5,255 matches
-
a se cloci, a se înnora, a se înstela, a se părăgini, a se prinde, a se ramoli, a se zbârci; a se afla, a se alege, a se apleca; a se ivi, a se rătăci; a se prelinge) este inerent, acesta neputând fi interpretat ca rezultat al vreunei operații lexicale sau sintactice, având în vedere perspectiva adoptată în această lucrare, și anume aceea că există verbe incuzative atât primare, cât și derivate. Se din structura inacuzativelor derivate (care reprezintă majoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
operații lexicale sau sintactice, având în vedere perspectiva adoptată în această lucrare, și anume aceea că există verbe incuzative atât primare, cât și derivate. Se din structura inacuzativelor derivate (care reprezintă majoritatea verbelor inacuzative din limba română) poate fi considerat inerent numai în măsura în care prin inerent se înțelege "rezultat printr-un proces lexical" (având în vedere că am adoptat analiza verbelor inacuzative derivate în Lexicon); însă dacă se optează pentru o derivare sintactică, se poate considera că avem a face cu un
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
având în vedere perspectiva adoptată în această lucrare, și anume aceea că există verbe incuzative atât primare, cât și derivate. Se din structura inacuzativelor derivate (care reprezintă majoritatea verbelor inacuzative din limba română) poate fi considerat inerent numai în măsura în care prin inerent se înțelege "rezultat printr-un proces lexical" (având în vedere că am adoptat analiza verbelor inacuzative derivate în Lexicon); însă dacă se optează pentru o derivare sintactică, se poate considera că avem a face cu un clitic reflexiv nonargumental (în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
facultativă a mărcii se (în cazul celor 38 de verbe inacuzative care au atât variantă reflexivă, cât și nereflexivă), analiza trebuie diferențiată: pentru verbele primare (mucegăi, putrezi, râncezi, rugini, trece) se poate considera că avem a face cu un se inerent, verbele acestea fiind listate în Lexicon cu două intrări, una reflexivă, cealaltă nonreflexivă; pentru verbele derivate, se poate adopta analiza ca se inerent, cu observația formulată mai sus pentru verbele inacuzative derivate reflexive; opțiunea pentru analiza sintactică ar fi mai
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
verbele primare (mucegăi, putrezi, râncezi, rugini, trece) se poate considera că avem a face cu un se inerent, verbele acestea fiind listate în Lexicon cu două intrări, una reflexivă, cealaltă nonreflexivă; pentru verbele derivate, se poate adopta analiza ca se inerent, cu observația formulată mai sus pentru verbele inacuzative derivate reflexive; opțiunea pentru analiza sintactică ar fi mai greu de acceptat și de explicat în acest caz. (b) În legătură cu cel de-al doilea aspect, au fost formulate, pentru română, mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Pentru verbele ergative nereflexive, am analizat problema acceptării construcției cu se/a diatezei impersonale, iar pentru cele reflexive, a tipului de se care intră în structura lor: dacă pentru inacuzativele reflexive primare se poate accepta cu ușurință că se este inerent, pentru celelalte subclase sintactice există mai multe posibilități de analiză: se din structura inacuzativelor reflexive derivate poate fi considerat o marcă inacuzativă (numită și incoativă, dar acest termen nu acoperă toate situațiile), dacă se adoptă o analiză de tip sintactic
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
fi considerat o marcă inacuzativă (numită și incoativă, dar acest termen nu acoperă toate situațiile), dacă se adoptă o analiză de tip sintactic, sau se poate considera, în spiritul analizelor adoptate în această lucrare, că este vorba de un se inerent, varianta reflexivă rezultată în urma operațiilor lexicale fiind listată în Lexicon alături de cea tranzitivă; analiza de tip lexical poate explica și existența variantelor duble, reflexivă și nereflexivă, atât pentru inacuzativele primare, cât și pentru cele derivate, problemă pe care analiza de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
considerate, sintactic, modificatori verbali, iar, din punct de semantic, funcții care se aplică de la proprietăți la proprietăți. Auxiliarele pot fi sensibile la semantica elementelor pe care le modifică. Astfel, dacă în spaniolă auxiliarul ser este selectat atunci când sunt implicate proprietăți inerente, esențiale, iar estar, în celelalte situații, în italiană, selecția auxiliarului este sensibilă la afectarea subiectului: essere este o funcție definită numai pentru proprietățile subiectului afectat. Reinhart și Siloni (2005) arată că variația lingvistică privitoare la selecția auxiliarului nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
