10,921 matches
-
îl ascultă cu toată atenția. După două ore bătute pe muchie, Fran era epuizată. De ce naiba se supuneau oamenii unui asemenea calvar în loc să dea o fugă la Starea civilă în timpul pauzei de prânz? Nunțile, citise cândva, nu erau simple evenimente intime, ci ocazii care afectau întreaga comunitate, și sincer, avea impresia că întreaga comunitate își dădea cu părerea. Era ora zece, băuseră cafeaua și își dădu seama că, pentru Camilla, urma un nou tur de forță. — Acum, în ceea ce privește cavalerii și domnișoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de noroc, whisky și femei pierdute. The Feathers era un mic pub de pe una din străduțele lăturalnice din Woodbury, care se putea lăuda cu doar două bărulețe, fiecare nu mai mare decât o sufragerie și decorat într-un stil destul de intim. Ora de închidere, observă Fran, părea să fie un concept care le scăpa. Polițiștii au un acord nescris cu cei de pe-aici. Lasă un bar din zonă să rămână deschis până la ce oră dorește. Îi spun răgazul cât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de adaptare. Ezitare sau teamă de a se fixa. Nivel reactiv disproporționat față de situația actuală, tulburări ale memoriei de semnificație. Atașat de trecut, represiunea sentimentelor, închidere în sine, reținere. Angoasă în fața vieții reale, reverie. Fragilitate, vulnerabilitate, dificultăți de relaționare. Eul intim Agățare de trecut, teamă de contacte, închidere în sine. Regresie, anxietate. Nevoie de apreciere, centrare pe sine. Căutare și proiectare spre viitor, imaginație, lipsa simțului realului, cenzurare, superficialitate. Aspirații, nevoi, dorințe Nivel reactiv disproporționat, tendințe de deformare a realității, tulburări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
față de „lumea veche care dispare” - la Duiliu Zamfirescu, la Mihail Sadoveanu, la Emil Gârleanu și, mai tîrziu, la G. Ibrăileanu și Ionel Teodoreanu. „Lirismul” prozei fin de siécle, incriminat mai tîrziu de un E. Lovinescu, ține și de aceste resorturi intime ale psihologiei creației, de clivajul dintre o identitate tradițională pierdută și o conștiință modernă traumatică. Există însă și evoluții în sens invers. O deplasare dinspre estetismul decorativist spre tematizarea tradiției autohtone vom întîlni după război la Ion Pillat, în vreme ce „imagistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
le reproșa novatorilor francezi postsimboliști exclusivismul tematic: „A te mărgini — cum spuneam despre paroxiști și dinamiști — să cînți vieața din uzine sau porturi etc., înlăturînd sau reducînd la ceva accidental alte teme — sentimentul naturei, lirismul izvorît din aprofundarea unor emoțiuni intime — e ceva antiliterar și nelogic, mai ales cînd se vorbește de lărgirea domeniului poetic. Introducînd elemente nouă de inspirație nu trebuie să elimini altele, să sacrifici ceea ce are tot atîta valoare poetică”. Modernismul „din care își fac glorie” reprezentanții noilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
denunțată în termeni violenți de către eseistul Petre Pandrea. Potrivit ereticului militant de stînga, dadaismul a fost „interesant ca experiență psihologică și filozofică, nul, însă, din punct de vedere al creației literare” (Geneza română a dadaismului european?, v. „Helvetizarea României. Jurnal intim 1947“, ediție îngrijită de Nadia Marcu-Pandrea, Editura Vremea, Colecția „Fapte, idei, documente”, București, 2001, pp. 120-122). În 1947 - puțin după vizita și conferința din România a lui Tzara, devenit acum militant comunist, fost luptător în Rezistența franceză etc. -, Pandrea își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nașterea mișcării suprarealiste prin contestarea lui Dada), îl va elimina pe Tzara din cadrul suprarealismului cu argumente naționaliste, citîndu-i pe „dadaiștii” Huelsenbeck, Schad și Val Serner (achiziționat de la familia Breton de Biblioteca Națională din Paris, Cota 14316. Manuscrise, achiziții noi, dosarul „intim” al respectivei manifestări a fost descoperit de către istoricul literar Emil Manu în 1976 și publicat pentru prima dată în Revista de teorie literară, tom. 26, nr. 2, 1977, pp. 271-288, și în Manuscriptum, IX, nr. 1(30), 1978, pp. 133-140
