6,102 matches
-
folosite tancurile, în ciuda faptului că infanteriștii aveau mare nevoie de sprijinul blindatelor. Atacul Diviziai a 28-a a fost declanșat pe 2 noiembrie. Germanii se pregătiseră pentru apărare și erau gata să respingă asaltul inamic. Regimentul al 109-lea de infanterie americană a fost oprit în înaintare după ce a întâlnit un câmp de mine nesemnalizat pe hărți. Mai apoi, regimentul a devenit ținta atacurilor de artilerie și a contraatacurilor germane. După două zile de lupte, americanii au reușit să înainteze doar
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
regimentul a devenit ținta atacurilor de artilerie și a contraatacurilor germane. După două zile de lupte, americanii au reușit să înainteze doar o milă, iar regimentul american și-a oprit înaintarea datorită pierderilor foarte mari. Regimentul al 112-lea de infanterie americană a atacat Vossenack și înălțimile din apropiere, pe care le-a ocupat pe 2 noiembrie. Americanii au fost opriți în Valea Kall de puternica defensivă germană favorizată de terenul accidentat. Regimentul al 110-lea a trebuit să curețe pădurea
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
americanilor din Schmidt. Regimentul al 112-lea american nu a mai reușit să organizeze un contraatac și, pentru următoarele două zile, a dus lupte grele pentru ca să-și păstreze pozițiile de la periferiile Schmidtului. Pr 6 noiembrie, Regimentul al 12-lea de infanterie americană a fost detașat din cadrul Diviziei a 4-a și trimis pentru întărirea Diviziei a 28-a americană. Infanteriștii americani ai diviziei a 28-a au atacat la începutul lunii noiembrie 1944 traversând podul de peste râul Kall pentru cucerirea satului
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
răniții ambelor tabere. În această perioadă, paramedicii germani au salvat viețile unor soldați germani prin intervențiile lor. La Vossenack, Batalionul a 2-lea al Regimentului 112 a fost decimat de bombardamentele de artilerie, iar supraviețuitorii au fugit panicați în fața atacului infanteriei germen. Debandada retragerii a încetat doar după ce în regiune au apărut două plutoane de tancuri și distrugătoare de tancuri, sprijinite de două companii de geniști. Luptele pentru cucerirea localității Schmidt au continuat până pe 10 noiembrie. După această dată, pozițiile din
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
această acțiune a fost responsabilitatea Corpurilor VII și a fost o parte a efortului Corpului pentru atingerea aliniamentului Ruhrului. Divizia a 4-a nu avea și alte obiective în afara de cele din Pădurea Hürtgen, deși Regimentul al 12-lea de infanterie era deja implicat în acțiune la Schmidt, ceea ce lăsa ca doar două regimente ale diviziei să mai fie folosite pentru atingerea obiectivelor originale. Corpul al VII-lea SUA lupta cu forțele germane ale Corpului LXXXI, compus din divizii cu efectivele
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
regimente ale diviziei să mai fie folosite pentru atingerea obiectivelor originale. Corpul al VII-lea SUA lupta cu forțele germane ale Corpului LXXXI, compus din divizii cu efectivele incomplete. În pădurea Hürtgen, germanii aveau poziționată Divizia a 275-a de infanterie - aproximativ 6.500 de oameni și 150 de piese de artilerie. Infanteriștii germani ocupau poziții în tranșee solid construite și erau bine pregătiți pentru luptă. În jurnalul de front al americanilor este descrisă concis desfășurarea evenimentelor: Armata I a Corpului
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
anterie], Div 4 inf, Div 104 inf și CCR [Combat Command Reserve] 5 AD [Divizia Blindată] pentru curățarea pădurii Huertgen și deschiderea căii de înaintare pentru Armatei I spre râul Ruhr. După lupte grele, duse în principal de Divizia de infanterie a 4-a, atacul Corpului VII a fost oprit. Corpul V a intrat în luptă pe 21 noiembrie 1944. Atacând cu Div 8 inf și CCr AD, Corpul V a reușit să cucerească Huertgen după lupte dificile pe 28 noiembrie
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
intrat în luptă pe 21 noiembrie 1944. Atacând cu Div 8 inf și CCr AD, Corpul V a reușit să cucerească Huertgen după lupte dificile pe 28 noiembrie 1944. Atacul a fost declanșat pe 16 noiembrie. Cele două regimente de infanterie au atacat în coloane paralele: Regimentul 8 de-a lungul marginii de nord-est al pădurii spre Düren, iar Regimentul 22, mai spre sud, pe o direcție paralelă. Flancurile neapărate ale regimentelor de infanterie au permis germanilor să își infiltreze elementele
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
