6,831 matches
-
să-l sărut pe prințul tău! strigă ștrengara și într-adevăr se repezi la prinț și-l sărută pe frunte. Acesta o prinse de mâini atât de tare, încât Adelaida era cât pe ce să țipe, o privi cu bucurie infinită și deodată își duse repede mâinile ei la buze și i le sărută de trei ori. — Haideți! îi chemă Aglaia. Prințe, o să mă conduci. Se poate, maman? Mă poate duce la braț logodnicul care a renunțat la mine? Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în masă și din această pricină râsul se înteți. Deși era în starea lui obișnuită „de seară“, de data aceasta Lebedev era prea surescitat și iritat de precedenta polemică „erudită“, iar în asemenea cazuri avea față de oponenții săi un dispreț infinit și sincer în cel mai înalt grad. — Nu-i așa! Prințe, acum o jumătate de oră ne-am înțeles să nu ne întrerupem unii pe alții; să nu râdem în timp ce unul vorbește; să i se permită să exprime liber tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
apoi v-ați ridicat și ați plecat când era trecut de două... Dumneavoastră ați fost, dumneavoastră! De ce m-ați speriat, de ce ați venit ca să mă chinuiți - nu înțeleg, dar dumneavoastră ați fost! Și în privirea lui licări deodată o ură infinită, în pofida tremurului de spaimă, care tot nu i se potolise. Acum, domnilor, veți afla totul, eu... eu... ascultați... Iarăși, teribil de grăbit, își înșfăcă foile de hârtie; acestea alunecară și se împrăștiară, el se străduia să refacă teancul; filele tremurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
douăzeci de ani? De unde știi dumneata, Bahmutov, ce importanță va avea această comunicare dintre o persoană și altă persoană în destinul celui care i-a fost părtaș la necaz?... Doar aici este o viață întreagă la mijloc, cu o mulțime infinită de ramificații care ne sunt ascunse. Cel mai bun jucător de șah, cel mai ager dintre ei poate calcula câteva mutări dinainte; despre un șahist francez, capabil să anticipeze zece mutări, s-a scris ca despre o minune. Dar aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
plecarea lui Kolea, și au ținut vreo oră și jumătate. Mi s-o fi năzărit oare în imagini ceea ce nu are chip? Dar din când în când mi se părea că văd, într-o formă ciudată și imposibilă, această forță infinită, această ființă surdă, întunecată și mută. Mi-aduc aminte că parcă, ducând o lumânare, cineva m-a luat de mână, mi-a arătat o tarantulă uriașă și dezgustătoare și s-a apucat să mă încredințeze că aceasta-i tocmai ființa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cerea. Odată a urcat în munți, într-o zi senină, cu soare, și a umblat mult timp cu un gând chinuitor, dar care nicidecum nu-și găsea întruchiparea. În fața lui era cerul strălucitor, jos - lacul, îl înconjura orizontul senin și infinit, care n-are nici început, nici sfârșit. A privit îndelung, zbuciumându-se. Acum își aminti cum își întindea mâinile în acest azur senin, infinit și plângea. Îl chinuia faptul că e străin pentru tot ce vedea. Ce fel de ospăț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu-și găsea întruchiparea. În fața lui era cerul strălucitor, jos - lacul, îl înconjura orizontul senin și infinit, care n-are nici început, nici sfârșit. A privit îndelung, zbuciumându-se. Acum își aminti cum își întindea mâinile în acest azur senin, infinit și plângea. Îl chinuia faptul că e străin pentru tot ce vedea. Ce fel de ospăț, ce fel de măreață sărbătoare perpetuă e aceasta, care nu are sfârșit și spre care el năzuiește, dintotdeauna, din copilărie, și căruia nu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
bănuiesc în sinea lor că nu sunt crezuți, ba încă și că e imposibil să li se dea crezare. Aflat în această stare, bătrânul și-ar fi putut veni în fire, rușinându-se peste măsură, suspectându-l pe prinț de infinită compasiune față de el, simțindu-se jignit. „Oare n-am făcut mai rău că l-am împins până la această inspirație?“ se întrebă prințul îngrijorat și deodată nu mai rezistă și izbucni într-un hohot teribil de râs, care ținu vreo zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ea panglicăria politică; dar a fi judecător e cu totul altceva. Acolo gazetele n' ajută nimic. Acolo Gajus și Justinian, Institute și Pandecte cată să-ți ia albeața de pe ochi, ca să știi a distinge raporturile în adevăr juridice de restul infinit de alte raporturi ce mai există în lume. Din momentul ce un drept se codifică a încetat epoca naivă a electivității judecătorilor; căci codificarea e un semn cumcă cunoștința obiceiurilor pământului și statornicia aplicării lor au dispărut din conștiința poporului
