7,001 matches
-
fumat într-o bună zi. [cadrul 2, bula 2] Problema e că nu fumez. [cadrul 2, bula3] Deci ca să mă pot lăsa, [cadrul 3, bula 4] Va trebui să mă apuc. Consecința presupoziției verbului a se lăsa din bula1 (Actualmente fumez) este falsă, după bula 2, fapt care conduce logic la soluția propusă de bulele 3 și 4. Presupoziția verbului a se apuca est prezentă în c.2 (nu fumez), dar în contradicție cu cea a verbului a se lăsa. Personajul
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
mă apuc. Consecința presupoziției verbului a se lăsa din bula1 (Actualmente fumez) este falsă, după bula 2, fapt care conduce logic la soluția propusă de bulele 3 și 4. Presupoziția verbului a se apuca est prezentă în c.2 (nu fumez), dar în contradicție cu cea a verbului a se lăsa. Personajul este antrenat într-un cerc cel puțin vicios, în care consecințele care decurg dintr-o propoziție intră în contradicție cu o alta. Această bandă desenată umoristică dă de înțeles
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
proces interpretativ în cursul căruia actul enunțării Dacă ea sau el îmi spune T41 sau T42... primește o interpretare de tipul... înseamnă că vrea să-mi spună altceva (Ducrot 1977). Astfel, cineva îmi va spune T41 ca să-mi reproșeze că fumez sau ca să mă îndemne să mă las și eu, sprijinindu-se pe preconstructul care spune că fumatul dăunează grav sănătății mele. Ținînd cont de context, enunțătorul îmi va spune T42 probabil ca să mă laude că m-am lăsat de fumat
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
dintr-o povestire polițistă, este exemplar: T67 (căsuța 1) Puteți să mi-l decrieți pe Yankeul ăsta [1]? Hm... După cît îmi aduc eu aminte, e vorba de un tip [2] destul de înalt, cu părul roșcat... Se îmbracă țipător și fumează trabucuri: de fapt, americanul tipic [3]! (căsuța 2) Jim Baldwell ăsta [4] mi s-a părut întotdeauna că este un individ [5] extrem de dubios. Este văzut din ce în ce mai des la Londra și-mi spuneam de curînd că sigur pune la cale
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Banda desenată din T67 prezintă dublul avantaj de a lega o proprietate direct de întreg (pd1) și pe următoarea la o parte a întregului (pd2): T67 un tip destul de înalt [pd1], cu părul roșcat [pd2]... Se îmbracă țipător [pd3] și fumează trabucuri [pd4]. Propozițiile-enunțuri pd3 și pd4 sînt de ordinul acțiunii. Ele corespund unui mod de descriere prin acțiune, recurgînd la predicate funcționale ale obișnuinței. A descrie un personaj prin acțiuni prezentate ca obișnuite înseamnă a face din ele proprietățile persoanei
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
acțiuni prezentate ca obișnuite înseamnă a face din ele proprietățile persoanei sau personajului. Din pd3, interlocutorul britanic trebuie să deducă: el este (proprietate) vulgar, iar din pd4: este un fumător de trabucuri (și nu de pipa british pe care o fumează cei doi interlocutori). Cele patru proprietăți cumulate dau descrierea unui prototip. Este interesant de observat în treacăt că descrierea este dată aici ca subiectiv-ideologizantă. Este punctul de vedere stereotip al englezului asupra americanului-yankeu într-o BD care pune în joc
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
sarcini despre care aflu în ultimul moment. c) prea puțini angajați în echipa pe care o coordonez. d) sarcini care au fost amânate și care necesită o rezolvare. e) pauze frecvente din diverse motive: timp petrecut cu colegii, accesarea Internetului, fumat etc. f) sarcini pe care doar eu pot să le fac foarte bine. g) depind de munca altor departamente care nu se încadreaza în timp. h) multe probleme ale angajaților, pe care trebuie să le rezolv. i) sunt foarte atent
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
cum era în trecut. Cu câteva generații în urmă, oamenii își alegeau mărcile de când erau mici și rămâneau fideli acestora până la ultima ieșire la cumpărături. Dacă preferai producătorul Buick, cumpărai doar produsele lor. Dacă făcusei alegerea de a cumpăra Marlboro, fumai numai Marlboro. Îți alegeai producătorul - Coca Cola sau Pepsi, Maytag sau Speed Queen, Camay sau Ivory - și asta cumpărai toată viața. Astăzi, într-un fel, fiecare decizie poate aduce ceva nou, și nimic nu mai poate fi luat ca de la
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