pe 16 noiembrie. Cele două regimente de infanterie au atacat în coloane paralele: Regimentul 8 de-a lungul marginii de nord-est al pădurii spre Düren, iar Regimentul 22, mai spre sud, pe o direcție paralelă. Flancurile neapărate ale regimentelor de infanterie au permis germanilor să își infiltreze elementele diversioniste și să provoace pierderi importante atacatorilor. Tacticile similare aplicate de americani în Pădurea Hürtgen au fost un generator de dezastre. Atacurile Regimentului 8 de infanterie de-a lungul cursului pârâului Rother Weh
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
direcție paralelă. Flancurile neapărate ale regimentelor de infanterie au permis germanilor să își infiltreze elementele diversioniste și să provoace pierderi importante atacatorilor. Tacticile similare aplicate de americani în Pădurea Hürtgen au fost un generator de dezastre. Atacurile Regimentului 8 de infanterie de-a lungul cursului pârâului Rother Weh a întâmpinat o rezistență puternică din partea germanilor și au fost respinse în cele din urmă, americanii suferind pierderi grele. Regimentul 22 a eșuat în tentativa de cucerire a pădurii "Rabenheck", fiind respinși de
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
desișul pădurii. În ciuda tuturor eforturilor, comunicațiile și transporturile au rămas o problemă pentru americani, iar un nou atac al aliaților a trebuit să fie oprit din cauza crizei de muniție și pentru evacuarea răniților. Germanii au primit întăriri din partea Diviziilor de infanterie 344 și 353, defensiva devenind și mai puternică. În această situație, conducerea operațiunilor a fost trecută din nou pe 21 noiembrie Corpului V, iar Divizia a 8-a de infanterie a atacat de-a lungul Văii Weisser spre Hürtgen. Regimentul
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
pentru evacuarea răniților. Germanii au primit întăriri din partea Diviziilor de infanterie 344 și 353, defensiva devenind și mai puternică. În această situație, conducerea operațiunilor a fost trecută din nou pe 21 noiembrie Corpului V, iar Divizia a 8-a de infanterie a atacat de-a lungul Văii Weisser spre Hürtgen. Regimentul 121 a întâmpinat o rezistență foarte puternică și, în ciuda sprijinului asigurat de blindate, americanii au înaintat cam 500-600 de metri zilnic. Hürtgen a fost cucerit pe 29 noiembrie, iar luptele
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
și alungate de pe pozițiile ocupate de contraatacul germanilor. În raportul zilnic al Înaltului comandament al Wehrmachtului ("Oberkommando des Heeres" (OKH)) din 27 noiembrie, era cosemnat în zona de pătrundere veche Langerwehe, inamicul (americanii) au cucerit teren. Elemente ale Diviziilor de infanterie americană 8 și 28 au înaintat mai târziu spre Brandenberg. Divizia a 28-a a suferit pierderi grele în pădurea Hürtgen, la fel ca Diviziile a 9-a și a 4-a de infanterie, care luptaseră mai înainte în regine
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
cucerit teren. Elemente ale Diviziilor de infanterie americană 8 și 28 au înaintat mai târziu spre Brandenberg. Divizia a 28-a a suferit pierderi grele în pădurea Hürtgen, la fel ca Diviziile a 9-a și a 4-a de infanterie, care luptaseră mai înainte în regine. Pe 14 noiembrie, Batalionul al 2-lea al Regimentului 75 de elită (Rangers) a fost mutat în zonă pentru înlocuirea subunităților Regimentului 112 de infaterie. Pe 6 decembrie, nou sosiții s-au deplasat spre
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
Dietrich]] a fost selectată să desfășoare atacul principal. Sepp Dietrich a avut ca obiectiv principal cucerirea orașului [[Antwerp]]. Cu toate eforturile depuse, germanii nu au reușit să ajungă în apropierea orașului, neputând să treacă de defensiva americană (Divizia I de infanterie, Divizia a 2-a de infanterie, Divizia a 9-a de infanterie și Divizia a 99-a de infanterie) de la vest de orașul [[Elsenborn]]. [[Leibstandarte SS Adolf Hitler]], care a fost principala forță de atac a Armatei a 6-a
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
atacul principal. Sepp Dietrich a avut ca obiectiv principal cucerirea orașului [[Antwerp]]. Cu toate eforturile depuse, germanii nu au reușit să ajungă în apropierea orașului, neputând să treacă de defensiva americană (Divizia I de infanterie, Divizia a 2-a de infanterie, Divizia a 9-a de infanterie și Divizia a 99-a de infanterie) de la vest de orașul [[Elsenborn]]. [[Leibstandarte SS Adolf Hitler]], care a fost principala forță de atac a Armatei a 6-a blindate, nu parcurs decât jumătate din
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
ca obiectiv principal cucerirea orașului [[Antwerp]]. Cu toate eforturile depuse, germanii nu au reușit să ajungă în apropierea orașului, neputând să treacă de defensiva americană (Divizia I de infanterie, Divizia a 2-a de infanterie, Divizia a 9-a de infanterie și Divizia a 99-a de infanterie) de la vest de orașul [[Elsenborn]]. [[Leibstandarte SS Adolf Hitler]], care a fost principala forță de atac a Armatei a 6-a blindate, nu parcurs decât jumătate din drumul până la [[Meuse]]. Germanii au obținut
