5,860 matches
-
Austriecilor și Turcilor. Puțină vreme Raguza (Dubrovnic) a avut independența ca republică aristocratică; pe urmă s-a supus, păstrându-și numai caracterul cultural slav. Religia dominantă a fost catolicismul alături cu ortodoxia și mahomedanismul. Cineva a spus că Iugoslavia a izbutit să împace două alfabete, trei religii, patru limbi, cinci republici. Anghel a dovedit facultatea de a descoperi oameni de aici care vorbesc românește. Ciudat că Românii și Sârbii așa de apropiați, de o parte și de alta a unui hotar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
îmbunătăți soarta, numai dacă se va face liniște. Amestecul lui a fost grabnic și energic. Sătenii s-au potolit. Țântilă, ajutat de soția lui, și de ceilalți doi învățători, vrea să lucreze cu tot dinadinsul pentru sat. Cu greu a izbutit să pue el mâna pe banca populară, s'o zmulgă din mâna cămătarilor, a "partidului Timofteștilor". În Cristești este un partid al primarului Timoftescu, ajutat și de proprietar. Acești Timoftești se luptă cu învățătorii și cu școala; și a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a vorbit, și i-a pus să făgăduiască că nu vor pleca asupra târgului. Dar în vremea nopții au pornit vre-o 150 de oameni. El le-a eșit înainte la jâtărie și ce-a făcut ce-a dres, a izbutit să-i întoarcă. Puțini, numai vre-o 20, cu delegatul satului, s'au dus spre târg, ș-au speriat pe cei Ovrei. Învățătorul acesta a fost cu multă luare-aminte priveghiat de autorități, și în urma celor ce făcuse trebuia să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
doi jandarmi. Dar în fața mâniei oamenilor, dintre care mulți erau amețiți de băutură, jandarmii au luat-o la fugă. În primul moment s'a retras și Niculescu, apoi s'a hotărât, s'a întors, le-a citit manifestul și a izbutit să ia o declarație scrisă precum că sătenii vor sta în liniște. Un oarecare om cinstit din Sirițel, care nu mai putea ține în arendă pământul școalei (din pricina învățătorului, credea el), l-a denunțat ca instigator pe Niculescu. N. Florescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
alte proporții, pentru că victima sa era tatăl celui mai însemnat voievod al Moldovei și, de aceea, a fost condamnată cu mai multă asprime. Petru Aron a reușit să-și ucidă fratele, dar nu și pe nepot. Ștefan cel Mare a izbutit să scape, fie de la Reuseni, în cazul în care îl însoțise pe tatăl său, fie de la Suceava, după ce a aflat că Bogdan a fost ucis. Acestea sunt pe scurt știrile pe care le avem despre Bogdan, tatăl lui Ștefan cel
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
tătarilor, care ar fi luat 15.000 de prizonieri. Oastea tătarilor număra 30.000 de călăreți, cifră care ni se pare exagerată, chiar dacă în fruntea lor se aflau doi hani și un mârzac. Baltazar de Piscia relata că „prea puțini izbuti a răzbi, cu toate că fură tăiați 125 de tătari care, mergând după jafuri, se răzlețiră de ai lor”. N. Iorga, acordând credit spuselor lui Baltazar de Piscia, a fost de părere că tătarii s-au întors nevătămați „cu tot ce câștigaseră
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dincolo de Siret. În expunerea lui Ion Țamblac în fața Senatului venețian din 8 mai 1477, domnul informa că s-ar fi opus turcilor „la trecătoare și nu l-aș fi lăsat să treacă” (să treacă Dunărea), iar dacă n-ar fi izbutit, s-ar fi retras. Având în vedere superioritatea numerică a oastei otomane, o rezistență pe malul Dunării ar fi fost greu de realizat. Nefiind ajutat de nimeni „m-au înconjurat din trei părți și m-au găsit singur pe mine
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ordin politic, înțelegem care au fost motivele ce l-au împins pe Țepeluș să se închine turcilor. Fără asentimentul Porții, un voievod nu se putea menține multă vreme în scaunul Munteniei, chiar dacă fusese pus domn cu sprijinul forțelor creștine sau izbutise să fie ales de boieri. Matei Corvin își îndreptă eforturile militare spre Apus în 1477. El pătrunde în Austria de Jos și reușește să ocupe fortărețele Huinburg, Klostenburg, Wienerneustadt, reușind până la urmă să intre în Viena. În urma negocierilor care au
