5,267 matches
-
la fel am fost și eu și știu cât de singură te simți. Vreau să-l ajut pe dl Valentino. E-atât de drăguț. I-ați văzut noua frizură? E-ngrozitor de obositor s-o asculți pe-o fată ca Jazz, care nu trebuie să-și câștige existența, discutând despre etica muncii în America. Pe la miezul nopții am decis să plec și am luat un taxi până acasă. Fetele urmau să se ducă la o discotecă, dar eram prea epuizată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pe hol. Poate că cineva încă se ascundea înăuntru. Nu puteam risca să intru. Am închis ușa. Pe când coboram în fugă scările, am scormonit în gentuța argintie după mobil - trebuia să sun la poliție. Apoi, dacă puteam să dau de Jazz și de fete, poate aș fi înnoptat la una din ele. La naiba, telefonul nu era în poșetă! Trebuie să-l fi uitat la bar. M-am repezit în stradă, uitându-mă îngrozită în urmă. Am alergat la cabina telefonică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
unul din mobilurile lui Julie. —O să-ncerc, i-am promis. Trebuie să-nchid. Sună mobilul lui Julie. Ar trebui să răspund. —OK. Dar nu uita de Vera și de rochia mea de mireasă! Am răspuns la mobilul lui Julie. Era Jazz. Părea încă și mai dărâmată decât Jolene. Unde-i Julie? miorlăi ea. — În clipa asta nu-i aici, i-am răspuns. —Ah, nuuuu! Trebuie să vorbesc cu ea neapărat despre dl Valentino. Vrea cu disperare să-i creeze el rochia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Există vreo șansă să-i scoți din cap prăpastia cu Zac Posen? Fără s-o presezi, dar sunt tare îngrijorată c-o să-mi pierd slujba de muză dacă nu pun mâna pe comanda miresei Bergdorf și a domnișoarelor de onoare. —Jazz, știu și eu. Iată un fiasco al modei în care nu voiam să fiu deloc implicată. Te rooog. Valentino o să te umple de cadouri. Sunt pe iahtul lui, în Marea Egee. Nu vii și tu? E atât de frumos aici. Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
modei în care nu voiam să fiu deloc implicată. Te rooog. Valentino o să te umple de cadouri. Sunt pe iahtul lui, în Marea Egee. Nu vii și tu? E atât de frumos aici. Dumnezeule, ce o să-i spun diseară la cină? Jazz era când o oarecare moștenitoare inocentă a afacerii cu cherestea, când un satelit necruțător al imperiului Valentino. E de-a dreptul șocant când vezi cum recurge o veche prietenă la mită. Dar n-o să mușc momeala, oricât de splendidă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
cherestea, când un satelit necruțător al imperiului Valentino. E de-a dreptul șocant când vezi cum recurge o veche prietenă la mită. Dar n-o să mușc momeala, oricât de splendidă ar fi toaleta cu care m-aș pricopsi de la Valentino. —Jazz, trebuie să-nchid, i-am spus. — Te simți bine? mă întrebă. — Da, i-am răspuns. Mai vorbim, OK? În momentul de față, problemele de carieră ale lui Jazz mi se păreau superficiale. Va trebui să și le rezolve singură. Îngrijorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de splendidă ar fi toaleta cu care m-aș pricopsi de la Valentino. —Jazz, trebuie să-nchid, i-am spus. — Te simți bine? mă întrebă. — Da, i-am răspuns. Mai vorbim, OK? În momentul de față, problemele de carieră ale lui Jazz mi se păreau superficiale. Va trebui să și le rezolve singură. Îngrijorată că toaleta mea pentru petrecerea de mâine ar putea fi șifonată groaznic, m-am chinuit să mă salt din pat și am început să despachetez. Mi-am agățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
este cea care îi va crea rochia. 8. Lara încă-i très traumatizată de faptul că cei de la Van Cleef n-au invitat-o, al doilea an consecutiv, la vânzarea de mostre. 9. Patrick Saxton i-a lăsat mesaje lui Jazz Conassey la șase numere de telefon diferite. Evident, ea nu i-a răspuns la nici unul. 10. Charlie a închiriat castelul, pe termen nelimitat, Adăpostului pentru mamele singure. Acum toată lumea din sat se gudură pe lângă ele, inclusiv mama, care încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
