5,627 matches
-
de nouă zile îl strigase, îl implorase și îl blestemase pe Tiberius, iar centurionul de gardă, pe nume Attius, îi înăbușea izbucnirile de revoltă, din ce în ce mai slabe, cu lovituri de bici, pe când spionii lui Tiberius notau fiecare cuvânt al lui, fiecare invocare, fiecare șoaptă a agoniei, așteptând cine știe ce secrete. Însă Drusus nu denunțase pe nimeni. În clipa aceea tânărul Împărat înțelese că, atunci când declarase, în discursul său programatic, că „toate actele acelea vor fi arse“, unii probabil că râseseră pe ascuns. Actele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
O. Densusianu în numărul 3 al Revistei celor l’alți - face notă discordantă în raport cu entuziasmul rebel al manifestului din primul număr. Iar medalioanele însoțite de traduceri dedicate lui Albert Samain, Lautréamont, Rimbaud și Villiers de l’Isle Adam, ca și invocarea unor nume precum Baudelaire, Mallarmé și Laforgue - neagreate de mentorul Vieții noi -, indică primele semne ale unei desprinderi discrete. A doua revistă minulesciană, Insula, apare tot în trei numere (18 martie - 5 aprilie 1912), cu mai mulți colaboratori decît Revista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
însuși un precursor al interpretării poeziei bacoviene în cheie expresionistă, detronîndu-l pe Oscar Walter Cizek (citat de Ov. S. Crohmălniceanu în „Literatura română și expresionismul“, cu o observație - formulată în 1922 - despre apropierea dintre Bacovia și Trakl). Însă nu atît invocarea lui Van Gogh ne trimite cu gîndul la estetica expresionismului, cît acest fragment despre „stridența”, nonsensul și dizarmonia organică a poeziei bacoviene: „Uneori, enervarea surdă și continuă ca un fir de apă subterană se exesperă și armoniile omului țîșnesc strident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
evidențiat și lecturile în cheie suprarealistă sau expresionistă ale unor poeți moderniști. Proza lui Bacovia este interpretată, în mod inedit, pe această linie devenită cu adevărat productivă abia prin anii ’70: „Transcriu numai poema „Tîrziu”, pentru excepționala ei calitate de invocare a unei stări de halucinație și care poate fi alăturată celor mai onirice pasagii suprarealiste sau celor mai veninoase incantații ale lui Lautréamont”. Ca și în cazul altor critici „artiști”, Boz polemizează cu Lovinescu, care „oprindu-se, cum era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
metaforă, «protocronism românesc»”. În bătălia ideologică dintre adepții sincronismului și cei ai protocronismului, Victor Ivanovici își precizează ferm poziția. Scopul teoriei lansate de E. Papu ar fi, în opinia lui, acela de „a ne consola de eventualele complexe” provinciale prin invocarea obsesivă a precursoratului absolut: „Însă calitatea de precursor, chiar aceea de precursor absolut, nu este încă un indice valoric”. Potrivit autorului, „nu poți da seama de (...) contestarea limbajului literar (Urmuz) fără să întreprinzi tu însuți o operație echivalentă, adică să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al simbolizării. Un examen al problemei și o teorie a textului se găsesc în studiile din Negru pe alb ale lui Livius Ciocârlie. Aici e vorba de consecințele care privesc romanul corintic” (1998, p. 532). De notat lovitura subtilă, subliminală: invocarea lui Livius Ciocârlie, un „precursor” inclusiv în raport cu Marin Mincu pe terenul autohton al teoriei textului... Ceea ce se remarcă imediat este faptul că atît Marin Mincu, cît și N. Manolescu manevrează în mod diferit conceptul de „text” ca discurs de legitimare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
încă aclimatizat la noi... Odată aclimatizat însă (după 1985), cei mai mulți „optzeciști” ajung să respingă textualismul (fără a se autointitula, obligatoriu, postmoderni!), sesizînd caracterul său marginal, excentric, excesiv-tehnicist și steril, bref — contraproductiv. La fel de contraproductivă s-a dovedit a fi însă și invocarea — cu argumente protocroniste! — a „textualismului” urmuzian, în plină bătălie cultural-politică între sincronism și protocronism... Analizele din Arca lui Noe despre „Arghezi & Urmuz” duc mai departe observațiile lui Nicolae Balotă, polemizînd cu prejudecățile criticii tradiționale de autoritate. Primii vizați sînt G.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Noi nu ne ducem niciodată Într-acolo, ca să nu tulburăm somnul morților, dar glasurile lor ajung până aici. — Ce spun? — Nu se poate desluși; vorbe amestecate, discuții... Uneori se roagă. Dante Își mângâie bărbia, perplex. Pentagrama desenată În fața altarului, pentru invocarea diavolilor... Își ridică brusc privirea spre interlocutorul său. Mutra lui Giannetto ieșea dintre bandaje asemenea botului unui șoarece dintr-o gaură În zid. În minte Îi Încolți Îndoiala că ar fi putut fi vorba de o Înșelătorie. Poate că omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
