5,266 matches
-
mata! Ghiță a rămas pironit locului, privind îngândurat după căruța cu coviltir care dispărea într-un nor de praf. Măi, femeie, dar asta chiar că e ghicitoare! Cu puțin timp în urmă asta gândisem și eu! Acum înțelegeam. Maria nu ghicea. Știa ce va urma. ABANDONATE În ultimul timp, comandamentele se țineau în fiecare săptămână într-una din cele trei comune ale Consiliului Unic, și nu în comuna unde se afla sediul acestuia. Majoritatea celor care erau chemați la aceste ședințe
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
reportaj, cu ce aparatură tehnică vine, punctul de intrare și de ieșire din țară... Dacă i se dădea viză, de la intrarea în țară și până la plecare era însoțit "discret" de cooperatori și dacă închiria mașină în România, șoferul era, ați ghicit, cu ochi albaștri. Cadrele de la instituțiile vizitate informau despre discuții și, de obicei la întoarcerea în țara sa de baștină, ziaristul era invitat la Ambasada României pentru o discuție "prietenească" legată de vizită, impresii etc. În continuare, cei de la ambasadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
suficient cred, să notez că un creator indemn de orice incidență psihiatrică poate deveni, datorită geniului, un psihiatru de o valoare utilă chiar specialiștilor. * Cazul scriitorilor bolnavi care au reușit să creeze opere în care, în nici o pagină, nu se ghicește fondul afectat al autorului reprezintă o a doua alternativă. Eminescu consumat de nenorocul unei psihoze maniaco-depresive, (indiscutabile din punctul de vedere al diagnosticului), și-a salvat opera de orice intruziune de natură morbidă. În ce pagină, a operei lui, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
afectat al autorului reprezintă o a doua alternativă. Eminescu consumat de nenorocul unei psihoze maniaco-depresive, (indiscutabile din punctul de vedere al diagnosticului), și-a salvat opera de orice intruziune de natură morbidă. În ce pagină, a operei lui, se poate ghici drama de dincolo de pagină? În nici una. Eminesciana este o capodoperă de întrebări chinuitoare, de suferințe, de strălucitoare momente de bucurie, de tragice implorări filozofice; toate, însă, în cadrul unei limpezimi mintale perfecte. Nici Jack London, cu o existență de un tragism
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
oameni schematizați, copaci cărora, prin frunzele agitate de furtună, li se întrevede scheletul, arborescenta. Dostoievschi dă lecții de sociologie patologică. El însuși, răvășit de căutări, angoase, fantasme, le trece în operă așa cum sunt. Este o capodoperă de suferință. Aici se ghicește autorul, cu mizeriile, promiscuitățile, problemele, dilemele, dar și înălțările lui extatice. La el, mai mult decât o lume patologică este o lume specială. Dar, de aici, depășim tema "psihiatrie-literatură". Cred că a fost un moralist "disperat", dar bolnavii nu sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
semnătura celui care făcea "Poșta redacției". (A murit și el, și păcatele lui uitate sunt.) Cineva ar trebui să încerce totuși recuperarea poeziei lui Ion Bobu. A fost sufletul de poet cel mai autentic pe care l-am cunoscut. Enescu ghicise bine, dar prevestise greșit. * Văd că scrisoarea lui Victor începe să primească răspuns. Trebuie să omit multe, dar nu un fapt minor în care Bobu a fost implicat indirect. Puțin timp după conferința lui Enescu (episodul m-a învățat pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pregătească pentru o plecare de două luni nu știu unde. Faimoasele bagaje așteptau de dimineață în mașină. Am intrat cu băgare de seamă, în vârful picioarelor. Regina dormea. Nu îndrăzneam încă să o deranjez, îi ascultam respirația, urmăream mișcările umărului care se ghicea sub plapuma ușoară. Nu mă vedea, eram în spatele ei. Știam că o să plece două luni și mă gândeam la minunata ei viață. îmi plăcea să fiu în preajma ei... La cap, pe noptieră, era sticluța ei de parfum cu miros de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
obțineți cea mai mare confidență a acestui preot, care, prin ochelari, vă arată candoarea sufletului, lumina idealului. Poate, atunci când ați sunat el mătura camerele sau aranja hainele, dacă nu cumva mâinile încă proaspete de săpun nu v-ar ajuta să ghiciți că făcea vreun serviciu umil: lucru neîndoios nici acum și nici după aceea, dat fiind că el ținea de tată și de mamă minunaților copii, dintre care vreunul e încă de vârstă fragedă... Don Diodato, în timpul liber, lucrează și ca
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