aceste limbi, în urma operațiilor de aritate, rămâne un reziduu de Caz acuzativ care trebuie verificat; auxiliarul 'a fi' este obligat să verifice acest reziduu de Caz. Adoptând ipoteza că toate Cazurile (nominativ, acuzativ, genitiv, dativ) au două componente, structurală și inerentă (verbul verifică în mod direct Cazurile tematice; componentele structurale și tematice ale Cazului pot fi verificate independent), autoarele formulează parametrul acuzativului structural: nu toate limbile au cele două componente ale Cazului acuzativ; verbul atribuie acuzativ structural numai în anumite limbi
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Să zicem noi că mare greșeală au greșit noauă vecinii (Coresi, C2, 47, apud Creția 1956: 118) Și se veseliră veselie îngerească (Ispirescu, L, 70, apud Creția 1956: 118); în acest exemplu, apare un complement intern al unui verb reflexiv inerent 21; (d) structura verb + substantiv cu același radical reprezintă o figură etimologică, diferită inclusiv sintactic de situațiile anterioare, folosită pentru expresivitate: a muri de moarte ocărâtă (Coresi, C2, 89, apud Creția 1956: 119) Iară ei cu jurământ s-au jurat
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
elementului se nu este corelată, în română, cu incapacitatea verbului de a atribui/verifica trăsătura de Caz acuzativ, nici cu o reducere a valenței, așa cum s-a propus (vezi Capitolul 3, 6.2.), ci este un morfem mai degrabă lexical/inerent, a cărui apariție nu are consecințe sintactice, așa cum am arătat în concluziile Capitolului 3. Testul complementului intern se poate folosi, însă cu prudență: pentru stadiul actual de limbă, verbele inacuzative nu acceptă obiectul intern, care însă poate apărea pe lângă unele
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în eveniment (citirea cărții, venirea la putere) sau pe procesul ce conduce la o schimbare de stare (cititul, venitul acasă târziu); verbele neergative selectează sufixul -t/-s (râsul, plânsul, respiratul); sunt compatibile exclusiv cu sufixul infinitivului lung unele verbe intranzitive inerent reflexive care se referă la schimbări de stare (a se ramoli − ramolirea lui Ion, *ramolitul lui Ion). Stan (2003: 75−76) a verificat această ipoteză pe verbele de la litera C din DEX 1996 (429 de unități) și a ajuns la
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
au argument intern (tranzitive, inacuzative, pasive) sunt compatibile cu structurile rezultative; inacuzativele care denotă evenimente atelice nu apar cu structuri rezultative. Avram (2003: 188) arată că inacuzativele telice pot apărea cu structuri rezultative dacă nu denotă un eveniment cu localizare inerent specificată sau o stare specific delimitată, cu un delimitator inerent specificat; deci numai inacuzativele derivate pot apărea cu rezultative. Levin și Rappaport Hovav (1995: 33) arată că Simpson (1983)34 este primul care a observat relevanța construcției rezultative pentru inacuzative
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
rezultative; inacuzativele care denotă evenimente atelice nu apar cu structuri rezultative. Avram (2003: 188) arată că inacuzativele telice pot apărea cu structuri rezultative dacă nu denotă un eveniment cu localizare inerent specificată sau o stare specific delimitată, cu un delimitator inerent specificat; deci numai inacuzativele derivate pot apărea cu rezultative. Levin și Rappaport Hovav (1995: 33) arată că Simpson (1983)34 este primul care a observat relevanța construcției rezultative pentru inacuzative și apreciază că, în engleză, construcția rezultativă este un diagnostic
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
vezi Capitolul 3, 4.3.2.) este o condiție necesară, dar nu suficientă pentru construcția rezultativă, pentru că există și constrângeri semantice; două clase de verbe inacuzative nu acceptă construcții rezultative: (a) verbele stative (remain 'a rămâne'); (b) verbele de mișcare inerent direcționale (come 'a veni', go 'a pleca', arrive 'a sosi') − Levin și Rappaport Hovav (1995: 56). În limba română (vezi Croitor 2008b: 305; Baciu 2007: 55), construcțiile rezultative (predicative suplimentare) pot apărea atât cu verbe tranzitive (a), cât și cu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în care categoria AgrOP nu este activată, adică (a) în construcțiile pasive; (b) în limbile în care această categorie nu există - fie că acuzativul e atribuit configurațional, în interiorul VP, fie că nu e atribuit deloc, argumentul Temă primind un Caz inerent sau Cazul absolutiv. Niculescu (2008: 245) arată că unii cercetători propun o analiză unificată pentru toate aparițiile verbului a avea, iar alții diferențiază a avea1 − lexical, care are întotdeauna un argument subiect −, de a avea2 − auxiliar, care nu cere un
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
să fim iertați], stăpâne! (Creangă); (38) Nu mai ai scăpare [nu mai poți fi scăpat] din mâna mea! (Ispirescu); (39) Boala asta n-are leac [pentru ea nu se găsește leac]. d. Complementul e o trăsătură caracteristică sau o însușire inerentă a vieții sufletești sau trupești a omului (sau a unei ființe); de cele mai multe ori se redă prin "a fi înzestrat cu..." - a avea bunătate "a fi bun"; a avea curaj/îndrăzneală "a fi curajos/îndrăzneț"; a avea putere "a fi
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
