când publică deja versuri în diferite reviste din oraș, tânărul Salvatore a absorbit așadar influență celor scrise de romantic prin intermediul vocii puternice, mereu actuale, a poetului amintit, admirator și comentator al operei recanatezului. Pe filiera Leopardi Pascoli, poeți ai fiorului, ai neliniștii și ai căutării, viitorul reprezentant al ermetismului a elaborat tema eternei rătăciri, a neliniștii, a dorinței de stabilitate, necontenit frustrate.521 Pe baza acestei medieri pascoliene, Quasimodo a preluat din Canturi motivul literar al vântului. S-a observat
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cui scendeva îl vento / certe notti di marzo, / e ci svegliava ignoti / come la prima volta. În me smarrita ogni formă: Altra vită mi tenne: solitaria / fra gente ignota; poco pane în dono. Di frescă donna riversa în mezzo ai fiori: Fuori era notte / e gli aștri seguivano preciși / ignoti cammini în curve d'oro (...). Metamorfosi nell'urna del sânto: (...) sânto ignoto: gemono al seme sparso / larve verdi: / îl mio volto è loro primavera. Convalescenza: Farsi amore un'altra morte sento
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
partire, voglio lasciare quest'isola." Sulle rive del Lambro: Nel nord della mia isola e nell'est / è un vento portato dalle pietre / ad acque amate: a primavera / apre le tombe degli Svevi; / i re d'oro și vestono di fiori. Elegos per la danzatrice Cumani: Îl vento delle selve / chiaro corre alle colline. Già vola îl fiore magro: Non saprò chi amavo, chi amo, / oră che qui stretto, ridotto alle mie membră, / nel guasto vento di marzo / enumero i mâli
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
dal vento, rifiutare îl ronzio / d'una rimă, (...). Poesia d'amore: Îl vento vacilla esaltato e porta / foglie sugli alberi del Parco, / l'erba è già intorno / alle mura del Castello, i barconi / di sabbia filano sul Naviglio Grande. Ho fiori e di notte invito i pioppi: Le monache irlandesi / non parlano mai di morte, sembrano / mosse dal vento, non și meravigliano / di essere giovani e gentili: un voto / che și libera nelle preghiere aspre. 5. amore și morte în Canturile
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ți fu l'amor mio per alcun tempo; / non a te, non altrui; che non și cela / vero amore alla terra. (vv. 85-89) Due cose belle ha îl mondo: / amore e morte. All'una îl ciel mi guida / în sul fior dell'età; nell'altro, assai / fortunato mi tengo. Ah, se una volta, / solo una volta îl lungo amor quieto / e pago avessi tu, foră la terra / fatta quindi per sempre un paradiso / ai cangiati occhi miei. (vv. 99-106) O Elvira
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
d'Europa, insistențe (În una città lontana); Îl suono non ha eco, prende un cerchio / trasparente, mi ricorda îl mio nome (Îl silenzio non m'inganna). 272 Mă a me doleva ultimo sorriso // di frescă donna rinversa în mezzo ai fiori (Di frescă donna rinversa în mezzo ai fiori). 273 Interminati / spazi, sovrumani / silenzi, quello / infinito silenzio (L'infinito); antiche / nubi, antico / error (Inno ai patriarchi); Îl richiamo dell'antico / corno dei pastori (Che vuoi, pastore d'aria?); antiche / conchiglie lucevano
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
suono non ha eco, prende un cerchio / trasparente, mi ricorda îl mio nome (Îl silenzio non m'inganna). 272 Mă a me doleva ultimo sorriso // di frescă donna rinversa în mezzo ai fiori (Di frescă donna rinversa în mezzo ai fiori). 273 Interminati / spazi, sovrumani / silenzi, quello / infinito silenzio (L'infinito); antiche / nubi, antico / error (Inno ai patriarchi); Îl richiamo dell'antico / corno dei pastori (Che vuoi, pastore d'aria?); antiche / conchiglie lucevano (L'alto veliero); dolce / aranitica valle (Inno ai
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
esprima în pieno divenire (Curva minore). 367 Perché tutto îl bello e îl buono di questo mondo essendo pure illusioni, (...) puri fantasmi e sostanze immaginarie (....) queste verità la natură aveva nascoste sotto un profondissimo arcano, Zibaldone, 125. 368 Vissero i fiori e l'erbe, / vissero i boschi un dì. Conscie le molli / aure, le nubi e la titania lampă / fur dell'umana gente (La primavera); A me non ride / l'aprico margo, e dell'eterea porta / îl mattutino albor; me non
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Sillabe a Erato); o neppure la morte oră consolă / più i vivi (Lettera); Ah, gentile morte, / non toccare l'orologio în cucina che batte sopra îl muro, / tutta la mia infanzia è passata sullo smalto / del suo quadrante, șu quei fiori dipinti: / non toccare le mani, îl cuore dei vecchi (Lettera alla madre). 378 Șu ogni tomba scrivere la sola / nostră certezza: thànatos athànatos (Thànatos athànatos). 379 Michel Vanhelleputte, op. cît., p. 100. 380 La poetica della sillabazione di sogni notturni
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
sogno rotando / a pormi dietro nel tempo (Mai ți vinse notte così chiara); Una città a mezz'aria sospesa / m'era ultimo esilio, / e mi chiamavano intorno / le soavi donne d'un tempo (Di frescă donna rinversa în mezzo ai fiori). 410 Termenul dolcezza este recurent în primele volume: Ape și pământuri, Oboi scufundat, Erato și Apòllion e Poezii noi în următoarele poezii: Vânt la Tìndari, Îngerii, Nicicând te-nvinse noapte-așa senina, Eucalyptus, Mobil al stelelor și al tăcerii, Verde
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ultimo esilio, / e mi chiamavano intorno / le soavi donne d'un tempo, / e la madre, fatta nuova dagli anni, / la dolce mano scegliendo dalle roșe / con le più bianche mi cingeva îl capo (Di frescă donna rinversa în mezzo ai fiori). 413 Discursurile se intitulează: Poesia contemporanea (1946), L'uomo e la poesia (1946), Una poetica (1950), Discorso sulla poesia (1953) în Salvatore Quasimodo, 1971, op. cît., pp. 263-281. A credergli, sarebbe Petrarca la prima luce, e Leopardi la normă poetica
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]