De-a lungul canalului Saima, mărginit de vile cu grădini înflorite, aburii albi se ridicau deasupra porților ecluzelor în trepte, iar poștalioanele, în trapul cailor mărunți cu părul des, mergeau kilometri întregi spre etapa următoare fără a întîlni vreun suflet; ghiceai prezența umană doar prin grămada de colete, mai nevoiașe sau mai de valoare, așezate în stații direct pe drum și de care nu se atingea nimeni pînă la venirea destinatarului: un frumos exemplu de morală colectivă a unui popor nu
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
înhumat aproape incognito, după ce corpul a fost dus pe furiș, noaptea, pînă la cavou pentru a se evita sporirea riscurilor, în mijlocul violentelor manifestări anticlericale organizate atunci... Defunctul pontif devenise atît de emaciat și de spiritualizat, încît trupul abia i se ghicea pierdut în ornamentele sacerdotale. Doar figura i se vedea cum trebuie, cu urechile deslipite de cap și nasul proeminent între obrajii scofîlciți. Momentul cel mai emoționant al acestor funeralii mi s-a părut acela cînd după ce orga și corul au
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
pasă! Oricum, nu mai are nimic de pierdut. Peste patru ani tot nu mai candidează. Și-așa a domnit aproape cât răposatul... — Care răposat?... Las’ că știi matale care... — Bine, dar poate să fie prim-ministru. — Prim-ministrul cui? — Ia ghicește! — Al lui Vadim? Fugi d’acilea! — Nu știu. — Al regelui, nea Mitică. Al regelui! Nu înțeleg. Vrei să zici că se instaurează monarhia? — Monarhia salvează România! — Și poporul? O să fie plebi... plebiscit? — O să fie. — Bine, dar sondajele au arătat că
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
în care nu pare să fi cruțat pe mulți dintre cei care și-au dat obolul ideologiei vremii (în speță proletcultismului). — Dar de ce i-a trebuit curaj lui Gabriel Liiceanu ca să-l publice? Am să dau un singur exemplu. Ai ghicit! Iată ce scrie Nițescu la p. 283 a ediției publicate de directorul Editurii Humanitas: „Oricum, din generația sa, N. Manolescu este acela care a plătit dogmatismului de tip proletcultist cel mai mare tribut”. Și atunci, trebuie oare să ne mirăm
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
lasă mofluz în fața hârtiei albe, cum se zice la Academia Franceză. Te pomenești că Pastenague a citit interviul pe care Gabriela Adameșteanu i l-a luat lui Hector Bianciotti pentru 22... Fug după el și-i pun întrebarea direct. Am ghicit, dar să nu-mi închipui că el crede că e cine știe ce de capul lui Bainciotti, știe el foarte bine, a și încercat să-i citească un roman: literatură convențională, psihologizată și cam misticoidă. Gabriela Adameșteanu, care e autoarea unuia dintre
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
nesimțite într-o lume de vis. În poarta acestei lumi îl așteaptă o zână cu păr galben de grâu copt, cu ochi negri de cireșe amare, cu veșminte diafane din petale de trandafiri și iasomie. Băiatul o recunoaște imediat. Ați ghicit și voi cine e? Da?! Aveți dreptate. E VACANȚA. - Unde vrei să mergi mai întâi, voinicule: la munte, la mare, la bunici? îl întreabă minunata făptură. Oricare îți este dorința va fi imediat îndeplinită. Tu ești stăpânul meu. Sunt aici
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
eminesciană s-a mărginit într-o rutină orală și școlară", autorul avertizează că a dat extindere documentației, întîmpinînd astfel obiecțiile vagi. "Cei mai dedați cu emoțiile reci ale criticii ne vor lăuda mai puțin pentru munca "umilă", "onestă" și vor ghici intenția noastră de a nu face uz de talent, de a nu înăbuși opera eminesciană în propria noastră sentimentalitate și stilistică. Am dorit a face ceea ce Sainte-Beuve numea fiziologia operei, istoria ei naturală (Pensées), adică acea direcție înceată și fără
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
arăta că Slavici întrunește notele obiective, convenționale ale "omului antipatic". Indiferența pentru cauzele fizice ale operelor a făcut să nu urmăresc deloc statul personal al scriitorilor. Astfel articolul despre N. Iorga a fost compus pe când autorul trăia și e de ghicit ce enorm ar fi fost scandalul dacă Istoria ar fi apărut atunci. La moartea lui, regretată de mine ca om într-un fel care a putut să mă primejduiască, n-am avut ce schimba, deși aveam prilej de a o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și scurtimea ei este cerută de stereotipia eroilor. Individul, printr-o economie a naturii, evidentă la animale, la senili, s-a adaptat la viață o dată pentru totdeauna prin niște gesturi mecanice. O dată provocată mișcarea tipică, nuvela s-a sfârșit, fiindcă ghicim că în toate împrejurările identice personagiul va reacționa la fel. Eroul de nuvelă pus în