acord la feminin. Toate numele cu referent uman au genul natural. În anumite zone ale gramaticii există și distincția singular− dual−plural. Predicatul include referința pronominală la argumentele principale și poate constitui o propoziție completă. Aproape toate numele au gen inerent. Acesta nu este transparent în forma numelor, ci numai prin acord cu alți constituenți ai grupului nominal sau cu sufixul verbal. Există o clasă închisă de 14 adjective care pot funcționa ca modificatori în grupul verbal sau ca nume predicative
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Construcciones inacusativas y pasivas", în: I. Bosque, V. Demonte (eds.), Gramática descriptiva de la lengua española, vol. II, Madrid, Espasa Calpe, p. 1574−1629. 29 Belletti (1988), între alții, susține că numele "nude" din italiană și din spaniolă au caz partititiv/inerent (apud Mackenzie 2006: 13). 30 A. Alsina, "The Role of Argument Structure in Grammar. Evidence from Romance", CSLI Lecture Notes, 62, Stanford, CSLI Publications. 31 E. Torrego, "Unergative−Unaccusative Alternations in Spanish", în: I. Laka, A. Mahajan (eds.), Functional Heads
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
perioada interbelică a confirmat caracterul actului de la 27 martie/9 aprilie 1918, de eliberare națională și de integrare firească într-o societate aflată în proces de modernizare, susținând valorile culturii și civilizației europene. Cu toate greșelile și abuzurile, în parte inerente oricărei opere de integrare ce aduce schimbări profunde, rezultatele pozitive au fost evidente, în timp ce știrile venite din stânga Nistrului nu erau deloc îmbucurătoare. Un exemplu edificator în acest sens îl constituie atitudinea populației față de încercarea de destabilizare a statului român prin
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
insubordonare, indisciplină. Sunt probleme tipice pentru o organizare ierarhic autoritară. Soluționarea acestor probleme cu mijloace specifice acestui mod de organizare îl va întări. Sociologul poate însă opta pentru o alternativă de organizare democratic participativă. În acest mod de organizare, dificultățile inerente organizării ierarhic autoritare dispar sau se diminuează ca importanță, apărând alte probleme: cum să motivezi participarea activă și responsabilă la conducere și realizarea întregii activități, cum să creezi deprinderile și priceperile necesare participării, cum să distribui responsabilitatea în condițiile unei
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
al naturii și nu o creație a voinței umane. Așadar, „ordinea naturală” nu este creată prin voința oamenilor, ci este una fizică, spontană, de natură providențială și se Întemeiază pe trei piloni numiți: proprietate, libertate, autoritate. Astfel concepută, ca fiind inerentă naturii umane, proprietatea are rolul de a Îndeplini o funcție economică și cunoaște trei forme: personală, mobiliară și funciară. Concomitent, libertatea este inerentă ordinii naturale și lasă indivizilor posibilitatea de a alege conduita pe care o consideră cea mai bună
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
de natură providențială și se Întemeiază pe trei piloni numiți: proprietate, libertate, autoritate. Astfel concepută, ca fiind inerentă naturii umane, proprietatea are rolul de a Îndeplini o funcție economică și cunoaște trei forme: personală, mobiliară și funciară. Concomitent, libertatea este inerentă ordinii naturale și lasă indivizilor posibilitatea de a alege conduita pe care o consideră cea mai bună. Atitudinea despre libertate avea să exercite o influență fundamentală asupra politicii economico-financiare, Întrucât fiziocrații sunt primii care au formulat principiul „laissez-faire, laissez-passer, le
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
numai Întreprinderile cu o situație financiar-contabilă bună. În consecință, disponibilitatea potențială a fondurilor În viitor, precum și consecințele unei crize de resurse bănești, pot avea o influență majoră asupra structurii obiectiv a capitalului. În general, firmele au un grad de risc, inerent activităților pe care le desfășoară. Acesta este riscul afacerilor (riscul economic), fiind definit ca „schimbarea intervenită În proiecțiile (previziunile) veniturilor viitoare aferente activelor sau acțiunilor, dacă firma nu utilizează datorii pentru finanțarea activității sale”211. Riscul afacerilor variază de la o
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
și de scăderea prestigiului și eficienței legii, justiției și poliției pe fondul creșterii toleranței față de o serie de acte de violență Înregistrate sau judecate În România. La toate acestea se pot adăuga, printre factorii care potențează acest fenomen, amplificarea dificultăților inerente trecerii la economia de piață, cum ar fi sărăcirea populației, lipsa locurilor de muncă și a locuințelor, condițiile socioeconomice precare În care trăiesc mulți indivizi, imoralitatea și agresivitatea anumitor persoane etc. În România, deși statisticile oficiale ale poliției și justiției
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]