5,788 matches
-
grotesc, dar asta s-a văzut abia mai târziu - prea târziu, mult prea târziu! -, au Început „să viseze” alături de niște „proști” atipici, nu numai lipsiți de complexele firești ale oricărui ins cu o inteligență sub-medie, dar făcându-și din acest invizibil și unanim acceptat handicap psihic o armă, răsturnând valorile și, mai ales, profitând cu o viclenie energică, de tip sub-uman, instinctivă și lipsită de nuanțe, pentru a „apăsa” În ceilalți pe acele „leviere”, butoane ascunse, articulații ale nemulțumirii profunde și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu de puține ori, apoi, În lunga adolescență și În maturitate, deși eram În continuare atras de cei apți de a ieși din clișeele de gândire și de expresie - clișee complicate care mi se Înșiră, mie, ca pe o „etajeră invizibilă”, În straturi evidente și, pentru mine, ele, cunoașterea și ocolirea lor „În scară” duc la constituirea metaforei! -, nu m-am ferit să port uneori lungi și aprinse discuții cu „proștii”. Uneori chiar și cu nebunii sau nebunele. Aminteam mai sus
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
existenței unei vieți de apoi, neputându-se consola cu rațiunea rece care ne depășește prin logică și bun-simț, convingându-se că totul Începe și se termină cu Materia, strigă pur și simplu: Și chiar dacă e așa, dacă cosmosul vizibil și invizibil ne așteaptă cu o moarte ultimă, fizică, sfîrșit definitiv al unei existențe căreia i-am dedicat toate forțele și speranțele noastre, să facem astfel ca totul să fi fost o eroare! Vina, anume, vina pentru acest sfârșit să o aruncăm
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
un text de comentarii despre ce Înțelege Nietzsche prin „decadență” - sau ce Înțelege autorul care sunt și, mai ales, acolo unde complicitatea mea cu marele Maestru este desăvârșită!Ă Astfel, pentru a glumi Într-un fel, eu și „umbra mea invizibilă”, propria și exacerbata mea sensibilitate, ne-am plimbat „prin toată lumea”, decenii la rând; prin lumea În care m-am născut și care mi-a dat prima reală, dar și falsă reprezentare asupra realității; apoi prin „cealaltă”, cea „străină”, unde a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a cântărit, s-a adunat totul, dar... ce?!... Și cum? Și cine?!... Întrebarea ultimă ni se adresează și ne-o punem mai ales noi, oamenii În modernitate, cei care nu mai avem „un fir direct” cu forțele prea Înalte și invizibile, noi, păgânii, Într-un fel sau altul. Noi, În viața cărora zeii nu mai apar decât prin semne și intermediari pe care nu mai reușim să le Înțelegem prea bine, ba, uneori, nici nu le băgăm În seamă, deși s-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Ceaușescu decât din pricina represiunii ordonate de dictator. Cine a tras, odată ce regimul ceaușist se prăbușise, iar armata și chiar Securitatea trecuseră de partea noii puteri? Și cu ce scop? „Teroriștii“, s-a spus. Dar cine erau ei? Prezenți pretutindeni, Însă invizibili: nimeni nu i-a văzut la față, vii sau morți. Istoria postcomunistă a României Începea cu un mister. De aici, pasul este legitim spre concluzia că teroriștii nici n-ar fi existat, totul fiind o Înscenare menită să-i timoreze
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
port la Dunăre și la Marea Neagră. Cam utopic proiect, pentru un biet râu ca Dâmbovița. Dar exista și o soluție mai simplă și mai radicală: acoperirea, pur și simplu, a râului cu un planșeu de beton. Dâmbovița ar fi devenit invizibilă, iar deasupra ei un larg bulevard ar fi străbătut Capitala de la un cap la altul. În anii ’30 planșeul a Început să fie construit; s-a realizat o porțiune cam de un kilometru În zona centrală, dar lucrările nu au
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
șirurile de palmieri legănându-se și ghidându-ne spre destinație, conversațiile relaxate pe fondul muzical al casetelor cu muzica lui Fleetwood Mac și Eagles - toate avantajele maturizării în acele timpuri și locuri noncomformiste au fost substanțial compromise de prezența lui invizibilă. Acel stil de viață languros, decadent și dezinvolt nu l-a relaxat niciodată pe tata. A rămas mereu prizonierul unei furii demente indiferent cât de dulci erau condițiile exterioare ale vieții pe care o ducea. Și din cauza asta lumea constituia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
