KorAP: Find »[drukola/base=ieșean & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...201 202 203 ...261 >

6,525 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840

semiologică, un valoros diagnostician. În perioada ieșeană, a publicat un număr mare de lucrări; în special manualele didactice și tratatele lui C. Dumitriu au avut un rol foarte mare și o circulație intensă în lumea medicală, atât în centrul medical ieșean, cât și la celelalte facultăți din țară. A întreținut o neuitată viață de clinică medicală, a impus o gândire clară, un impecabil raționament diagnostic și a reușit să imprime o ținută particulară, de adevărată academie, clinicii sale. Când a plecat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
plecat la București, în 1953, lăsa în urmă o clinică medicală excelentă, consolidată organizatoric și didactic și un grup de colaboratori de elită. A murit relativ tânăr, în 1960, înscriindu-se printre cei mai stimați și respectați maeștri ai medicinii ieșene, autor a peste douăzeci de volume, inițiator al unei evidente orientări medicale moderne, în condițiile deceniului 43-53, marcat de mari lipsuri materiale și crize organizatorice. Într-o vreme în care unii profesori considerau Iașul un stagiu de exil, C.C. Dumitriu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
moderne, în condițiile deceniului 43-53, marcat de mari lipsuri materiale și crize organizatorice. Într-o vreme în care unii profesori considerau Iașul un stagiu de exil, C.C. Dumitriu a fost bucureșteanul care prin activitate și colegialitate a fost bucureștean, devenit ieșean dintre cei mai iluștri. GHEORGHE GHIMICESCU (1908-1961) Profesorul dr. doc. șt. Gheorghe Ghimicescu de la Institutul de Medicină și Farmacie din Iași s-a născut la 21 iunie 1908, în Pipirigu Neamțului, și a murit la Iași în ziua de 5 ianuarie

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
în Pipirigu Neamțului, și a murit la Iași în ziua de 5 ianuarie 1981. Studiile de la Liceul Internat din Iași (1919-1927), care i-au asigurat o pregătire de elită, le-a continuat la Facultatea de Fizică și Chimie a Universității ieșene, cu personalități recunoscute: Obreja, Costăchescu, Bogdan ș. a., absolvind prestigios facultatea în 1931. În 1933, obținu și diploma de inginer chimist la Institutul politehnic ieșean; se specializează în chimie analitică și medicală la Institutul de Chimie al Facultății de Medicină din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
asigurat o pregătire de elită, le-a continuat la Facultatea de Fizică și Chimie a Universității ieșene, cu personalități recunoscute: Obreja, Costăchescu, Bogdan ș. a., absolvind prestigios facultatea în 1931. În 1933, obținu și diploma de inginer chimist la Institutul politehnic ieșean; se specializează în chimie analitică și medicală la Institutul de Chimie al Facultății de Medicină din Iași (1932-1943), fiind asistent. A condus succesiv laboratoarele de chimie din Oradea și Craiova (1936-1943), Institutul de Chimie Iași al Ministerului Sănătății și Secția

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
profesor șef de catedră la Chimie generală și medicală, apoi la Chimie farmaceutică anorganică și toxicologie la Institutul de Medicină și Farmacie (I.M.F.) Iași, până în 1971, când a trecut profesor consultant. Reprezentând activitatea didactică în perioada de reorganizare a Universității ieșene după război și fiind dotat cu spirit organizatoric și tenacitate, prof. Gh. Ghimicescu a reușit să refacă laboratorul și să-l amplaseze în clădirea centrală a I.M.F. Iași Concomitent, s-a preocupat de pregătirea noilor cadre didactice, reușind să scoată

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
de care am amintit în acest volum, Facultatea de Medicină din Iași începe să funcționeze de facto. În acest răstimp, de două decenii, existența acestei școli s-a limitat doar la simpla consemnare a ei, ca facultate virtuală a Universității ieșene. Mai multe încercări, datorate unor intelectuali formați în mari școli occidentale, nu au reușit să înfrângă rezistența majorității medicilor, motivați în special de criterii clientelare; nu-i mai puțin adevărat că această rezistență ascundea și un conservatorism "academic" (altfel spus

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
anatomie de mare acuratețe și cu explicații clare, indispensabile însușirii anatomiei. Pe lângă această susținută activitate didactică și clinică, decanatul lui Sculy a avut de înfruntat o mulțime de adversități; de unele, provocate de lezarea unor interese materiale ale corpului medical ieșean sau de confruntări partinice, am amintit. Cele mai dificile lupte în care s-a angajat primul decanat și primul nucleu de consiliu a fost provocat de ostilitatea manifestă, chiar dușmănoasă, întreținută de Facultatea de Medicină de la București. Susținută de guvernele