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a-i coaliza pe creștini, de a-i convinge să-i trimită ajutoare, nu au avut nici un rezultat. Venețienii și ungurii, deși erau hărțuiți mereu pe apă și pe uscat de oștile turcești, nu ajung la o înțelegere și nu izbutesc să-și conjuge eforturile lor cu acelea ale voievodului moldovean. Fiecare dintre cele două puteri evita un conflict de mari proporții cu turcii și, când se hotărau să pună mâna pe arme, o făceau în ultimul moment, împinși de nevoia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de aceea a asistat neputincios la căderea celor două cetăți. Mahomed al II-lea crezuse că, supunând Moldova, cele două cetăți se vor preda fără luptă și planul lui a eșuat. Baiazid s-a mulțumit cu mai puțin și a izbutit, în prima campanie condusă de el, să obțină un succes răsunător, așa cum îl prezintă el într-o fetih-nâme trimisă la Constantinopol după încheierea campaniei. În scrisoarea sa, Baiazid numea Chilia ca fiind „cheia țării”, iar despre Cetatea Albă scria că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
aveau turcii. Ștefan n-a reușit în 1462 să ia cu forța Chilia, deși puterea acesteia de apărare era mai mică decât în 1485. Ungurii nu puteau veni atunci în ajutorul cetății asediate și, cu toate acestea, Ștefan n-a izbutit să o cucerească. Dacă ne gândim că voievodul moldovean luase între timp măsuri de întărire a celor două cetăți, se poate conchide că sarcina care revenea unui atacator, în anul 1485, era mult mai dificilă decât în 1462. O singură
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
strălucitoare ale Coroanei Române se va deștepta tot românul la o viață națională fericită. Iubiților frați Basarabeni, sângele strămoșilor noștri, vărsat împreună pe plaiurile Moldovei, s-a amestecat și închegat astfel, ca toată cruzimea și viclenia dușmanilor noștri n-a izbutit să desfacă această sfântă legătură. Din adâncul inimilor noastre vă zicem bine ați venit pe acest vechiu pământ al Moldovei, care nu e numai al nostru, ci și al vostru. Trăiască frații Basarabeni ! (Aplauze). Trecând la ordinea de zi, am
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
acum el este foarte prezent, la Craiova am o casă veche,/ aș zice că e vie această casă /și seamănă cu un poem de T. S. Eliot, o casă pe care visam s-o refac. Ei bine, anul acesta am izbutit, în scurt timp, parcă printr-o voință mai presus de a mea, a fost un soi de minune. Acolo mă întorc tot timpul, acolo am de gând să mă retrag peste câțiva ani. Atunci, de ce am mai plecat la București
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ochi, ca o cârtiță și drumul nu duce într-un luminiș, ci, mai mult ca sigur, se înfundă, e o tentativă a mea ratată de a scăpa de eșec. Suntem o țară mică așezată neprielnic și nu cred că am izbutit să cuprindem, într-o poezie fără de pereche sufletul nostru... Să zicem că poezia e un preaplin, care necesită o rostire care să elibereze sufletul de drojdiile vieții, ale zilei....! Dar de ce se apucă un poet să scrie proză? De ce lasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o pecete strict românească în poezia (sau în proza) scrisă la noi, așa cum vorbim de proza sud-americană sau cea rusească, care au devenit mărci inconfundabile, dar nu e cazul. Suntem o țară mică așezată neprielnic și nu cred că am izbutit să cuprindem, să imprimăm într-o poezie (sau într-o proză) fără de pereche sufletul nostru ce seamănă cu o apă făcută din fel de fel de ape amestecate. Cât de atentă e poezia ta la lumea de pe stradă? Care ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
creatori. Acum, faptul că prea puțini scriitori români de azi optează să se fixeze, să trăiască în alte țări n-aș zice că e neapărat dramatic. Însă este îngrijorător că și cei care, fizic, s-au stabilit în străinătate nu izbutesc (sigur, cu câteva excepții) să se integreze în culturile respective. Grefele arareori reușesc, acești strămutați rămân anexați în continuare la viața literară românească, singura lor supapă. Sunt tentat să-ți dau dreptate, e vorba de un complex al nostru, pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
asemenea cap de acuzare). Ne dădeam silința a ni le procura pe căi ocolite. Întrucât formația pe care ne-o dădea școala era asemenea unui șvaițer, eram noi, adolescenții atrași de cultură, un soi de autodidacți. În felul acesta am izbutit să citesc câte ceva din Thibaudet, Bachelard, Valéry, ca și din Benedetto Croce. Dar marea mea șansă a fost să iau cunoștință de scrisul unor E. Lovinescu și G. Călinescu. E. Lovinescu a devenit maestrul meu, factorul permanent de referință, sursa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