unde să încerci întemeierea unei familii. Atât de multă lume își pierduse capacitatea de a iubi. Jayne voia să crească niște copii talentați, disciplinați, înclinați spre succes în viață, însă îi era teamă de aproape orice: pericolele pedofiliei, ale bacteriilor invizibile, ale SUV-lor (aveam și noi unul), armelor, pornografiei și muzicii rap, zahărului rafinat, razelor ultraviolete, teroriștilor; noi înșine eram un pericol. Am participat la ședințe de management a furiei personale și am analizat cu un terapeut „rănile trecutului“ după un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe cineva în dormitor. Încercam să-mi controlez respirația, dar nu reușeam. - Ce făceați acolo voi, băieții? A întrebat asta cu tonul unui profesionist care știa deja răspunsul. - Nu făceam decât să vorbim, nu făceam decât... Am gesticulat spre ceva invizibil. Nu făceam decât să discutăm. - Dar fumați iarbă, corect? - Păi, da, dar n-a fost ideea mea... M-am oprit. Jayne, era ceva acolo - un bărbat, cred - în dormitorul nostru și căuta ceva, așa că am venit aici și am urcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a făcut decât să sporească confuzia. Dintr-odată, în modul în care emisese fraza și felul în care accentua anumite cuvinte, întreaga noastră relație era reconfigurată. Visul se destrăma. Nadine sorbea din pahar și se uita fix spre un punct invizibil din întuneric. Verdeața foșnea în jurul nostru. Am evitat să mă uit la ea și m-am ridicat în picioare. Nadine fusese tăcută atât de mult încât nu credeam că va observa, dar capul îi tresări în momentul în care m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ascundea o cioară în copacii desfrunziți și puteam auzi fluturatul aripilor și când am văzut-o zburând neobosită deasupra mea, în cercuri, m-am zgâit la ea până când n-a mai rămas nimic la ce să mă uit în afara aerului invizibil și a atâtor lucruri la care nu voiam să mă gândesc (și pe această verandă o altă veveriță va fi întoarsă pe dos de o păpușă cumpărată pentru o fetiță) Dar asta se-ntâmplă când nu vrei să vizitezi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
că eram doar un turist aici. Deși n-o știam pe 4 noiembrie, dimineața aceea a fost ultima oară când mi-am mai văzut familia împreună.) Apoi - ca și cum ar fi fost prestabilit - toate aceste gânduri au declanșat ceva. O forță invizibilă mă împingea spre o destinație. Simțeam efectiv că mi se întâmplă asta. A avut loc o mică implozie. Mă uitam la ciorile care se roteau deasupra mea și în clipa aceea am realizat ceva. Existau attachments. Unde? Existau attachments la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fețele se înlocuiau una pe alta foarte rapid, împărțind același craniu, asemănarea dintre cei doi bărbați nu putea fi pusă la îndoială. Era fața unui tată înlocuită de cea a fiului său. Continua să clănțăne de parcă ar fi mestecat ceva invizibil. Degetele începură să se târască pe tavan în timp ce se apropia de noi. Când începu să-și coboare brațele și Miller, și eu, am remarcat ceva. Avea un scalpel. Când s-a aruncat asupra noastră m-am întărit, ochii rămânând deschiși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în timp ce o făceam, Victor - sau altceva - băgă de seamă. Capul lui zvâcni brusc în sus. Cum câinele bloca ușa de la intrare și cum nu vroiam să trec peste el, am dat înapoi spre scări. Mă deplasam deliberat. Pretindeam că sunt invizibil. Scâncetul lui Victor se metamorfoză brusc în mârâit. M-am oprit, sperând că asta îl va calma pe Victor. Răsuflam adânc, sacadat. Câinele, încă ghemuit pe marmura holului, începu să facă spume la gură. De fapt, spuma se revărsa pur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
trecuse linia frontului - acum, niște dealuri verzi -, pentru a asculta relatarea amănunțită a ghidului nostru la microfonul autobuzului, care întrerupe transmisia radiofonică a meciului Franța-Cehia, jucat în aceeași zi la Campionatul European. Staționarea noastră, preț de câteva clipe, pe linia invizibilă ce despărțise, acum circa opt decenii, taberele beligerante ne obligă, din nou, să reflectăm la absurdele războaie ale acestui secol, însă urletele microbiștilor în cutia difuzorului ne readuc brutal în realitățile frivole ale anului 2000. Lecția de istorie s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mai spus-o) cineva (sau foarte puțini) care să fi socializat absolut cu toată lumea din tren - am fost totuși peste 100 de inși! -, ne resimțeam apartenența „de trib”. Glumeam, ne salutam de zece ori pe zi, eram legați prin fire invizibile, conștienți în orice clipă că suntem - fiecare în parte - un element dintr-un tot întreg, că avem o misiune care transcende micile noastre ambiții, fără de care totuși o asemenea aventură n-ar fi fost posibilă. Și așa, „legați”, vom rămâne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
