12,418 matches
-
cea care hotăram, după calitatea lucrărilor prezentate, ce artiste meritau să intre în Fede rație. Am făcut expoziții cu 100 de pictorițe din toate țările, inclusiv din România. Atâtea femei pictorițe nu și-ar fi putut face cunoscute operele în galerii dacă noi n-am fi fost acolo să le ajutăm... Știai că în 1992 Jacques Chirac, pe atunci primar al Parisului, mi-a dat medalia de aur a orașului pentru tot ce am făcut ca pictoriță? — Vezi că până la urmă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
spuneam noi, că era cu vreo doi-trei ani mai mare, desfășura "o activitate febrilă" și era atent să nu se întîmple nimic care ar putea aduce vreun prejudiciu jocului. La meci, bineînțeles că nu luau parte numai jucătorii, ci toată galeria de scandalagii, care aveau rolul bine determinat de a intimida Evanghelica. Și dacă Ghiță era căpitanul echipei de fotbal, eu eram căpitanul galeriei, care urma să contribuie și de astă dată la succesul Lazărului. Meciul era deosebit de important, pentru că rămăseserîm
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ar putea aduce vreun prejudiciu jocului. La meci, bineînțeles că nu luau parte numai jucătorii, ci toată galeria de scandalagii, care aveau rolul bine determinat de a intimida Evanghelica. Și dacă Ghiță era căpitanul echipei de fotbal, eu eram căpitanul galeriei, care urma să contribuie și de astă dată la succesul Lazărului. Meciul era deosebit de important, pentru că rămăseserîm în finală cu Evanghelica și lupta nu era prea ușoară; și printre cei de la Evanghelică erau câțiva internaționali, care jucau la "Olympia-Club", Echipa
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
prea ușoară; și printre cei de la Evanghelică erau câțiva internaționali, care jucau la "Olympia-Club", Echipa Evanghelicei era compusă mai mult din nemți, iar noi ne făcuserăm socoteala că, în afară de jocul măestrit al băieților noștri, trebuia să conteze foarte mult și "galeria". La meci avea să vină tot Lazărul, sportiv sau nu, afară de Cioc, care nu admitea alt sport decât oina, singurul punct asupra căruia nu se înțelegea cu Barbă, prilej de calambururi și glume nevinovate pentru noi, care ne spuneam că
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
în care avea să fie meciul, Ghiță Drăghicescu, care juca înaintaș, ne-a chemat pe toți: ― Fraților, cred că nu mai este nevoie să vă spun că un rol foarte important în câștigarea unui meci, indiferent de ce e, îl joacă galeria... Echipa, dom'le, trebuie încurajată, chiar dacă a făcut vreo figură greșită, că figura oață vine în repriza a doua... cu surpriza! Așa că, Griguță băiete, ai grijă de ai tăi, că de-ai mei văd eu! ― Nea Ghiță, i-am răspuns
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
început să facă incorectitudini, pe care arbitrul le trece cu vederea! Ghiță e nemulțumit și-i spune ceva arbitrului, care nu-i acordă nici o atenție. O nouă greșeală, care iarăși nu e fluierată! Ghiță își mușcă buzele... Atunci, deodată izbucnește galeria Lazărului în strigăte de piei-roșii și se aude un zgomot infernal, care întrece orice imaginație: sânt cutiile noastre de conserve cu pietre în ele... Arbitrul fluieră, dă avertisment evangheliștilor, și jocul continuă! ― Hai, Lazar! Ai noștri se-nfierbîntă... Sânt pe terenul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Barbă că-mi spune zâmbind și mai larg (prima oară în timp de șapte ani, de când eram la Lazăr, l-am văzut atunci râzând pe Barbă, dar râzând cu poftă): ― Ei, și-acuma, Băjenarule, "pour la bonne bouche", fă și "galeria profesorilor"! Am încremenit. Mi s-a părut că n-aud bine! ― Cum adică, domnule director, dacă nu vă supărați, că n-am înțeles? ― Ei, zâmbi Barbă, gesticulând, ca de obicei, cu degetul mare și cel arătător de la mâna dreaptă, ai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
aprinse becul pentru a-i arăta pereții înșiruiți pe dreapta și stânga cu portrete. Era familia Drăgănescu, reprodusă, în uleiuri convenționale, de vreo casă vieneză după fotografii: tatăl, mama, Drăgănescu însuși, un frate mort tânăr și surorile când erau domnișoare. Galerie proaspătă de familie cu aere vechi din cauza modei așa cum era purtată de bravii mahalagii și a pozelor înfipte și smerite. Păreau de acum o sută de ani, cu atlazurile rochiilor, cu lanțurile de ceasornic și brățăriie, cu pieptănăturile ticluite și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ia vernisajul intim al salonului lui, în chiar atelierul locuinței pictorului. Era un eveniment, o comemorare a zece ani de carieră. Adunase un număr mare din picturile lui de la început până acum, împreună cu cele mai noi, făcuse un fel de galerie completă a operei lui artistice. Atelierul mare era plin de sus până jos de pânze bine distribuite și care formau un tot foarte plăcut. Pictura era negreșit valoroasă, omul însă, văzut de aproape, o nemulțumise. După ce zgomotul de la început se