vorba despre o focalizare care mărește anumite detalii), când de distanțare, de comentare, ca și cum ar fi vorba despre legenda unei fotografii sau de o didascalie de teatru: O masă de seară pe sfârșite. Masa este în dezordine. Ofițerii și tiganii fumează țigări. Doi țigani zdrăngăne la chitară într-un colț al tavernei și două țigănci, în mijlocul scenei, dansează 110... Când cotextul o permite, în special dacă frazele sunt scurte, poate exista și un efect de accelerare, prezentul lăsând impresia unei succesiuni
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
nimeni la tejghea. Sala mare, iluminată, este plină de tejghele goale. Bea B. se așază pe fotoliile roșii, imitație din piele, în fața tejghelii și privește afișele și bucățile de hârtie lipite pe perete. Domnul X nu spune nici el nimic, fumează o țigară 113. Prezentul se potrivește cu dispariția patronimelor (B., X.), cu siglele indescifrabile, cu senzația de vid, cu liniștea... Definind procese fără durată, el instaurează o lume atât prezentă, la care cititorul accede în mod direct, cât și perfect
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
aproape de moarte și să te găsești în fundul unui pat moale, în odaia asta tihnită și caldă!... Ce bine se simte Piciul!... Din când în când, deschizând ochii, îl vede sub lumina dulce a abajurului pe bunul abate Germane, care, tot fumând, mânuiește pana cu scârțâit ușor, de sus în jos, pe foile albe. ...A doua zi dimineață m-a trezit [mă trezi] abatele, care mă bătea pe umăr. Uitasem tot în timp ce dormeam... Salvatorul meu râse atunci cu poftă 118. Capitolul 3
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
plină de flori și de păsărele, înduioșându-se până la lacrimi, întrerupându-se ca să-l cuprindă pe Georges într-o îmbrățișare pătimașe, pretinzându-i jurăminte de dragoste eternă. În sfârșit, era proastă, cum o recunoștea ea însăși, când amândoi, redeveniți camarazi, fumau țigări pe marginea patului, în picioarele goale, lovind lemnul cu călcâiele.253 În acest punct, putem observa ceea ce îl deosebește pe Zola de Balzac, căci naratorul nu caută să se ascundă în spatele poveștii. Astfel, în celebra descriere a pensiunii Vauquer
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
caracter de așa natură, că nu vroia să afle nimeni viața ei. Stătea zile întregi flămândă și plângea de necazurile ei fără să zică nimănui. Singură a dorit să-și ducă crucea până la capăt, fără a-i ști nimeni drumul. Fumând cu Mari în closetul trenului, ne uitam fix una la alta. Doar pălăvrăgeala roților de tren se auzea. La un moment dat, mi s a părut că mă privește într-un fel ciudat. Sesizând-mi nedumerirea, mi-a zis: „ Ești
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
să aflu de ce atâtea minciuni. Într-o zi mama a plâns, fiind judecată de o bună prietenă, medic cardiolog, fiindcă i-a reproșat: „ De ce adică, dacă ești fumătoare, să nu faci cancer? E corect ca o persoană care nu a fumat niciodată să facă cancer, și tu nu? ” Mamei nu-i era frică de suferința fizică, doar suferința psihică, provocată de cei din jur, i-a întunecat mintea și asta a dus la prăbușirea ei completă. Cât timp a făcut perfuziile
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
despre care nici acum nu știu, nu i-am găsit. Căuta cu disperare banii ăia și spunea că oamenii ăia vroiau bani. Până dimineață a ținut-o așa. Mi se făcuse frică. Muta mobila din casă și răscolea peste tot. Fuma într-una. Nu reușeam să o potolesc. Mama avea în ultimii ani o problemă cu banii. A cunoscut câteva persoane de la care a învățat că banii înseamnă viața, și ca atare s-a schimbat foarte mult. Mi se părea ceva
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
se va consemna medicația urmată, doze, durata tratamentului - se va nota dacă este o stare febrilă sau altă stare susceptibilă de a influența toleranța la glucoză (nu se recomandă efectuarea testului în aceste condiții!) - pe durata testului, pacientul nu va fuma, va menține repaus, nu va ingera alimente sau substanțe farmacologic active - se recoltează glicemia bazală, à jeun, pe nemâncate - pacientul va ingera în maxim 5 minute o cantitate de 75 g glucoză pulbere dizolvate în 250-300 ml apă (± zeamă lămâie
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
ofițer Vasilescu. Un nou front ideologic este deschis, metehnele burgheze sunt transferate tovarășilor mai puțin vigilenți, dar suficient de abili pentru a recrea în plină dictatură a proletariatului o nouă burghezie care, vorba lui Tudor Arghezi, una vorbește și alta fumează. Vasilescu va demonstra că idealismele și vizionarismele utopiste ale celor mai buni tovarăși trec prin filtrul economiei reale, unde abilitățile dobândite în societatea capitalistă sunt extrem de utile și bunele intenții ale tovarășilor devotați, precum Filipache, se izbesc adeseori chiar de