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
Facultatea de Medicină de la București. Susținută de guvernele succesive, Iașul a fost tratat ca o favoare acordată unei provincii și de importanță secundară. Nu este locul să insistăm asupra acestor mizerii pe care a avut să le înfrunte primul decan ieșean. Greutățile materiale, lipsa laboratoarelor, lipsa cadrelor, sărăcia materială a acestei facultăți ieșene au fost obiectivele cu care primul decan, dr. Sculy, a avut de luptat zilnic. Însuși localul în care a fost silit să funcționeze facultatea constituia o caricatură arhitecturală

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
tratat ca o favoare acordată unei provincii și de importanță secundară. Nu este locul să insistăm asupra acestor mizerii pe care a avut să le înfrunte primul decan ieșean. Greutățile materiale, lipsa laboratoarelor, lipsa cadrelor, sărăcia materială a acestei facultăți ieșene au fost obiectivele cu care primul decan, dr. Sculy, a avut de luptat zilnic. Însuși localul în care a fost silit să funcționeze facultatea constituia o caricatură arhitecturală, combinând stiluri fanteziste cu construcții constructive insolite, împărțite în diverse imobile din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
decât pentru candidatul X să înțeleagă ceva din ceea ce face Billroth". Cu timpul, Sculy a devenit o personalitate atât de mare în Iași încât, în necrologurile sale, aceiași adversari de odinioară menționau că lipsa lui va sărăci pentru totdeauna medicina ieșeană. "Medicina ieșeană, iată, deci, că la zece ani de învățământ medical exista, era o realitate. NICOLAE LEON Puțini profesori au întemeiat o școală medicală în adevăratul sens al acestei noțiuni, așa cum a făcut Nicolae Leon, primul parazitolog ieșean care a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
candidatul X să înțeleagă ceva din ceea ce face Billroth". Cu timpul, Sculy a devenit o personalitate atât de mare în Iași încât, în necrologurile sale, aceiași adversari de odinioară menționau că lipsa lui va sărăci pentru totdeauna medicina ieșeană. "Medicina ieșeană, iată, deci, că la zece ani de învățământ medical exista, era o realitate. NICOLAE LEON Puțini profesori au întemeiat o școală medicală în adevăratul sens al acestei noțiuni, așa cum a făcut Nicolae Leon, primul parazitolog ieșean care a devenit cunoscut

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
totdeauna medicina ieșeană. "Medicina ieșeană, iată, deci, că la zece ani de învățământ medical exista, era o realitate. NICOLAE LEON Puțini profesori au întemeiat o școală medicală în adevăratul sens al acestei noțiuni, așa cum a făcut Nicolae Leon, primul parazitolog ieșean care a devenit cunoscut, în timpul lui și mult după acest timp, prin lucrări de rezonanță internațională și prin realizări de importanță națională. Nicolae Leon a fost cel mai important reprezentant al parazitologiei românești în anii de la sfârșitul secolului al XIX

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
științei românești ca exponent al gândirii biologice evoluționiste. Sub acest aspect, N. Leon deține un loc important prin rezonanța lucrărilor sale, ca și prin întreaga sa personalitate care a influențat în mod hotărâtor direcțiile de orientare ideologică ale învățământului medical ieșean și ale științei românești în general. Două evenimente explică în mare măsură evoluția personalității de militant socialist și de om de știință a lui Leon. Cel dintâi este contactul apropiat cu cercul grupat în jurul "Contemporanului" din Iași, care era, după

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
de mică întindere atât de mulți oameni superiori". Între Iena și Iași N. Leon stabilea asemănări. Era epoca centrelor universitare mici, cu excelentă ambianță de studiu. Având aceste condiții la Iași, N. Leon a fost, după câte știm, unicul profesor ieșean care a refuzat cu obstinație transferul la București. N. Leon a refuzat, tot atât de tranșant, titlul de membru al Academiei, pe motivul că această societate academică "nu a numărat printre membrii săi pe Eminescu, nici pe Caragiale, nici pe Creangă". Activitatea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
s-a demodat. Nu există o mai mare confirmare a unei opere decât persistența sa în timp. Sub acest aspect, Leon este pe deplin contemporanul nostru. Tot astfel, școala sa. EMANOIL RIEGLER Cu Emanoil Riegler (1845-1929) începe cercetarea științifică medicală ieșeană. De formație vieneză, Emanoil Riegler a funcționat ca profesor între 1881 și 1927. A deținut catedra de chimie până în 1906; ulterior, a fost profesor de terapeutică. Avea o pregătire excepțională în domenii atunci foarte moderne, ca acela al chimiei biologice

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
oameni despre care s-ar putea spune că nu au fost capabili de deces. Acești oameni nu pot fi excluși din nici o cronică, nu pot fi extrași nici dintr-un serial de dimensiunea acestor note, aproape rezumative, privind istoria medicinii ieșene. Cel mai frapant exemplu este profesorul Vasile Rășcanu. A trăit mult (1885-1980), o viață tumultuoasă, dar fiind atât de viu în viață, însăși lipsa lui pare astăzi o prezență. Nu ne-am mira dacă l-am întâlni mâine în preajma Facultății