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cu simplicitate, acest fapt divers proaspăt, pe care orașul îl absorbea în uzina lui de descompunere: "Hallipii divorțează!". Mini intră la Ateneu. Era o stație de odihnă. Sala cea mare de intrare, cu clarobscurul ei perpetuu, cu acea răcoare de galerie subterană parcă, îi plăcea, hall-ul pustiu da o impresie de vastitate și aula străjuită circular de statui mari adăpostea un parc sacru de marmore și bronzuri. Mini nu se oprea, îi plăcea să treacă printre ele, ca printr-un locaș
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Vesey. Da, foarte, spune și sir Wyndham, așezându-se într-o parodie de scaun Luis al XVI-lea, atent să copieze atitudinea degajată a nababului, cu un picior sprijinit pe scăunel și brațele odihnind pe marginile poleite ale scaunului. De la galeria de sus simte ochii femeilor palatului ațintiți asupra lui. Femei invizibile, din spatele paravanelor sculptate, de marmură. Ocazional, mai vede câte o umbră acolo sus, prinde un susur sau o șoaptă abia auzită. Rând pe rând, sunt prezentați demnitarii locali. Trezorierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
plimbându-se pe mijlocul drumului, întinzând brațele să ocupe cât mai mult loc. Pretty Bobby, Lordul Bombayului mort. Străbătând cu pași uriași orașul abandonat, ajunge la fântâna Flora. O mulțime de becuri cu gaz luminează această porțiune de peisaj, o galerie de statui murdare de pământ ieșind dintr-o pistă de aterizare. Pe măsută ce se apropie, descoperă că nu este singurul jucător care a rămas în urmă. Sub lumini, evoluează la cote maxime un englez și o vacă, dând tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a avea valoare comercială. Va petrece câteva trimestre în atelierele de lucru de la Chopham Hall, de unde va ieși student la Oxford. Când ușa camerei sale se închide prima oară, rămâne cu privirea ațintită asupra poliței goale a căminului și a galeriei negre, curate, a covorului, a chiuvetei cu pătratul de oglindă atârnat deasupra ei. Până în acest moment, nu s-a gândit la conținutul noii sale vieți. Viața în sine este o viață englezească și i se pare destul. Vederea acestor lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ar fi fost un artist. Madona Renascentistă este considerată o frumusețe „scânteietoare“. Un tablou numit Pasiune, îl pune în legătură cu „egoul său rafinat“. Aceste elemente de apreciere critică îi sunt desigur adresate lui Star. Ea pare flatată. Jonathan suferă. Pe când străbat galeriile, panica din noaptea trecută îi cuprinde din nou pieptul. Merge în urma ei și a lui Gittens, simțind tablourile lăsându-se asupra lui, o paradă nesfârșită de regi și eroi imortalizați în atitudini de măreție senină, calmă, stăpânită. Începe să înțealeagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
atitudini de măreție senină, calmă, stăpânită. Începe să înțealeagă ce l-a obsedat de cum a pus piciorul în Franța. Este străin aici. Chiar ca Jonathan este străin aici. Și dincolo de țara asta este o alta, și o altă capitală cu galerii și biblioteci și bulevarde, cu clădiri și încăperi mari. Este vertiginos, terifiant. Lucrurile evoluează spre rău. Profesorul se îndreaptă spre saloanele egiptene. Gittens o conduce pe Star spre nuduri. Se pare că oricare din cele expuse este bun. O așază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
căsătoria lor. Încurajată de soțul ei, și-a continuat studiile de pictură la Roma, unde a absolvit Academia de Arte Frumoase, apoi la Berlin. Începând din 1955 devine cunoscută și apreciată ca artistă plastică grație expozițiilor personale organizate în mari galerii din Europa și SUA. Numită, pentru înrudirea evidentă de viziune artistică, „surioara lui Paul Klee“, a fost răsplătită cu numeroase premii internaționale și cu medalii de aur, argint și bronz. Pentru activitatea ca președintă a Federației Europene Artistice și Culturale
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
