7,018 matches
-
reprezintă toate dorințele, toate semnele sexualității, a spus Cindi. Nu vrea să fie încătușat. Vrea să fie liber. Întrebată care a fost reacția publicului față de cactus, Cindi a comentat: — Chelioșii au fost deosebit de interesați. Artista Marta de Menezes a creat fluturi modificați, care aveau o aripă diferită de cealaltă. — Oamenii au fost foarte șocați la început. Nu li s-a părut o idee bună, a spus ea. Apoi a adăugat că, în continuare, va face ca dungile peștelui zebră să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
-se Întotdeauna Încoace și-ncolo cu pași solemni, de parcă ar fi pășit În vârful picioarelor pe sticlă pisată. Avea două ocupații favorite pe care le punea În practică de câte ori avea ocazia: să roadă cablurile electrice și să observe păsările și fluturii, prea leneș ca să le vâneze. De cea de-a doua se plictisea uneori, Însă de prima niciodată. Aproape fiecare cablu electric din casă fusese În repetate rânduri morfolit, sfâșiat cu ghearele, mușcat și stricat de el. Pașa al Treilea reușise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
te avertiza când apa din cadă era prea fierbinte, un set de șase apărători de ușă din plastic pentru a proteja degețelele copilului, o pungă de gunoi, mașină cu Max the Monkey și o suzetă de cauciuc În formă de fluture pentru creșterea dinților, umplută cu apă refrigerabilă. Le puse pe toate În cărucior. Cine ar fi putut spune că era o mamă iresponsabilă? Cum puteau să o acuze că nu dădea atenție nevoilor fetiței ei? Nu renunțase la facultate când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
era posibil, să-i permită să provoace un pic de suferință. Cu zece ani În urmă, mătușa Zeliha deschisese un salon de tatuaj unde Începuse să dezvolte o colecție de modele originale. Pe lângă modelele clasice ale acestei arte - trandafiri stacojii, fluturi multicolori, inimi umflate de iubire - și obișnuita compilație de insecte păroase, lupi fioroși și păianjeni gigantici, introdusese și propriile modele, inspirate de un singur principiu de bază: contradicția. Erau modele de chipuri pe jumătate feminine, pe jumătate masculine, trupuri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Familia ta e așa de modă veche, Îi scăpă prietenei scenaristului. De ce te obligă să faci cursuri de balet când e clar că nu te interesează? Era o problemă cu prietenele astea care nu durau mai8 mult decât viața unui fluture, pe care scenaristul le aducea cu el. Mânate de dorința de a se Împrieteni cu toți cei din grup, puneau prea multe Întrebări și făceau prea multe comentarii personale, eșuând lamentabil În a recunoaște că tocmai opusul, lipsa oricărui interes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aveam despre ei În acei ani de adolescență, am sentimentul că-l vedeam pe tata În chip de statuie uriașă de Împărat roman, cam de zece ori mai mare decît mărimea naturală, iar pe mama ca pe unul din acei fluturi de o rară frumusețe pe care vara stăteam să-i observ În vecinătatea copacilor Înalți În jurul cărora le plăcea să planeze: o imagine atît de clasică ar trebui să mă liniștească. Dacă mi-aș fi Închipuit-o pe mama ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
-i observ În vecinătatea copacilor Înalți În jurul cărora le plăcea să planeze: o imagine atît de clasică ar trebui să mă liniștească. Dacă mi-aș fi Închipuit-o pe mama ca pe un colos, iar pe tata În chip de fluture, m-aș vedea cufundat din nou În probleme de identificare introiectivă cu imaginile parentale, probleme pe care e mai bine să le las să doarmă În cărțile de psihanaliză În loc să le trezesc În cartea mea, numai că eu știu, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
sărăciei. ă Păi, poate că farmacistul minte. Nu-l văd recunoscând că a vândut otravă unui suspect de crimă. ă Nu avea cum să știe că clientul său este suspectat de crimă. Poate a crezut că este un colecționar de fluturi. ă Porfiri Petrovici, dar nimeni nu colecționează fluturi în St Petersburg în decembrie. ă Vreau să spun, că așa ar putea să-și justifice sieși vânzarea - sau în fața unui juriu. ă Juriu! strigă Liputin aprins. Să nu mai aud de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