atingându-i spatele acoperit cu o bogată vestă de mătase. Avea niște ochi reci, lipsiți de inteligență și Învolburați de nu puține păcate capitale. Încă din ușă, poetul apucase să recite o rugăciune scurtă Împotriva deochiului, urmată de o rapidă invocare a Fecioarei Maria. „Blestemat! De trei ori blestemat! se gândi priorul. Vreau vești despre mortul de la San Giuda. Ce ai descoperit la examinarea trupului său? zise el apoi. Medicul șef Își recăpătase aerul de superioritate. — Nimic. E mort. Părea sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
e mai bine să fii în siguranță decât să-ți pară rău. De aici se trage înclinația mea, oarecum ridicolă, spre superstiție. La urma urmei, în acel copac ar putea exista un spirit rău. Ar putea exista un zeu răzbunător. Invocarea demonilor ar putea fi posibilă. Liniile din palma cuiva ar putea spune adevărul. Simbolurile ar putea fi la fel de reale ca și oamenii. O teorie susține că în această dimensiune, ca și în a ta, ne suprapunem firile simbolice peste vasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu încruntătura lui Nur, în vreme ce dădaca se ruga Cerului: — Văduvă la optsprezece ani! Nădăjduiesc că prințesa mea o să aibă mai mult noroc de data asta. — Nădăjduiesc și eu! am strigat cu vioiciune. Nur a zâmbit, iar Khadra a îngăimat o invocare, înainte de a ne conduce spre o clădire din lut, aproape de a ei, încă și mai strâmtă. — Nu e palat, dar aici o să fiți la adăpost și n-o să vă trezească nimeni. Dacă aveți nevoie de mine, strigați-mă pe fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din avion, căci oricine survolează spațiul țării poate vedea nesfîrșitele „curele” în care orice tată grijuliu și-a împărțit peticul său de pămînt pentru a face dreaptă moștenire feciorilor săi. De performanță nu poate fi vorba în aceste condiții, iar invocarea legilor pieței este o cruntă ipocrizie : nu poți face economie de piață fără acces la mijloace de producție. Complementul oarecum spiritual, de „mentalitate”, al acestei lungi durate economice îl constituie colectivismul țărănesc. „Un veac întreg, sătenii n-au făcut altceva
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Partea frumoasă a venit ceva mai târziu, când, dezamăgit de kilogramele care nu voiau să te părăsească, ai adăugat, dedesubt, încă o inscripție: "Chestia cu boul nu era o laudă!" Văd că ești tras prin inel. Până la urmă cred că invocarea unui exemplar din regnul animal inferior ți-a fost totuși de folos. Mărturisesc faptul că am pastișat, folosind și eu inscripția asta, numai că, știindu-te ahtiat după drepturile de autor, am schimbat genul rumegătoarei. Dar altceva am vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și-au luat și ele zborul spre țările calde, iar trei perechi de buze rujate au Început să mă Îmbrace din cap până-n picioare Într-o pijama mătăsoasă din cerculețe roșii. Nu era rău. A urmat un scurt ritual de invocare a ploii, desfășurat În jurul subsemnatului, și În scurt timp alcătuiam un grup statuar de genul zeu plus nimfe deloc odihnindu-se. L-am informat mai devreme pe onoratul cititor despre picioarele Verei, lungi ca două autostrăzi. Bariera fiind ridicată, m-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ar fi putut persista : îngrijorarea, proiectele și febrilitatea viitoarelor acțiuni militante rămâneau obsesive. Existența își schimba cursul... N-ar fi deloc imposibil, însă, ca printre cei prezenți, spirite adânci și cultivate, să fi existat un bun cunoscător al Renașterii florentine. Invocarea chipului Simonettei n-ar fi fost un semn de frivolitate - chiar și în atmosfera gravelor, dar deloc morocănoaselor dezbateri ale cercului Hariga - mai ales dacă pornise de la gazdă, bărbatul emoționat într-un mod aparte de apariția Siei. Hariga ar fi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
necurat", fiindcă avea „copita despicată"(!?!). Și zice popa cel mare care este cel mai al naibii Daniel dintre toți: „"Așa cum se precizează și în Sfânta Scriptură, să te închini la un chip cioplit este un păcat primordial. In acest sens invocarea unui personaj, fie el și fictiv, cum este iepurele de Paște, în perioada Sfintelor Sărbători de Paște este nu numai un gest de prost gust, în contextul în care această perioadă este destinată meditației și autoevaluării, ci și o dovadă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
