5,183 matches
-
sensurile peste măsură. Nu stranietatea acestea ne interesează însă aici; mai degrabă "naturalitatea" sa este tema demersului. Dar are el o natură? Adică este el, cumva, pre-condiționat, așa cum ar trebui, dacă ar avea naturalitate? Din cele câteva sensuri scoase la iveală de reducția judicativă, el, evenimentul retragerii timpului, nu pare a fi firesc; el nu apare decât ca un fapt "ieșit din comun". Cumva, această constatare îi este benefică proiectării evenimentului: el este ceva scos din comun, adică ceva care nu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acestui "ceva", ceea ce înseamnă că el a fost în-ființat, că el este deja ființare timporizată; pe de altă parte, timpul nu și-ar fi deschis lucrarea sa în-ființătoare fără a fi în potență tocmai punerea-în-măsură-a-"ceva". Reducția judicativă scoate la iveală, înainte de toate, sensuri ființiale, obiectuale; de aici și imaginea unei preeminențe a judicativului constitutiv. Însă, după cum constatăm acum, prin continuarea aceleiași reducții, judicativul regulativ, ca simplă putință de punere în măsură a ceva, este înaintea constitutivității judicative. Prin urmare, originea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judicative, adică a unui aspect al dictaturii judicativului care s-a aflat continuu în zona izvoarelor acesteia și care poate păstra și, desigur, evidenția, în anumite condiții, ceea-ce-poate-fi non-judicativul. Neîndoielnic, sensurile pe care reducția judicativă ni le-a scos la iveală până aici nu își pierd valabilitatea: ne aflăm încă sub autoritatea constitutivă a judicativului; însă cu atenția îndreptată către simpla regulativitate a acestuia. Tocmai de aceea, faptele semnificative pentru o asemenea aflare: părtinirea, ordonarea și autorizarea (tuturor gândurilor, rostirilor și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în fapt, este vorba despre o regulativitate judicativă, care doar măsoară prin proceduri speciale adecvarea acestor fapte la exigențele dicturii judicativului. Ele aparțin, astfel, mai degrabă judicativului regulativ, decât celui constitutiv. Fără îndoială, o cercetare propriu-zis logică ar scoate la iveală propriul acestor fapte logice precum și procedurile speciale de acceptare a lor în orizontul judicativului. Aceste fapte "logice" și întăresc determinativul! își primesc îndreptățirea "semantică" prin aplicarea reducției judicative în contextul primei timporizări a timpului; ele sunt însă legate de acest
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
reprezintă ar putea fi întărită în sensul ei până la pierderea puterii ideologiei respective de a mai reprezenta dictatura judicativului. Ea trebuie luată prin sensurile pe care, înaintea oricărui alt fapt din orizontul dictaturii judicativului, le-a purtat, sensuri scoase la iveală prin reducție: părtinire, ordonare și autorizare. De fapt, despre acestea va fi vorba mai departe, dar "aplicat", așa cum precizam mai sus, pe "domeniul" reprezentat de o unitate de viață omenească. Valabilitatea celor trei operații și timporizarea lor au fost discutate
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Dar există o anumită inadecvare între unitatea de viață omenească, așa cum aceasta a fost pusă în sensul ei "constitutiv" mai sus, și cele trei operații care par a semnifica mai degrabă regulativ. Tocmai de aceea, reducția trebuie să scoată la iveală adevărata față constitutiv-judicativă a celor trei operații, aceasta fiind în acord cu sensurile unității de viață omenească. În acest scop, primul fapt care capătă sens este "fenomenul" inflației de autorizare. Ce înseamnă aceasta? Desigur, nu poate fi vorba despre simpla
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
exemplu, vizează mai degrabă viața filosofică, decât filosofia propriu-zisă. În contextul discuțiilor despre ideologie, așa cum aceasta își primește sensurile prin reducție judicativă, arătam cum părtinirea, ordonarea și autorizarea sunt fapte comune în zona publică. Acum însă reducția judicativă scoate la iveală și altceva: deocamdată, fenomenul inflației de autorizare. Las la o parte faptul că în modul cel mai obișnuit cu putință actele ordonate ale politicului elementul publicului, partea de excelență a acestuia au sensul autorizării; de fapt, pe cel al inflației
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pentru fel de fel de practici omenești, până la ceea ce numim acum "valori". Acestea încalcă, înainte de toate, "dreptatea" lucrurilor, faptul că ele se ivesc în "lume" cu o natură proprie e drept, judicativ constitutivă, de vreme ce tocmai reducția judicativă a scos la iveală acest fenomen și sunt autorizate în sfera publică printr-un act care se sprijină în fenomenul retragerii timpului. Convertirea sensurilor în această ultimă parte a reducției judicative nu este o "idee" premeditată de autor; însăși reducția judicativă a dictaturii judicativului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