-l văd recunoscând că a vândut otravă unui suspect de crimă. ă Nu avea cum să știe că clientul său este suspectat de crimă. Poate a crezut că este un colecționar de fluturi. ă Porfiri Petrovici, dar nimeni nu colecționează fluturi în St Petersburg în decembrie. ă Vreau să spun, că așa ar putea să-și justifice sieși vânzarea - sau în fața unui juriu. ă Juriu! strigă Liputin aprins. Să nu mai aud de niciun juriu. Chiar și așa, ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nou pe treabă. Cerul îl aștepta. Trebuia să ajungă la întâlnire. Și a ajuns. A devenit pilot apreciat, câștiga bine și avea succes la femei. „În fiecare seară era o problemă să aleg, se lăuda Domnul Andrei. Se înghesuiau ca fluturii în luminile avionului. Câteodată mă vedeam silit să le jignesc. Eram obosit, a doua zi aveam o cursă grea, trebuia să mă odihnesc. Le spuneam din mers: «Fetițelor, astă seară băiatul se culcă devreme. Pe curând. Vă pup pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
acuzat după aceea că și-a pierdut cumpătul, că a sacrificat un avion fără nici un motiv, că nu mai prezenta garanții, și s-a trezit concediat. Și-a văzut cariera compromisă și tot atunci s-au stins și farurile seducției. Fluturii nu mai năvăleau spre lumina și mai ales spre banii Domnului Andrei. Eroul a descoperit altă față a vieții. Înainte avusese de toate. Succes. Bani. O casă frumoasă cu mobilă stil. Admiratoare. După aceea lucrurile s-au inversat. A pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nici mobilă stil. A stat cu el și într-o magherniță. Ba, chiar se simțea mai în largul ei acolo. Și nu era nici măcar geloasă. Domnul Andrei păstra o icoană sub sticla căreia așezase nenumărate fotografii: el în centru și „fluturii” în jurul lui. Și de câte ori privea pozele se înduioșa. Într-o noapte însă le-a scos de sub sticlă și le-a dat foc. Era un gest de recunoștință pentru singurătatea care îi era atât de credincioasă și care l-a urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
putere uimitoare, ca un incendiu care se pregătea să cuprindă porțile, gardurile, casele, totul. Și nu numai iarba. Arbuștii, copacii, întreaga vegetație părea cuprinsă de un fel de delir, de o demență feroce. Flori carnivore apăruseră prin curți, dar și fluturi și șobolani care fugeau de ele. Numai furnicile nu scăpau; erau prinse și devorate. Copacii vuiau acum ca o mare, frunzișurile lor deveniseră imense, formau valuri și umpleau întreg orașul de o muzică amenințătoare și, totodată, funebră. Iarba devora sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
scufunde azilul. Nu m-am mirat prin urmare că povesteau, privind ploaia aceea bicisnică, despre furtuni aproape legendare; una în care se aprinsese o lumină roșie pe cer, ca o rană uriașă; alta în care tot țărmul se umpluse de fluturi morți. Îi ascultam, pentru că n-aveam ceva mai bun de făcut, fără să particip la discuție, pe jumătate absent; pe de o parte fiindcă mă indispun ploile nemernice, care nu spală aerul, ci, dimpotrivă, îl otrăvesc, îl coclesc și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pornit șchiopătând înaintea mea. În coridor, după câțiva pași, a deschis altă ușă și m-a introdus mai întâi într-o încăpere plină cu păsări împăiate, apoi în alta cu reptile modelate în argilă și, în sfârșit, în una cu fluturi morți, fixați cu ace de gămălie pe mari panouri albastre și aurii. „În aceste încăperi mă retrag uneori când am poftă să văd lumea”, mi-a explicat el cu un vădit subînțeles ironic, după care ne-am întors și ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
la loc și s-a întors spre mine. Părea că vroia să-mi comunice un anumit lucru și că-și cântărea cuvintele. În cele din urmă începu: „Sunt mulțumit, domnule sculptor. Chiar foarte mulțumit. Crede-mă, mă plictiseam să disec fluturi și broaște. Doream demult să disec și inima unui om. De aceea te-am invitat aici. Am fost poate crud transformându-te în cobai, dar țineam să studiez pe viu rezistența la ispitele bolii. Am bănuit totdeauna că nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
boala de care sufăr are aceeași evoluție, aceleași simptome și același apogeu. Îți mulțumesc, domnule sculptor, ai fost un cobai perfect. Mi-ai luat o piatră de pe inimă. Și, crede-mă, nu te urăsc mai mult decât urăsc broaștele și fluturii pe care îi disec. Din contră, mi-ai devenit aproape simpatic văzând cât de repede te-ai obișnuit în sala cu oglinzi. Îmi pare rău că trebuie să te sacrific; e soarta tuturor cobailor”. S-a întors și a dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