apuseană, cu exotismul mediteranean, cu semnele trecutului occidental, ocolul pe la ceilalți, atât de prielnic bunei instalări în identitatea... personală, comunitară, regională, națională; poate limba germană, pe care ar fi trebuit, din fragedă adolescență, în locul rusei și al dialectelor lemnoase, să izbutesc a o șprehui fluent, nu doar a o consulta ca pe o limbă moartă; poate și o inițiere mai profundă în muzicile clasice. Asta e. Și nici nu cred că a venit implozia bolșeviciului prea târziu. "Prea", nu; "târziu", da
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
arheul Neamului nostru ar zburda cu miei pe miriștile timpurilor noastre. Vorbe-n vânt. Sociologul, improvizat, cât omul bunei priceperi, îți arată imediat că ne zbatem în comunitar, în cumetrial, în extricabil. Mihai Șora, ca ministru al Învățămîntului n-a izbutit, din cauza pilelor și a presiunilor, să schimbe nici un mărunt funcționar în cîrlănăria ce-i fusese încredințată. Fiecare un văr are (ori cumătru, nănaș, frate, socru, ginere, fin, șogor)... cu trecut de politruc, securist, ciripoi, activist, prim-secretar, deputat în M.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
e o forțare a destinului? Ce crezi că ai ratat în viața asta? Există și ratări necesare? Asta nu e treaba mea, ci a destinului și a criticilor și istoricilor literari. Ar trebui să aflu cine sunt cei care au izbutit și cine cei ce s-au ratat. Ar trebui să aflu rațiunile pentru care ratații sunt considerați ratați. Și, pentru a răspunde aici întrebării care urmează, am să spun că în mare parte poezia mea s-a construit pe ratări
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
prefigurau și excepții. Nicolae Iorga amintește despre o veche manufactură de textile, care a funcționat lângă Iași, la Chiperești, încă din 1766, sub oblăduirea statului. Fabrica sau cherhanaua, folosind termenul turcesc obișnuit atunci, a viețuit doi ani. Domnitorul ar fi izbutit să impună postavul său ieftin luxoasei boierimi moldovene. „Împăratul” din Constantinopol - aflăm dintr-o altă scriere a lui Iorga- primi el însuși o „bală” din Chiperești, trimeasă pentru a arăta destoinicia vasalului. Douăzeci de ani mai târziu, de data asta
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Ediția I, 1937, p. 92.) Obrăznicia germanilor creștea în fiecare zi, acum se succedau întruna la noi și la Mariuța. Dânsa, cu îndârjire, le ținea piept, încuia poarta, ei săreau peste grilaj, cu forța luau ce apucau, dar n-au izbutit să ridice pianul și multe alte mobile ce ar fi dorit. Obiectele de preț: covoare, bronzuri, porțelanuri, rufărie, erau zidite în pod, așa de bine ascunse, încât n-au dat de ele. La noi, zile de-a rândul am fost
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de furioși pe germani, care îi tratau ca pe niște vasali și îi exploatau ca pe niște supuși. Pledară amândoi alianța României cu Bulgaria și Grecia, bineînțeles înapoind Cadrilaterul. Nu mai credeau într-o victorie decisivă și afirmau că, de izbuteau românii cu rușii să ia Varna și Rusciukul, bulgarii fă ceau revoluție și se întorceau contra Germaniei. Erau pentru mine atât de neașteptate părerile lor, încât nu știam ce să cred, până am aflat că doamna Pulieff era bulgară din
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
fetiță de 13 ani, pentru un examen, dar neștiind nemțește este în mare încurcă tură. Îi propun să iau acea însărcinare și a doua elevă fu tot atât de silitoare ca cea mai mare. În toamnă avusei satisfacția să aflu că a izbutit la examen. [Vremea era frumoasă și primăvara încântătoare. Nu pot uita mai ales o plimbare când dedei de o poiană înflorită în mijlocul pădurii; pe iarbă, unde pășteau trei oi, erau mai mulți copii de țigani, aproape goi, cu ochii mari
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mici bilete îndemna pe alegători să nu meargă la vot, să nu voteze pe trădătorii și vânduții germanilor; le împărți în oraș cu ajutorul lui Traian și al lui Vasile. Efectul n-a corespuns sforțării, dar avea conștiința împăcată, cel puțin izbutise să plictisească poliția Steagului!](Ibidem.) D. Trifu și pe urmă Algiu ne aduseră scrisori, a lui Ionel era cea mai interesantă, anunțându ne schimbarea situațiunii în Occident pe luna lui iulie. Pentru prima oară ne dădea o preciziune. În Berliner
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]