reducției judicative nu este o "idee" premeditată de autor; însăși reducția judicativă a dictaturii judicativului a condus aici. De fapt, aceste sensuri sunt ale faptelor care le-au (re)primit astfel, dar ele erau ascunse, atâta vreme cât reducția a scos la iveală doar sensurile "tari" ale judicativului constitutiv, socotite potrivit fenomenului inflației de autorizare, căruia nu îi putem scăpa atunci când gândim, rostim și făptuim în "sfera publică" a fi "rele", nefirești, denaturante. De fapt, formalizarea logos-ului, evenimentul care a deschis orizontul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aceasta este concluzia principală a demersului din prima parte a lucrării. În cea de-a doua parte, este operată o reducție fenomenologică asupra domeniului judecății, mai bine zis, asupra "judicativului constitutiv" (sau "dictaturii judicativului"), cu scopul de a scoate la iveală nu doar caracteristicile acestuia, ci și limitele sale, ușor de recunoscut, de altfel, și unele și altele, în filosofiile mai vechi sau mai noi. Prin operarea reducției, faptul cel mai important care iese la iveală ține de relația dintre judecată
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
scopul de a scoate la iveală nu doar caracteristicile acestuia, ci și limitele sale, ușor de recunoscut, de altfel, și unele și altele, în filosofiile mai vechi sau mai noi. Prin operarea reducției, faptul cel mai important care iese la iveală ține de relația dintre judecată și timp. Potrivit punctului de vedere susținut în lucrare, timpul este elementul originar al judicativului. Prin operarea reducției asupra judicativului, sunt indicate și câteva sensuri practice ale acestuia. Este vorba despre măsura în care judecata
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o anatomo-fiziologie a operei prozatorului ardelean, semnificativă prin concluzii și exemplară prin instrumentarul folosit. Autoarea îl citește pe Slavici ca un dispecer instalat la pupitrul de comandă al unui sistem automat de conexiuni. Cartografia lumii ficțiunilor lui Slavici scoate la iveală o veritabilă arhetipologie umană. În epicentrul operei se află insul și contractul său cu obștea: o relație a cărei tensiune determină mișcarea în timp a operei lui Slavici. Lumea socială - arată P. - nu imprimă în mod mecanic amprente pe retina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288935_a_290264]
-
părea să domnească se fisurează văzînd cu ochii, lăsînd locul unor stări conflictuale care mocneau de mult. Și, dintr-un reproș în altul, dintr-o simplă maliție într-un nestăpînit acces de nervi, mai cade o mască, mai iese la iveală o turpitudine. Mai ales tînărul Alex avatar al rebelului în tipologia pe care tinde să o configureze acest teatru își manifestă dezamăgirea încolțindu-l în învinuiri pe vanitosul șef de familie. Omul în care crezuse, cu nevoia de modele a
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de Constantin Popa la Naționalul ieșean Scrie teatru așa cum joacă teatru: cu bucurie, cu dăruire. În fiecare dintre piesele aduse pe scenă pînă acum de la spectacolele cu Calul verde și Regulamentul de bloc au trecut ceva ani -, dramaturgul-actor dă la iveală neliniști ale existenței terne, exasperante în compromisurile ei. De la o piesă la alta, Constantin Popa animă destine eșuate, festele ce viața are grijă să le aștearnă la fiece pas. Și de fiecare dată printre cadrele realiste ale unei încăperi-cutie dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ce-am fost ieri... Gh. P. doi: Bravo!, ei, uite că eu nu prea știu ce-am fost ieri... Gh. P. unu: Și vrei să afli din dosarele securității...! Niște hîrțoage adunate cu grijă, păstrate cu grijă și scoase la iveală tot cu grijă..., să-ți dea cu ele peste bot, peste suflet, să te umilească, să te înfricoșeze... ca și-atuncea... Și acum tot frica e mama, și învățătoarea, și stăpîna noastră... Gh. P. doi: Ai dreptate, așa e, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
și numărul mic de limbi ergative la nivel sintactic. 8. CONCLUZII În această prezentare generală a ergativității nu am putut cuprinde, desigur, toate informațiile pe care o cercetare de peste o sută de ani a limbilor ergative le-a scos la iveală. Am subliniat însă că acceptarea existenței unor limbi pentru care modelul gramatical cunoscut nu se poate aplica și crearea unei metodologii de investigare a mecanismelor ergativității a dus la conștientizarea existenței a multe limbi (având caracteristici) ergative, răspândite în toată lumea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
studiilor despre inacuzativitate, subliniind atât aportul diverselor orientări la studiul acestei clase de verbe, cât și aspectele legate de relația dintre sintaxă, morfologie și semantică, precum și de diferențele și asemănările dintre limbi, pe care studiul inacuzativelor le-a scos la iveală în beneficiul evoluției teoriei lingvistice. Froud (2006: 1631) inventariază și ilustrează cu studii reprezentative abordările teoretice ale inacuzativității: inacuzativele sunt rezultatul unor operații lexicale (Reinhart 1996), procese morfologice (Pesetsky 1995), determinate în principal sintactic (Burzio 1986, Borer 2004) și/sau