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Cariagdi, Anastasiadis etc. etc. romîni? Regatul greco - bulgarilor și al jidanilor, iată ceea ce trebuie scris în fruntea decretelor; românii nu mai au în realitate nici rege, nici țară. Stârpitura de grec se ține de stârpitura de bulgar până la capătul lanțului infinit de patrioți de meserie... "Romînia" nu-i decât o firmă de hotel, mai rău... o firmă de speluncă pentru mutrele confiscate a lepădăturilor tuturor țărilor. Și încai daca țara aceasta ar fi stăpânită de un neam istoric, cinstit, având spirit
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
altfel este și singurul mijloc prin care oamenii Își pot manifesta iubirea față de creator, autorul vieții lor, Înălțând această iubire către acela pe care nu-l pot atinge și care nu are trebuință de binefacerile lor, pentru că El este binele infinit” - spune Paulescu În memorabila sa lucrare „Spitalul” publicată În 1913. Prin urmare caritatea creștină izvorăște din dorința lui Hristos ca omul să-și exprime gratitudinea față de Dumnezeu Tatăl, prin binefacerile care să se răsfrângă asupra semenului. Și unde se poate
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
pentru a desemna campania militară globală declanșată împotriva unor rețele teroriste (în special al Qaeda) la câteva zile după atentatele de la 11 septembrie 2001, confruntarea SUA cu organizații teroriste are un istoric mai îndelungat. În 1998, președintele Clinton lansase operațiunea Infinite Reach împotriva unor ținte ale grupării World Islamic Front for Jihad Against Jews and Crusaders (WIFJAJC) în Afghanistan și Sudan. Supraviețuitorii teroriști au realizat că numele organizației era cam lung, așa că și-au spus, pe scurt, al Qaeda (rețeaua), făcând
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Dumnezeu !68 Dar evenimentele ulterioare relevă clar că nu acesta este Înțelesul. Într‑un fel, noi sun‑ tem cei condamnați, iar „Robul” suferind suportă pedeapsa În locul nostru. Suferința a fost luată de la noi și pusă pe umerii Lui. Din iubirea infinită a lui Dumnezeu pentru om, „Robul” este pregătit să sufere pentru ca să Îndrepte pe mulți (Isaia 53, 11). S‑a mulțumit să fie tratat ca un păcătos, purtând păcatul și fărădelegea altora, dându‑ Și viața pentru păcătoși (Isaia 53, 12). El
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
centrele urbane. footnote> se utilizează și raportul urban-rural, calculat sub forma unei mărimi relative de coordonare. Acest indicator arată câte persoane din mediul urban revin în medie la o persoană din mediul rural; el poate lua valori între zero și infinit. Structura populației pe medii trebuie însă corelată cu structura în profil teritorial, respectiv distribuirea acesteia pe regiuni și județe. Această analiză va evidenția faptul că gradul de urbanizare prezintă intensități diferite de la un județ la altul. Structura populației după caracteristici
Analiza statistico-economică. In: Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_491]
-
iluminării” tulburătoare, viziunii; loc mitic al coincidenței contrariilor, al interferenței dinamice dintre real și imaginar, dintre eu și univers, într-o „incandescență sublimă”, - trimițând spre ceea ce Breton numește, în Suprarealism și pictură (1928), „câmpul psiho-fizic total”. Imaginea și, ca succesiune infinită de imagini, poemul se constituie astfel drept spațiu în perpetuă efervescență, în care amintirea realului destructurat, niciodată pierdută, coabitează cu aspirația spre un altceva, eliberator. Refuzând cantonarea în real, subminându-l prin forța de subversiune a imaginației, dar refuzând și
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
oceanelor ca pajii”, „pasărea ca o fundă e-n simetria clară”, “în unde se-aprind peștii, lucesc ca policandre, / și-n sala de bal a verii alunecă rochiile sonore”, „cimitirul șeț ca o carte uitată în câmp”, „oglinzile ascund prăpăstii infinite în perete”, „Și-n palmă să pun fulgerul ca un melc încă umed / S-apropii de ureche oceanul ca un ceasornic”, “în trup casele suie ca plutele pe Bistrița”, „bivolii se-nalță ca orge-n încântare / cu boturile ude în horbota
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
la nivel tematic, cât și la cel al tehnicii scriiturii - a acelei suite de imnuri erotice, al cărei centru iradiant era chipul femeii iubite. Versul e, desigur, mai rafinat acum, feeria imagistică mai spectaculoasă, lanțul asociativ-fantezist pare de-a dreptul infinit, vărsându-se dintr-un adevărat corn al abundenței. „Delir cosmic”, „abuzivă feerie în haos”, „frenezie rimbaldiană a imaginii”, „lirism de feerie cosmică, de halucinatoare persistență a plasticii”, „joc neostenit al artificiilor”, “înalte tonuri de odă” - erau calificativele date, bunăoară, de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