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
exemplu, se contruiește o astfel de lume din asocieri contradictorii: "firul de lână care îmi iese din ochi/ firul de tutun care îmi iese din urechi/ firul de flăcări care îmi iese din nări// Tu poți crede că urechile mele fumează/ dar oamenii au rămas țintuiți în mijlocul străzii"), se regăsește și în poezia albatrosistă, fără însă a se destructura semnificația în aceeași măsura ca la Gellu Naum. Totuși nesomnul care transformă lumea în absurdă suprapunere de imagini pare să cuprindă și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ci se amestecă rămășițele omenirii în creuzetul morții. Și antinomiei timp uman-timp cosmic, universal, Caraion pare să-i ofere o rezolvare, timpul nu înseamnă decât un pas mai aproape de moarte: "Noaptea - blid cu oase negre, sparte/ la bolnavi în braț fuma mohârcă,/ fiecare ceas ne lua în cârcă/ și ne da să bem nițică moarte." (Pacienți). De altminteri, aceasta pare să fie una dintre metaforele favorite, cea a lumii văzute ca spital, dar nu unul în care omul intră cu speranța
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mai aproape de cea a colegilor de generație, prin aspectul halucinant, prin reveria care anihilează limitele spațiale și temporale, care permite călătoria imaginară ("mestecăie în tine spre-o amiază/ în care regi din Pontus ori Pireu,/ întorși din mituri, navele-și fumează", Filigran romantic), dar fără a se afunda în coșmar. Nu înseamnă că lipsește obsesia morții, ci doar că aceasta nu mai este atât de pregnantă, că se ascunde sub vălul sugestiilor. Adesea femeia este doar proiecție a spiritului: "Părelnică, sub
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cum subliniam, o poezie care mizează pe jocul aparențelor, al incertitudinilor: "Mă uit printre gratii - unde e afară/ și unde înăuntru?" (Zăbrele). Dedublarea asigură prelungirea existenței sau măcar iluzia libertății ("Ia o țigară! - dac-o rupi în două,/ ai să fumezi și mâine./ Și orice rupi în două/ îți mai ajunge pentru înc-o viață..."). Trecerea de la cazul particular, banal, la generalizare sugerează că dedublarea devine condiție a eliberării individului: înăuntru și afară, doi poli între care este nevoit să penduleze. La
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
încremenire în timp a imaginii) apare și aici, totul este cuprins de moleșeală, plictiseala este una dintre coordonatele lumii descrise. Tentația pozei, atitudinea sfidătoare este atribuită de astă dată sufletului, imagine boemă a propriului eu, "Stătea picior peste picior și fuma o țigară/ scuturând scrumul blazat de atâta monotonie,/ ultimele roșcove atârnau ca niște limbi de dulăi/ plictisiți c-au fost prost imprimați pe vreo litografie". Literatura tinde și ea să fie la fel, textele sunt de multe ori voit aluzive
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Mă uit printre gratii - unde e afară/ și unde înăuntru?/ Cu cât mai greu e-acolo/ mișcarea-n cerc în jurul unui blid/ decât aici mișcarea blidului înverșunat/ în jurul frunții mele?// Ia o țigară! - dac-o rupi în două,/ ai să fumezi și mâine./ Și orice rupi în două/ îți mai ajunge pentru o viață." (Zăbrele). Geo Dumitrescu, crede și Mircea Martin, "a arătat, cu o anticipare de trei decenii, că metafora mai mult îndepărtează decât apropie de real și a trecut
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
celor meditative, poate doar puțin mai banal: "Sufletul meu era senin ca dimineața", pentru ca mai apoi schimbarea de ton să fie evidentă, ca și dezarticularea imaginarului poetic prin ștergerea granițelor dintre real și ireal: [sufletul] "stătea picior peste picior și fuma o țigară/ scuturând scrumul blazat de atâta monotonie/ ultimele roșcove atârnau ca niște limbi de dulăi/ plictisiți c-au fost prost imprimați pe vreo litografie." (Noi doi, Constant Tonegaru). În consecință, discutăm despre generații literare diferite, dar care împart aceeași
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în cîteva din poeziile sale. Textul e precis ca o descriere de naturalist; ceea ce pare exotism e o realitate istorică de puțini cunoscută în datele ei primare: „«Folies Bergères» e un teatru ca «Folies dramatiques», însă mai liber. Adică se fumează, se iau consumații și se primblă spre a admira «cocottes»-le. O expoziție de femei frumoase care se vînd și care astăzi se cheamă «cocottes», cum ieri se chemau «lorettes». «Bullier» e un bal-café, frecventat de studenți și de «cocottes
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]