reacțiile erau diferite: Camil Petrescu sau Călinescu încearcă, prostituându-se parțial, să se „acomodeze”, Blaga rezistă și e marginalizat, institutele Academiei conduse de un Iordan, Rosetti sau Călinescu încearcă să supraviețuiască pur și simplu, într-o luptă de „tranșee culturale”, invizibilă, dar acerbă. Nimeni dintre cei care nu au fost atunci în țară, dintre cei care au trăit comunismul fiind în fruntea unor instituții sau, pur și simplu, personalități-țintă ale persuasiunilor brutale ale securității, directe sau perfide, laterale, prin mediu sau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
înscrisă, în oriflamele ei luptătoare, deviza Esteticului über alles, noi, cei câțiva, Nichita, Cezar, Grigore, Matei, cărora li s-a adăugat, „tânăra promisiune poetică” ce era în anii aceia Adrian Păunescu, am simțit că acesta era unicul „steag” sub faldurile invizibile ale căruia merita să ne înjugăm entuziasmul și vocația noastră, încă în curs de formare și legitimare. Eram, de altfel, și atacați în unele reviste și periodice politice ca „estetizanți” și, mi se pare, chiar și azi mai apare câte
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
morale, temperamentale: Matei - un tipic sceptic, eu - un tip dogmatic, în sensul pe care-l dădeau vechii greci acestor două apelative, atribute caracteriale ce defineau la ei tot atâtea școli de gândire, poziții fundamentale față de marile concepte ale vizibilului și invizibilului. După cum am arătat mai sus, Matei deținea, aproape, monopolul „simțului realist”, al „simțului social”, nu o dată ne uimea și chiar stupefia prin judecățile sale tranșante, îmbibate de sarcasm, asupra mediului și oamenilor în mijlocul cărora ne învârteam. Sarcasmul său însuși, o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sau... salvarea aparențelor: fofilarea într-un post „secund”, pentru noi, mai ales, fiii clasei sociale care pierduse și care tresăreau dureros când, în acei ani, se întrezărea pe trotuarul din față o uniformă și, mai ales, bântuiți de acele „uniforme invizibile”, agenții securității de stat, ce-ți puteau năvăli patru, cinci sau șapte, noaptea, în apartament, în cameră și, după ce vor răsturna cărțile și obiectele, te vor lua cu ei, „pentru o scurtă explicație”! Explicație care putea dura ani și care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
noi!...”. Iată, poate în forme indirecte, regăsirea dumnezeirii, reapropierea de un Dumnezeu „mort”, reînviat însă de orgoliul poetic uman, cel care își asumă existența, întreaga Existență, îmbătat de bucuria lucidității de a fi, Gând și Stăpân al Realității vizibile și invizibile. Ne cerem iertare de majuscularea atâtor substantive pretențioase, o facem însă tocmai contagiați de Maestrul nostru, de bucuria de a „filozofa precum dansezi”, de uimireaa, da, de uimire de a fi și de uimirea de a ști că suntem! Dar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pâinii, a slujbei. Dacă - și din acest punct de vedere! - România, sub stalinism, semăna cu o uriașă pușcărie, sub cel de-al doilea dictator comunist, ea prindea aerul și „reflexele” celor care populează un uriaș lagăr: cu paznici reali și „invizibili”, „locuit” de inși cu creiere „bine spălate”, reduși la necesități elementare, cu cota speranței aproape zero, adâncindu-se într-o apatie generalizată („boală psihologică” constatată, în mult mai mari proporții, în U. Sovietică!Ă, o apatie ce semăna mult cu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fundul adăpătoarei noastre de necredincioși. Un patrimoniu din care unii își fac și astăzi o moștenire. "Luminătorul trupului este ochiul", citim în Evanghelia lui Matei (VI, 22). De ce n-o fi descris el și cadrul și contemporanii? Ascultăm un Isus invizibil. Credința intră prin ureche. De aceea îl și putem recunoaște după accent deși n-a prea făcut să se vorbească despre el și nici n-a fost prea multă vreme sub luminile rampei (n-a lăsat nicio urmă în arhivele
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
bambuși, încep să simt, fizic, geniul rău al acestor locuri auguste: muștele. Șarpele sau porcul ar fi ceva prea frumos, prea comod. Numele meu e legiune, zice Cel Rău, și pe bună dreptate. Un roi neobosit de insecte zburătoare, unele invizibile, dar și tăuni, musculițe, țânțari, pe care nu-i poți îndepărta în acest aer saturat decât cu palme răsunătoare date pe obraji și pe ceafă. Scriptura a trecut sub tăcere acest secret. Ea nu face nicio mențiune despre aceste muscide
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]