diafană și muzicală: Ascultă: șlefuită în muzici sticla crăngii, Profund glasul iubirii rostogolit pe minge În floare, ireală e lacrima tălăngii Și-n scoarță suveniru-i răbojul pe meninge... A scrie înseamnă încă o dată pentru poet a contura, prin aproximări succesive, infinitele fațete ale trăirii, dezvăluite fără preconcepție, în însuși actul producător al discursului liric: Și-n vers voi bate ca pe un căutător de aur Care lovind în rocă își făurește mâna. Lovire, aici, a cuvintelor, pentru care tiparul clasic încetează
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Până-n părul conducând în mansarda din flaut, Până-n omida odihnită pe crepusculul mâinii, Până-n versul acesta în care te cânt și te laud. Nici un vers nu este însă un punct terminus al itinerariului imnic: poezia rămâne deschisă. Un asemenea discurs „infinit” ce-și caută pretextele pretutindeni, până la a lăsa impresia de autogenerare, contrazice desigur viziunea ratificată de tradiție asupra textului poetic „rotund”, echilibrat, cristalizat în precise structuri „definitive”. Dar el corespunde perfect unei definiții a poeziei concordante cu „starea de spirit
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de ideală comuniune situează exteriorul mundan în cea mai strictă dependență de fluxul și refluxul sensibilității, asigură acel spațiu și timp al disponibilității absolute a spiritului, pentru care orice frontieră a dispărut: „Timpul necunoscându-și limite, și, în întinderea lui infinită neexistând nici trecut, nici prezent, nici viitor, și presupusa succesiune cronologică nefiind decât o arbitrară și foarte neîntemeiată socoteală a bieților noștri semeni - neexistând început nici sfârșit, nu există nici mijloc nici urmare și faptele pot fi, așadar, situate oricum
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
sălciilor cu portocala de sânge al îndrăgostiților... Și poate e locul să notăm aici, anticipând unele considerații privitoare la dinamica imaginii poetice, că ochiul nu vede doar lumea ca necontenită deschidere, desfacere, despletire, revărsare etc. a formelor, într-o succesiune infinită pe o retină-ecran, ci și provoacă deschiderea, situându-se într-o arie a agenților dinamizatori, alături de tot ceea ce aparține subiectului liric care înțelege nu atât să contemple universul, înregistrându-i înfățișările fascinante, cât să-l trezească din inerție, să-l
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
a viziunii „integralistului” Voronca. „Invitație la bal” e întâi de toate o chemare la sărbătoare, la libera expresie de sine și la o încrezătoare întâmpinare a lumii prin poezie. Căci lumea toată este un spectacol, în măsura în care se dăruie privirii ca infinită varietate de evenimente și obiecte, atrăgătoare prin dinamica lor combinatorie, generatoare de raporturi inedite, șocând inerțiile și convențiile. Dar elementele ludic-spectaculare, într-o conjugare ce le echivalează la nivelul sugestiei unei maxime libertăți de mișcare, a jubilației ființei ce are
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ca lacuri câmpul e tăiat de linii ca palmele ș...ț mestecenii fac mătănii în sân se crucesc fulgere spintecă întunericul ca un pântec dăruie lumini zările ca reclamele marilor bijutieri. Că a vedea înseamnă în același timp a focaliza infinita varietate a lumii obiectelor, sub incidența tensiunilor eului, ne-o spune și un reprezentativ fragment din secvența a VI-a a Brățării nopților: Am aruncat năvodul să prind peștii culorilor ș...ț Adun toate înfățișările lumii sub cristalul pleoapei Clatin
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
nu sunt decât atributele lui Dumnezeu în mișcare". Pasajele sunt astfel comentate de exegetul benedictin polonez Maciej Bielawski: "În această perspectivă poate lumea e întrucâtva o icoană a lui Dumnezeu. În orice caz, prezentarea părintelui Dumitru arată că în ciuda distanței infinite între Dumnezeu și creația Sa, există și o intimitate reciprocă neînțeleasă, dorită de Dumnezeu însuși"15. E, cu siguranță, aici altceva decât conceptul platonician, oricât de enigmatic, de participare (méthexis), căci modelul filosofic grec este static, pe când cel palamito-stăniloaean este
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ca haosmos), devastatoare, în esență, care se manifestă, tot după intuiția lui Bacovia, ca monotonie, ceva de felul entropiei, ca locaș al diavolului: "Este infernul care se închide în compoziție monotonă și o adâncește într-o sfâșiere și într-o <<infinită>> complexitate"29. Schimbarea de direcție a Părintelui Stăniloae este decisivă. Unitatea ontologică nu e de găsit în lume, ci doar în lumea ca lumen, în lumea 30 transparentă divinității. Unitatea nu e dată de "cărămida" universului, pe care filosofia modernă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]