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în afara textelor lui Jacques G. Costin și Urmuz - cele semnate de Romulus Dianu („Rezumat pentru femeile urîte“, „De inimă albastră...“ („Romanță 1897“, „Dama cu inima sgîriată“ ș.a.), Sergiu Dan („Rocambole. Mare roman de aventuri“), Felix Aderca („Scrisoare disperată. Din carnetul intim al d-lui Aurel“), Filip Corsa („Fantome“), F. Brunea („Povești pentru bolnavii de ochi“), G. Mănciulescu („Absint anonim“). O trăsătură particulară a avangardei istorice constă în persiflarea categoriilor tradiționale de specie și gen prin parodieri minimaliste și precizări „generice” derutante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poetice în versuri, figuri geometrice, simboluri matematice, desene, reclame, scheme, jocuri tipografice, caligrame, concretisme etc. Senzația este una de materie textuală ductilă, infinit modelabilă, deschisă tuturor combinațiilor și metamorfozelor. Sînt parodiate mecanic și deconstruite elementele „autenticiste”, inserturile epistolare, de jurnal intim sau reportaj. Caracterul „magic” al metamorfozelor nelimitate se asociază, prin urmare, cu caracterul „mecanic” (așa-numitele personaje și universuri mecanomorfe, artefacturile comic-absurde sau grotești, manechinele, marionetele schimonosite etc.), oferind o imagine caleidoscopică, programatic dezorganizată. În textele cele mai radicale abundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ed. cit., pp. 58-61). Nicolae Manolescu nu greșea apreciind observațiile lui Perpessicius drept „cele mai profunde din critica noastră interbelică” (Arca lui Noe, vol. III, cap. „Arghezi & Urmuz”). Titlul articolului - „Schițe fantastice” - spune, fără îndoială, ceva mai profund despre natura intimă a acestor texte decît critica raționalistă a epocii. Autorul lui „Emil Gayk” este văzut ca „unul dintre cei mai personali creatori de basme noui”. „Absurditatea” nu e decît o aparență: dincolo de grotesc și satiric, sensul lor rămîne unul „simbolic” și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în aceea de consolidare a cuceririlor moderniste”. Este de fapt o prelungire a defunctului Contimporanul către reprezentanții tinerei generații. Ilustrată cu desene „suprarealiste” de Elion, revista publică fragmente urmuziano-ezoterizante de Jonathan X. Uranus, fragmente de jurnal de Eugen Ionescu (Carnet intim) și Arșavir Acterian, un articol antietnicist al lui Anton Holban, „Contribuții la specificul românesc”, proză simili-avangardistă de Neagu Rădulescu, recenzii pozitive despre Interior de C. Fântâneru (Petru Comarnescu), Solilocvii de Mircea Eliade (V.S.), Itinerar sentimental de Perpessicius (Em. Ungher), Amantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să ocupe un loc deosebit în literatură”; „Hurmuz e un constructor de personagii bizare (...) manechine (...) pline de o sevă nouă înăuntrul lor”. „Hurmuz nu biciuiește nici moravurile nici caracterele — conform criteriilor răsuflate — ci biciuiește firea în cutele ei cele mai intime. Hurmuz biciuiește sensul și rațiunea lucrurilor care în sine nu reprezintă și nu rezolvă nimic”; „Zădărnicia vieței s-a cîntat în sute și mii de volume, dar nimeni n-a izbutit să o exprime mai plastic și mai concentrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și documente”, în Manuscriptum, nr. 3-4 (80-81)/1990 Millian, Claudia, Despre Ion Minulescu, Editura pentru Literatură, București, 1968 Manuscriptum („Avangarda românească”), nr. 3/4, București, 1990 Pană, Sașa, Născut în ’02, Editura Minerva, București, 1973 Pandrea, Petre, Helvetizarea României. Jurnal intim 1947, ediție îngrijită de Nadia Marcu-Pandrea, Editura Vremea, București, 2001 Scrisori către Ibrăileanu, ediție îngrijită de M. Bordeianu, Gr. Botez, I. Lăzărescu, Dan Mănucă și Al. Teodorescu, cu o prefață de Al. Dima și N.I. Popa, Editura pentru Literatură, Colecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de piatră care duceau la ea, în dreapta și-n stânga, dădeau întregii clădiri un aer sobru, oficial. „Ar trebui să mai coboare intrarea și să se descotorosească de treptele inutile“, gândi Takamori. „În felul ăsta, ar avea un aer mai intim“, judecă el pe când intra la secția de poliție Marunouchi. Orice tânăr de vârsta lui Takamori, care nu a trăit ororile războiului, nu putea să nu simtă o oarecare spaimă când pășea într-un astfel de loc. Odată ajuns înăuntru, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ultima clipă, pentru a-mi calma și Îndepărta tensiunea. Am izbutit să irosesc trei sferturi de oră, frunzărind anunțurile din revistele locale, dar nu prea cred că fetele astea pot să-mi ofere ce caut eu: „discreție garantată“, „senzual și intim“. În cele din urmă, ajung la rubrica Matrimoniale, de pe ultima pagină. ZÎmbesc În timp ce citesc. Sigur că citesc. Oi fi eu pe punctul de a mă mărita, dar sînt Încă interesată de „ofertă“, deși trebuie să recunosc că nu am urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să pună stăpînire pe tot. — Nu a pus stăpînire pe nimic, explodează Dan. — Nu? Te rog să mă corectezi dacă greșesc, dar În vremuri de demult, cînd m-ai cerut de nevastă, nu am discutat noi oare despre o nuntă intimă și liniștită? Astea sînt cuvintele care Îmi vin În minte. N-am spus noi că nu vrem să fie prezenți decît prietenii apropiați și familia? Dan nu scoate o vorbă, și pe bună dreptate. Știe că n-are nici o șansă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