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
o descriere interesantă a situației liturgice-muzicale a barocului târziu, în care sunt tratate diferite teme de muzicologie liturgică și este prezentată o analiză istorică, în vederea unor concluzii serioase și echilibrate. Problemele muzicale diagnosticate sunt cele care au ieșit deja la iveală și în perioadele precedente, acum adăugându-se și noile instanțe legate de noua sensibilitate muzicală. Sintetizăm prevederile cele mai importante: - noua muzică concertantă trebuia să fie astfel executată (nu abolită!), încât să nu se dovedească profană, mondenă sau teatrală, pentru că
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
formulările vagi și imprecise se amestecă cu prejudecățile. Verificarea empirică a diferitelor ipoteze ce par plauzibile, „rezonabile”, curăță terenul teoretic, eliminând cele mai multe dintre presupozițiile eronate și întărind rivalele lor. Dificultățile stabilirii cauzalitățiitc "Dificultățile stabilirii cauzalității" Practica sociologică a scos la iveală faptul că explicația cauzală, atât de simplu de mânuit la prima vedere, ridică în fapt o mulțime de dificultăți. Cele mai importante mi se par a fi următoarele: Problema sensului cauzării. Dacă înregistrăm o covariație empirică a două variabile (fenomene
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
fenomen social care pune probleme cruciale pentru relațiile dintre diferitele categorii socioprofesionale ce compun societatea noastră actuală: variația calității vieții și factorii ei (Zamfir et al., 1984). Încercând să identifice factorii care generează variația calității vieții, cercetările au scos la iveală că unul dintre aceștia este „nivelul de școlaritate”. Fiind asociat cu condiții mai bune de viață (surse financiare mai ridicate, bază materială a menajului - locuință, aparate tehnico-gospodărești - mai bună), nivelul școlar ar trebui să aibă o influență pozitivă asupra calității
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
să nu sugereze că acesta poate fi și o strategie a cochetăriei impenitente. Izbutite sunt nuvelele de dimensiuni reduse (Dezertorul, Denunțul, Mustrare). Simțul de observație, limpezit de abureala complicațiilor sentimentale, e mai pertinent în notația reacțiilor imprevizibile, care scot la iveală sedimentele ascunse ale eului. SCRIERI: Ave Maria, București, 1947; Cântecul vieții (O păpușă și alte jucării), București, 1947; Pârjolul (în colaborare cu Cezar Petrescu), București 1954; Cântec pentru partid, București, 1961; George Vraca (în colaborare cu Valeria Vraca), București, 1967
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285813_a_287142]
-
cunoaște pe St. O. Iosif, custode la biblioteca Universității, de care se îndrăgostește. Episodul romantic îi inspiră primele versuri, cu care debutează în 1903 la „Sămănătorul”. Căsătoria din 1904, nașterea fiicei, Corina, studiile îi dau totuși răgaz să dea la iveală în același hebdomadar, sub semnătura Natalia Iosif-Negru, mai multe poezii, strânse în 1909 în placheta O primăvară. Sentimentul care le alimentase se stinge curând, cât din cauza bolii soțului, generatoare de comportamente nepotrivite, cât din cauza pasiunii nestăpânite pe care i-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
neînsuflețit și fără simțire, pentru ca din capul locului să te învețe pe tine despre înviere. Într-adevăr, toate acestea sunt mai minunate și mai nepricepute decât învierea, fiindcă nu este același lucru a aprinde lumânarea stinsă și a scoate la iveală foc care nu s-a arătat până atunci; nu este același lucru a ridica casa dărâmată și a o scoate la lumină, nefiind până atunci. Aici, dacă nu altceva, cel puțin materia era la îndemână, pe când fiind vorba de înviere
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
hotărât, "anti-partide". În această privință, populismul practicat de Reformiști a avut și un rol pozitiv, așa cum a fost subliniat și în introducerea acestui volum, dând posibilitatea să se exprime "acelor grupuri care nu se simt reprezentate de elite, scoțând la iveală teme care sunt relevante pentru majoritatea tăcută" (efectul pozitiv 1). Este cât se poate de clar faptul că acești votanți se simțeau nereprezentați sau slab reprezentați (Archer & Ellis, 1994; Clarke et al., 2000). Însă, potrivit principalului consilier politic al partidului
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
asigură succesul întregii structuri. Acest aspect devine limpede dacă privim definițiile de bază ale "poporului" și pe cele ale "elitei" înscrise în acest tip de populism. Este suficient să suspendăm specificitatea acestor definiții și logica populismului de dreapta iese la iveală; de asemenea, este suficient ca imaginile poporului și ale elitei să fie întărite pentru ca succesul populismului să crească spectaculos. Oricum ar sta lucrurile, legitimitatea publică a elementelor de bază ale democrației reprezentative reprezintă miza principală. Liderii Partidului Reformei au vrut
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]