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
toate eforturile depuse, germanii nu au reușit să ajungă în apropierea orașului, neputând să treacă de defensiva americană (Divizia I de infanterie, Divizia a 2-a de infanterie, Divizia a 9-a de infanterie și Divizia a 99-a de infanterie) de la vest de orașul [[Elsenborn]]. [[Leibstandarte SS Adolf Hitler]], care a fost principala forță de atac a Armatei a 6-a blindate, nu parcurs decât jumătate din drumul până la [[Meuse]]. Germanii au obținut un succes parțial. Atacul german a depășit
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
SS Adolf Hitler]], care a fost principala forță de atac a Armatei a 6-a blindate, nu parcurs decât jumătate din drumul până la [[Meuse]]. Germanii au obținut un succes parțial. Atacul german a depășit pozițiile Diviziei a 106-a de infanterie americană, din cadrul căreia două regimente s-au predat practic fără luptă. În cele din urmă, germanii au cucerit controlul asupra drumului de importanță strategică și a rețelei de cale ferată de la [[Sankt Vith]]. Dar germanii nu au reușit să înainteze
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
au cucerit controlul asupra drumului de importanță strategică și a rețelei de cale ferată de la [[Sankt Vith]]. Dar germanii nu au reușit să înainteze dincolo de acest oraș, Divizia a 7-a blindate americană, restul regimentelor Diviziei a 106-a de infanterie și unități din cadrul Diviziei a 28-a infanterie și Diviziei a 9-a blindate americane au rezistat pe pozițiile defensive din vestul localității. Germanii nu au reușit să cucerească orașul de importanță strategică [[Bastogne]] și au fost forțați să îl
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
și a rețelei de cale ferată de la [[Sankt Vith]]. Dar germanii nu au reușit să înainteze dincolo de acest oraș, Divizia a 7-a blindate americană, restul regimentelor Diviziei a 106-a de infanterie și unități din cadrul Diviziei a 28-a infanterie și Diviziei a 9-a blindate americane au rezistat pe pozițiile defensive din vestul localității. Germanii nu au reușit să cucerească orașul de importanță strategică [[Bastogne]] și au fost forțați să îl ocolească. Deși au înaintat până la câțiva kilometri de
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
orașul de importanță strategică [[Bastogne]] și au fost forțați să îl ocolească. Deși au înaintat până la câțiva kilometri de râul Meuse, atacul germanilor a fost în cele din urmă oprit pe linia defensivă asigurată de Divizia a 8-a de infanterie, Divizia a 104-a de infanterie, Divizia a 82-a aeropurtată și Divizia a 101-a aeropurtată americane. Ofensiva din Ardeni a fost oprită definitiv la începutul lunii ianuarie, când forțele germane din partea de nord a pungii au fost oprite
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
au fost forțați să îl ocolească. Deși au înaintat până la câțiva kilometri de râul Meuse, atacul germanilor a fost în cele din urmă oprit pe linia defensivă asigurată de Divizia a 8-a de infanterie, Divizia a 104-a de infanterie, Divizia a 82-a aeropurtată și Divizia a 101-a aeropurtată americane. Ofensiva din Ardeni a fost oprită definitiv la începutul lunii ianuarie, când forțele germane din partea de nord a pungii au fost oprite în fața defensivei puternică americană, în condițiile
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
de colonel, pe 16 aprilie 1889, a căpătat diferite funcții în rând: comandant al Brigăzii 2 Artilerie (1889-1890), comandant al garnizoanei București (1890-1891), comandant al Brigăzii 1 Artilerie (1891), ajutor al Inspectorului Artileriei (1891-1893), comandant al Școlii de ofițeri de infanterie (1893-1894), șef de stat major al Corpului 4 Armată (1895-1897), iar de la 1897-1899 comandant al artileriei Cetății București. Pe 24 aprilie 1899, Alexandru Tell a fost numit general de brigadă și comandant al Brigăzii 3 Artilerie (1899-1900), apoi al artileriei
Alexandru Tell () [Corola-website/Science/334475_a_335804]
-
24 aprilie 1899, Alexandru Tell a fost numit general de brigadă și comandant al Brigăzii 3 Artilerie (1899-1900), apoi al artileriei Corpului 2 Armată (1900-1902). Avansat la gradul de general de divizie a preluat responsabilitatea mai întâi peste Diviziei 1 Infanterie (1902-1904), după acea a Diviziei 8 Infanterie (1904-1907). În 1907, la vârsta de 61 de ani, generalul a demisionat intrând la pensie, convins că într-o armată mică limita maximă de vârstă nu trebuia să treacă de 60 de ani
Alexandru Tell () [Corola-website/Science/334475_a_335804]