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
moarte, rămâne un adevărat stâlp al instituției și în mare măsură creatorul ei. Prezent și activ în multe direcții de activitate, a reușit totuși să fie eficient în multe din aceste direcții. Lui i se datorează câteva din construcțiile clinicilor ieșene și, în cea mai mare măsură, construcția actualului local al U.M.F. (astăzi total reconstruit). A publicat, împreună cu școala sa, în care colaboratorii erau prieteni (mă refer îndeosebi la prof. Traian Baran), un număr foarte mare de lucrări de electrofiziologie, ergonomie

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
legendă. ION TĂNĂSESCU (1875-1954) Facultatea de Medicină din Iași este ilustrată de o importantă Școală de chirurgie. Unul dintre cei mai prestigioși reprezentanți ai acesteia a fost doctorul Ion Tănăsescu, eminent chirurg practician și remarcabil profesor. Cu Ion Tănăsescu, Școala ieșeană de chirurgie și-a consolidat și și-a sporit prestigiul, bucurându-se de mare prețuire pe plan internațional. Se poate admite că, în epoca activității profesorului, valoarea școlii din Iași a atins parametrii cei mai înalți. Profesorul Ion Tănăsescu s-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
manuale didactice, monografii. A fost, totodată, un talentat publicist și scriitor, memorialist, mai ales. A murit în 1962, lăsând amintirea unui savant erudit, discret, modest și uman, autor al unei opere vaste care îl situează printre cei mai importanți interniști ieșeni, creator de școală. LEON BALLIF (1893-1967) Continuator al lui C. I. Parhon, fost rector al Universității din Iași, profesorul dr. Leon Ballif s-a distins printr-o activitate de o importanță deosebită în profilarea Școlii ieșene de psihiatrie, printr-o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
cei mai importanți interniști ieșeni, creator de școală. LEON BALLIF (1893-1967) Continuator al lui C. I. Parhon, fost rector al Universității din Iași, profesorul dr. Leon Ballif s-a distins printr-o activitate de o importanță deosebită în profilarea Școlii ieșene de psihiatrie, printr-o cercetare științifică menită să răspundă unor majore necesități sociale. Ca urmare a acestei orientări, Leon Ballif exprimă, în cel mai înalt grad, preocupările medico-sociale caracteristice școlii ieșene. Din acest punct de vedere, el poate fi situat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
o activitate de o importanță deosebită în profilarea Școlii ieșene de psihiatrie, printr-o cercetare științifică menită să răspundă unor majore necesități sociale. Ca urmare a acestei orientări, Leon Ballif exprimă, în cel mai înalt grad, preocupările medico-sociale caracteristice școlii ieșene. Din acest punct de vedere, el poate fi situat alături de Mihai Manicatide și Mihai Ciucă. Profesorul Leon Ballif s-a născut în județul Vaslui, într-o familie de origine franceză. Absolvent al Liceului Național din Iași, a fost student al

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
din Iași, igiena constituie o tematică preferată, iar reflectarea eforturilor contra morbidității permitea diferite tentative de cercetare în lupta cu bolile cu semnificație medico-socială. O sferă de activitate atât de vastă asigura volumul de cercetare al catedrei și extinderea școlii ieșene de igienă. Printre marile personalități care au asigurat progresul acestui sector medical au fost profesori de reputație ca Alexandru Slătineanu, Mihai Ciucă și doctori de renume ca erudiții P. Cazacu, D. Irimescu toți constituind un detașament important în dezvoltarea igienei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
patologiei: epidemia de tifos exantematic, alte epidemii și endemii aflate în plină expansiune, în condițiile precare ale anilor de după război. Dispărut prematur, la mai puțin de șaizeci de ani, în 1960, Dumitru Cornelson a rămas o figură centrală a școlii ieșene de igienă, școală care a beneficiat de reprezentanți iluștri. Născut într-o familie de intelectuali, a absolvit Facultatea de Medicină din București în 1927. În anii următori a făcut studii de malariologie și bacteriologie la Paris și la Universitatea J.

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
serie numeroasă de cercetări efectuate în centrele de la Gorban și Tomești, dar mai ales studiile întreprinse în Secția Rockefeller de la Spitalul "Socola", de către Ciucă, Cornelson, Ungureanu, Ballif și colaboratorii, sub egida O.M.S., au consolidat prestigiul medicinii profilactice și igienei ieșene. Ani de zile, teste efectuate în dublu-orb concomitent cu cercetători londonezi (P.G. Shutte, M. Marion) au impus lucrările lui Cornelson, Ungureanu, Ballif și colaboratorii lor pe plan universal. Din 1946, Dumitru Cornelson devenise profesor de igienă la Iași, ceea ce a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]