dată, eu, învinsul, îngenunchind / la porțile cathedralei închizându-se..., încât Înfrânt, luptătorul agonizează pe scut...) și se petrece la oră / când zodiile se întâlnesc în cer / când sângele descalecă de pe caii nebuni / când se-ntâmplă minuni în răspântiile nopții. Continuând invocarea iubitei, în partea a doua a cărții, Jurământul, poetul schimbă formula prozodică: textele nu mai sunt sonete în vers alb, iar poemele, ample, decurg unele din altele, în deplină concordanță cu experiența ontologică acumulată și cu încercarea eului liric de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
acum agonia ca pe-o profanare a zilei de mâine, iar îngerul și diavolul se proclamă frați de cruce și-mi umplu oasele / cu lopeți de pământ până când vor uita dulcea melancolie a cărnii). O subtilă dorință de dezmărginire determină invocarea lui Iisus (al cărui nume e scris tot cu inițială mică) spre a-și uni rănile, încât suferințele omului să fie un mărunțiș sau o nouă naștere ce nu va cunoaște durerea, fiindcă, preocupat până la obsesie de bătrânețe, el îi
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
să-ți spun: / De trei ori au cântat cocoșii în inima mea / și s-a făcut dimineață și s-a făcut seară / și nu te am trădat. Oscilând între credință și hazard - a cărui influență o anunță de la început prin invocarea lui Kafka -, după cum se confesează (volumul e un lung monolog, prin care eul liric își exprimă angoasele sau exaltările): Rătăcitor îndelung prin matricile bunului Dumnezeu / am vorbit îndelung cu împărații hazardului, afirmă poetul care își durează opera, sugerând că, de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
lui Poe, poemul să ne grăbim, filofteio, traduce tristețea - oricât s-ar încerca escamotarea ei prin ironie - incurabilă a omului în fața implacabilului care-i guvernează destinul. O (auto)ironie amară transpare și aici din fiecare strofă a poemului, în care invocarea filofteiei constituie pretext pentru meditație, pe teme eterne care traversează sensibilitatea artistului, subordonate lui fugit irreparabile tempus. Volumul lui N. Prelipceanu cuprinde o poezie fără artificialitate, în care se poate observa, dincolo de tonul ironic de suprafață, tandrețea privirii cu care
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Întregul oraș ca să se distreze privind cum sunt mîncați de vii oamenii de lei. Încă nu se inventase țeapa, nu doar mai ieftină decît un tigru, dar și cu efecte speciale mai intense, asigurînd emoții pentru cîteva zile, nu minute. Invocarea inventatorului În patria noastră are alte scopuri și pornește de la alte premize. Mai Întîi, Vlad Dracul n-avea nimic de român În el. În stampe apare ospătîndu-se la o masă În jurul căreia zboară urechi, brațe și picioare retezate, pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
actor de la Teatrul Național din Iași. Cam grea încărcătura emoțională până aici. Cât privește a II-a parte a volumului, Anii tăcerii, sunt anii disperării, anii jafului pe față, anii umilințelor, anii suferințelor, anii scrâșnirii dinților, anii exterminării adversarilor, anii invocării cerului, dar și anii împotrivirilor tăcute și fățișe, cu nedezmințita speranță că, din toate acestea se vor ivi și anii eliberării și ai dreptății. în Liniște mijește o firavă speranță fiindcă, deși „Liniște de moarte-i în cetate/ Numai ceasul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
s-a încălzit accentuat și, în urma topirii bruște a zăpezii, exista un real pericol de inundații devastatoare. Iată cum pedagogul ia atitudine civică față de această situație: pe de o parte îi compătimește pe cei amenințați, vrând să-i protejeze prin invocarea divinității, pe de altă parte îi admonestează și îi incriminează pe cei care „s-au îmbogățit defrișând în mod criminal podoaba arboricolă a vechilor noștri codri”. (p. 139) Găsim destule pagini în care atitudinea și limbajul sunt specifice satirei. În
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicata, întrucat la data invocării acesteia "actul normativ criticat era abrogat din data de 31 august 1994, prin dispozițiile art. 41 ( art. 37 după republicare) din Ordonanță Guvernului României nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, publicată, la data menționată, în Monitorul Oficial al României
EUR-Lex () [Corola-website/Law/139308_a_140637]
-
prin intermediul persoanei juridice, cetățenii își exercită un drept constituțional, cum este asocierea în partide politice. Or, în prezenta speță nu se regăsește niciuna dintre ipotezele de mai sus, astfel că susținerile autorului excepției de neconstituționalitate nu pot fi reținute. În ceea ce privește invocarea prevederilor constituționale ale art. 30 alin. (7), Curtea constată că acestea se referă la libertatea de exprimare, neavând legătură cu soluționarea cauzei dedusă controlului de constituționalitate. În final, Curtea observă că dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală nu au incidență
EUR-Lex () [Corola-website/Law/256268_a_257597]