douăzeci și ceva de ani, dar, pe măsură ce ne apropiam de treizeci de ani, se răreau tot mai tare. Prietenii noștri Încă mai dădeau petreceri, dar de altă natură: Cei care n-au copii par a fi promovat la etapa cinelor intime. Deși nu atît de elegante ca petrecerile similare organizate de părinții nostri, ele prezintă tendința de a gravita În jurul bucătăriei, lumea stînd În picioare, sporovăind și ajutînd de obicei la pregătirea cinei Înainte să se instaleze la masă, În compania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Îmi ieșea din vagin? Numai gîndul mă face să transpir. M-am uitat și eu la documentarele acelea despre naștere, am văzut Întregi familii strînse În jurul mamei, În salon, și n-am simțit decît oroare. Nu e ăsta cel mai intim moment al vieții? Cine ar vrea să fie expus, În acea stare vulnerabilă, În fața unor oameni care nu sînt medicul sau moașa, o asistentă și soțul? Și n-am știut ce să răspund cînd m-a Întrebat Linda, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
a Împacheta și pentru un copilaș de un an, care are nevoie de practic tot ce-avem În casă? În trecut, activitatea asta Îmi lua o jumătate de oră. MÎzgăleam În grabă o listă, asigurîndu-mă că nu uitam de lenjeria intimă și deodorant, scoteam totul din dulap, le trînteam În valiză și gata. De data asta (prima noastră vacanță cu cel mic), făcutul valizelor mi-a luat trei săptămîni. Am scris liste peste liste, a trebuit să Împachetez mai Întîi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
se forma un cvartet confortabil, În locul unui trio jenant. Nu mă gîndisem niciodată că voi fi Într-o asemenea situație, dar acum că sînt, oare se vor schimba și prietenii mei? Trish, Gregory, Dan și cu mine ajunseserăm atît de intimi, Încît e probabil o naivitate din parte-mi să-mi Închipui că totul va rămîne la fel fără soțul meu. Nu mă aștept ca prietenia mea cu Trish să se schimbe cine știe cît. Îmi imaginez că ne vom vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
zîmbesc, căci știu că am ajuns În sfîrșit acasă. Asta am așteptat Întreaga mea viață. Ian Schrager, născut la New York, În 1946, proprietar de hoteluri și investitor imobiliar, creatorul hotelului boutic, popular În America de Nord și Marea Britanie, constînd În clădiri luxoase, intime și deseori de epocă, În care sînt găzduite foarte puține persoane, cu servicii personalizate. (n.t.) 1 Joc În care Înaintarea pe tablă este determinată de abilitatea jucătorului de a răspunde la Întrebări de cultură generală și cultură de masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
izbutesc, dar bogăția de amănunte pe care am să le împărtășesc va îngădui cititorului să intuiască și adevărul cu care eu nu sunt în stare să mă măsor. Și, Cel Atotputernic să mă ierte pentru a fi așternut atâtea lucruri intime pe un pergament. Rotari, după ce a intrat în familia lui Gisulf, și-a schimbat firea, încetând să mai fie melancolic și îmbufnat. Pentru prima oară a avut ocazia să se confrunte în chip fericit cu doi tineri de vârsta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a învățatului Sf. Augustin, rezemat de grătarul de lemn cu perdea care despărțea grădina de micul chioșc unde Romilde obișnuia să se retragă în ceasurile de arșiță. Călugărul tocmai tratase două nepoate ale ei, un oștean și una dintre prietenele intime ale lui Romilde, care se credea stearpă. N-am să relatez ceea ce și-au spus Garibaldo și Romilde, dar pot să garantez că Gisulf era un soț blând și afectuos. Noapte de noapte, în pat, își lua în brațe nevasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
masă și despuiat de tunica murdară de sânge și de fecale. L-am întors pe toate părțile, dar n-am găsit nimic ieșit din comun. Când am pus însă să i se dea jos brâul și i-am controlat părțile intime cu o lumânare, am descoperit imediat pecetea făcută cu fierul roșu pe pielea unei fese. Era un doi de ω, simbolul acelui Abrasax. Un sclav al lui Andras, așadar! I-am relatat întocmai regelui. Rotari l-a blestemat, iar regele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vezi, află că n-o să fii aproape de începutul cunoașterii, ci de sfârșitul ei, iar sufletul tău se va pierde, de vreme ce Basilide al Alexandriei nu s-a sfiit să pună dualismul gnostic și în Dumnezeu cel Atotputernic, în loc să-i prețuiască esența intimă, care nu poate fi definită prin asemenea cuvinte.2 Te-am pus doar în gardă și mă rog pentru tine să te eliberezi de aroganța minții. Află că fiica înțelepciunii și a cunoașterii este smerenia. Lasă-te încrezător în brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]