aibe gust amar, altă dată dulce. Apoi nimeni n-a mai știut ce să facă, și s-a stîrnit zarvă mare și unii zicea una și alții zicea alta, s-a făcut așa o lumină galbenă În jurul puțului și un fluture foarte mare a țîșnit din apă și a zburat În cer. Mare cît un băiat cu aripi. Nimeni nu credea ce vedea, nimeni nu mai scotea o vorbă. S-a uitat așa cum fluturele se duce tot mai sus și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o lumină galbenă În jurul puțului și un fluture foarte mare a țîșnit din apă și a zburat În cer. Mare cît un băiat cu aripi. Nimeni nu credea ce vedea, nimeni nu mai scotea o vorbă. S-a uitat așa cum fluturele se duce tot mai sus și mai sus și se face stea. CÎnd a Început iar să vorbească, după mult timp, mullahul le-a spus că ăsta a fost dracu’ cu aripi care a fost prins În lanțuri În puțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fost dracu’ cu aripi care a fost prins În lanțuri În puțul nostru și oamenii care a făcut otrava i-a dat drumul, pentru că mullahul nu dăduse binecuvîntarea. Dar bărbații nu crede asta, și doar se uită unde a zburat fluturele și se bat cu pumnii În piept și plînge. Apoi iar toată lumea gustă apa din nou, chiar și copiii și tot era dulce ca mierea. A doua zi, un om s-a coborît pe o funie lungă pînă În fundul puțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
bronzită, cu detalii precise de geamuri și ferestre, felinare, roți cu opt spițe, în spate, cufăr de bagaje. Coș traforat culcat. Pirogravură: mâini fixând ora la un ceasornic de buzunar, un ochi deasupra mâinilor, copil jucându-se cu o himeră, fluture cu cap de copil ținându-se de un stâlp. Carmen Mihail, femeie pozitivă, stăpânind. Singura femeie din pușcărie machiată, cu haine adevărate, nu „de tăvăleală, la serviciu“. Cererile Camera 44X dpv Dle Comandant, Subsemnatul G. E. , condamnat la detenție pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Sunt mai grele, mai complexe, mai dificile, într-un cuvânt ne cerea exerciții dificile la vârsta noastră. Târziu am aflat că la 13 ani ne punea să facem exerciții pentru 14 ani. Îmi amintesc teoretic denumirile, nu toate, țin minte fluture, cercuri, denumiri mai ușoare de pronunțat. Practic, ne duceam în sală, plecam de la 6 de acasă, serveam micul dejun la Clubul Steaua. Da, făceam apoi o oră încălzire, ne duceam la școală, unde eram scutiți de anumite materii - făceam doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
senzații noi în altă parte și am plecat spre Timișoara. Am ajuns în Timișoara și am vândut aurul pe care îl luasem de la persoana aceea. Buzunarele mele erau doldora de bani. Viața nocturnă a orașului Timișoara ne ademenea tot așa cum fluturii de noapte sunt atrași de flacără. Am plecat deci prin oraș. Pe data de 7 februarie 1999 ne-am instalat la un hotel după care am luat toate barurile la rând. Am consumat cantități enorme de alcool. Am luat trenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
jazzband din care nu lipsea muzicantul negru. La sunetul coardelor, al sirenei și al tobelor, mulțimea invitaților reușea cu greu să se orienteze. Conducătorii expoziției premeditaseră această primă impresie generală, amestecul aiuritor de tonuri ca într-o uriașă colecțiune de fluturi colorați, pentru că, cel puțin în ce privește intervenția jazz-band-ului, este sigur că aveau de a face nu numai cu un efect de regie, dar cu un adevărat ritual modernist de cînd cu mișcările dadaiste” („Prima expoziție internațională Contimporanul“). Expoziția va fi comentată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ce urmează doar fragmentele privind „imaginea României” din reportajul liric al lui Marinetti despre excursia sa în regiunea petrolieră Moreni, botezată „Cetatea Sondelor“ „...Toate drumurile României o văd roșind noaptea și ziua (...). Automobilul futuriștilor români, care mă duce, e un fluture crepuscular vrăjit. Tactilismul lunecos al goanei noastre. Ca un demon zburător prin văzduhu-i natal. Roșu negru. (...) În preajmă se învoaltă din frunziș frumoasele românce cu o ederă de pasiune voioasă pe fustă și pe mînecile umflate de fum alb. (...) Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]