condiții excepționale nu poate da naștere unei drame, fiindcă el e zdrobit fără luptă. Cocoana Leonora este o astfel de automată prin inferioritatea ei în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de iască Sunt gata cartofii să nască, S-au pregătit o iarnă, de soroc, Cu cîrtițile launloc, Cu întunericul, cu coropijnița și râmele, Și din toate fărâmele Au rămas grei ca mâțele, Umflîndu-li-se țâțele. Auzi? Cartofii sunt lehuzi. Se poate ghici în înmulțirea prin negi procesul magic al nașterii prin cristalizare, nativitatea în regnul mineral al smaraldelor. În Blesteme (tema are tradiție în literatura noastră), partea revelatorie este viziunea luptei între organicul divin și înmulțirea dezordonată, parazitară, replică diabolică la nativitatea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cadavru spoit cu unsoare, Te blestem să te-mpuți pe picioare. Să-ți crească măduva, bogată și largă, Umflată-n sofale, mutată pe targă. Să nu se cunoască de frunte piciorul, Rotund ca dovleacul, gingaș ca urciorul. Oriunde cu zgârciuri ghicești mădulare, Să simți că te arde puțin fiecare. Un ochi să se strângă și să se sugrume Clipind de-amăruntul, întors către lume. Celalt să-ți rămâie holbat și deschis Și rece-mpietrit ca-ntr-un vis. Un alt aspect
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
al japonezilor: O tristeță întîrzie în mine ca și toamna care întîrzie pe câmp; nici un sărut nu-mi trece prin suflet, nici o zăpadă n-a descins pe pământ. Cântecul trist, cântecul cel mai trist vine din clopotul din asfințit, îl ghicești în glasul sterp al vrăbiilor și răspunde din umilința tălăngilor. E toată viața care doare așa, zi cu zi pe întinderea stepelor, între arborii neajunși la cer, între apele ce-și pasc soarta pe câmp și între frunzele care se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Personalitate plurivalentă, Victor Ion Popa al cărui nume este strâns legat de meleagurile bârlădene, a lăsat o moștenire cultural-artistică interesantă, caracterizată prin amploare, varietate și consistență. Poet, autor al unor volume de schițe și nuvele (“Povestiri cu prunci și moșnegi”, “Ghicește-mi în cafea”, “Bătaia”), romancier de talent (Velerin și Veler Doamne, Sfîrlează cu fofează), dramaturg cu o marcă originală (Ciuta, Mușcata din fereastră, Tache, Ianche și Cadîr, la care se adaugă lucrări inedite ca “Dudul lui Traian”, “Cătușa”, “Veverița” și
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93469]
-
autocondamnare. Subiectul nu-și acordă dreptul de a fi liniștit și de a lăsa lucrurile să meargă de la sine datorită simțului exagerat al datoriei. Orice prezență socială, orice privire, este simțită ca la un tribunal. "Judecătorii" de pretutindeni "știu" sau "ghicesc" gândurile, vorbele negândite chiar. Originile acestui complex trebuie căutate în perioada copilăriei și a pubertății. Una dintre cauze este educația prin culpabilizare când un părinte folosește rușinea și mai ales șantajul afectiv asupra unui copil. Expresii ca: „mă omori”, „vrei
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
zâmbet frumos ca de fată", cu mustăcioara abia mijită, emana timiditate și un farmec deosebit care stârnea admirația mamei. Inteligent, el își cunoaște bine mama, observă toate schimbările care se petrec cu dânsa și, deși sfios și supus, el îi ghicește toate gândurile. Devenirea sa ca bărbat se face o dată cu veghea din râpă a osemintelor tatălui său, când se simte înfricoșat. Desăvârșirea formării lui Gheorghiță ca bărbat se produce în scena finală, când îl lovește pe ucigașul tatălui său cu baltagul
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Frățiile de Cruce. Și era vesel, avea un tonus deosebit... Era obișnuit cu trânteala, cu bătaia. Era un tip dolofan, cu mustață. Făcuse teologie și drept... Și Întotdeauna Îl ținea un an, doi ani, trei sau patru, și cum Îl ghicea, cum Îl dădeau afară. Și era vesel. De dimineață, cum se dădea deșteptarea, cobora de la patul 3 cântând imnul lui Othello: „Orgoliul musulman s-a spulberat”... „O, musulmanule!”. Era nemaipomenit că, după atâta persecuție, foamete, cum era În Închisori, veselia
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am făcut: vreo patru-cinci ne-am jucat un joc social... Jocul era așa: una trebuia să meargă de-o parte și restul să ne gândim la o persoană și, după caracterizarea pe care-o făceam noi, trebuia persoana respectivă să ghicească despre cine era vorba. Bineînțeles că trebuia să fie cineva cunoscut. Și mi-o venit mie rândul să ghicesc și tot le-ntrebam pe fiecare, cum ar fi dac-ar fi o floare, cum ar fi dac-ar fi un
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]