toate țările unde am expus, puțini au aflat că eram soția acestui muzician. „Ioana“ e un nume care nu spune nimic, lasă loc liber imaginației să alerge. Timp îndelungat nu s-a știut că eram femeie. Oamenii veneau totdeauna în galeriile unde expuneam să cunoască pictorul, maestrul. Pe ei îi interesa pictura, găseau că tablourile erau foarte bune, dar despre iden titatea pictorului nu aveau nici o informație. Când le mărturiseam cu modestie că eu sunt autoarea, ri postau energic: „Cum? Nu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
greu. Cu mai mulți ani în urmă, deschisesem o expoziție și un domn foarte amabil mi-a spus că ceea ce creasem era remarcabil, dar „ce păcat că nu sunteți bărbat!“. Într-adevăr, multă vreme, în saloa nele și în marile galerii de pictură, femeile nu au avut acces, totdeauna bărbații aveau prioritate, pentru femei nu mai era loc. Din fericire, am descoperit că exista o Federație Europeană Artistică și Culturală Feminină, înființată în urmă cu vreo douăzeci și ceva de ani
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
cea care hotăram, după calitatea lucrărilor prezentate, ce artiste meritau să intre în Fede rație. Am făcut expoziții cu 100 de pictorițe din toate țările, inclusiv din România. Atâtea femei pictorițe nu și-ar fi putut face cunoscute operele în galerii dacă noi n-am fi fost acolo să le ajutăm... Știai că în 1992 Jacques Chirac, pe atunci primar al Parisului, mi-a dat medalia de aur a orașului pentru tot ce am făcut ca pictoriță? — Vezi că până la urmă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
trecut o zi în care să nu mă simt ca un șoarece care scapă din încă o capcană. Timp de jumătate de secol am participat la eticheta complicată a Curții, cu toate detaliile ei meticuloase. Sunt precum un tablou din galeria de portrete imperiale. Când stau așezată pe tron, înfățișarea mea e grațioasă, plăcută și calmă. În fața mea se află o perdea din voal - un ecran transparent care separă în mod simbolic femeia de bărbat. Ca să mă păzesc de critici, ascult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pauză, adaugă: Mi s-a pretins să o iau ca model pe împărăteasa Hsiao Ch’in. Părinții mei mi-au spus încă de când eram o fetiță că într-o zi mă voi alătura doamnelor ale căror portrete sunt atârnate în galeria imperială. Nu e de mirare că arată ca și cum locul ei ar fi aici. Sunt sigură că vei face impresie bună, îi spun. Mă tem că eu sunt prea puțin educată în această privință. Eu nu știu nici măcar cum funcționează sistemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
înțelept om din univers. Aș fi mulțumită dacă m-ar convoca o dată pe lună. Nu m-aș aștepta niciodată să-l am doar pentru mine. M-aș simți mândră să-l ajut să construiască dinastia, precum femeile virtuoase expuse în galeria de portrete imperiale. A-i asigura Majestății Sale un cămin armonios e o idee mai mult decât atrăgătoare. Mi-ar plăcea să ne văd pe noi șapte unite împotriva restului populației de doamne de la Curte. Ca soții alese, ne văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pentru spontaneitatea naturală și credința confucianistă în capacitatea omului de a îmbunătăți natura. Cu cât învăț mai multe despre arhitectură și meșteșuguri, că atât sunt mai atrasă de operele de artă individuale. În curând, salonul meu se transformă într-o galerie. E înțesat cu obiecte frumoase, care variază de la vase pentru pardoseală la sculpturi pe boabe de cereale - sculpturi cioplite dintr-un singur bob de orez. În camera mea sunt și vase așezate pe suporturi cu picioare lungi, decorate cu diamante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o magnifică operă de sculptură în lemn, alcătuită din numeroase mănunchiuri de dragoni. Cum audiențele pot dura ore în șir, Hsien Feng a început să aibă dureri de spate. Sala tronului seamănă, nici mai mult, nici mai puțin, cu o galerie, toate obiectele fiind așezate ca la o expoziție. Tronul este așezat pe o scenă ridicată, cu scări pe fiecare latură. În spatele se află trei rândunici de panouri din lemn sculptat, fiecare decorat cu dragoni din aur. Scena îi oferă împăratului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
târfe în Palatul de Vară. A cheltuit mulți tael-i ca să construiască un canal în jurul micului său „oraș din Soochow“. Toate atelierele de-a lungul râului au fost mobilate și decorate, casele de ceai prezintă acum cele mai bune opere, iar galeriile pe cei mai celebri artiști. A adăugat tarabe pentru meșteșugari și prezicători, exact ca într-un oraș adevărat - numai că nu există clieți! Majestatea Sa le-a dat până și nume târfelor! Pe una o cheamă Primăvara, pe alta Vara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]