New York Times pe Yahoo. Dar nu ajunge. Casa nouă a Mariei se conturează cromatic tot mai mult și mai îndrăzneț. Iar curtea care este o pădure e un vis de început de toamnă senină. Acolo sunt copii mici, instrumente de jazz, un Danny care e o comoară ca partener... Ce să spun? Există o orânduială a lumii. 15-20 de ani contează enorm ca să intri în alt registru. Bref, înainte oamenii din jur se înmulțesc (se nasc, se împrietenesc, se îndrăgostesc), după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
comercial pe deplin și aștept să mă întorc în America să mai îmi iau câte o hăinuță sau încălțare. Seara a venit Maria și am plecat în pădure cu cei doi prunci (Dan dădea în acea vreme un concert de jazz la Urbana Champaign). Pentru mine, oamenii și locul au ceva magic. Până și câinele Buhayna. Mi-e greu să îl descocoț de pe mine când ajung acolo. Vine întâi plăcerea unui bebeluș de clonat comportamental: stă și zâmbește, face mutrițe (uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pășunat). Nunta lor s-a celebrat în acea curte sub un copac uriaș, într-un mod semihippie. Cu un maître de ceremonie o pălugă de 2 metri, cu lume drăguță amero-română, cu Bucurii și „Așe beu oamenii buni” și cu jazz. Am văzut și pozele de a doua zi după nuntă. Maria era în jeanși și ie, fiindcă asta este ea, de fapt, dacă deasupra mai pune și rubașcă din când în când, Mașa e Maria întreagă. Desfăcea darurile de nuntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
and Mothers în științele politice ale celei de-a doua jumătăți a veacului XX! Pe scurt, o zi plină și foarte sărbătorească. Se va reedita pe 31, de Halloween, când vine marele sociolog Craig Calhoun și când, seara, Jeff cântă jazz la Bear’s (o cârciumă la care m-a mai invitat, da’ nu am mers, fiindcă eu sunt în casă înainte să se întunece). Ne-am amuzat la masă. Tipii din departament m-au întrebat cum mă costumez de Halloween
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pentru mine a fost extraordinar să îmi petrec o astfel de seară cum în România e improbabil, vreau să spun că m-au dat gata muzical. Toți cântau foarte bine, făceau și recital solo, în genere blues, un pic de jazz și foarte puțin rock. Dar au fost atât de buni!!! Necâștigând o pâine și cântând fiecare de peste 25 de ani, sunt realmente foarte pasionați de ce fac și o fac cu drag. Și se vede. A cântat cu ei și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu alții și după aceea iar am mers la Bear’s, la concertul Code Blue Band. I-a plăcut și lui Adi foarte mult, mai ales să vadă profesioniști între 47 și 55 de ani, cântând așa pasionat blues și jazz. Adică, pe scurt, viața poate să fie și așa: una pur academică, într-un falanster american în care până seara dai și primești cunoaștere, iar seara primești sau dai artă. Aici s-a mai întunecat un pic. Boala lui I.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
locurile calamitate. Se mișca și gesticula precum Robocop. Nu îți venea să iei nimic în serios, nici măcar drama oamenilor rămași fără case. America protestatară nu mai este sau nu se mai vede. Vinerea trecută am fost la un concert de jazz în scopuri de caritate: Dan Deckard cu trupa. Foarte talentați și foarte pasionați, oameni între 30 și 70 de ani, laolaltă. Hitul a fost : Burn Down the Malls, un protest față de civilizația de consum care depersonalizează. Cred că am empatizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
aranjată cu o față de masă albă, un buchet de flori și mai multe sticle de șampanie. De un scaun e legat un mănunchi de baloane strălucitoare cu heliu, pe care scrie „Samantha”. Dinspre un CD player se aude muzică de jazz. Eddie și Trish stau în picioare pe iarbă, împreună cu Iris, Eamonn și Melissa - și cu toții îmi zâmbesc radioși, în afară de Melissa, care e cam bosumflată. Mă simt de parcă aș fi fost proiectată într-un univers paralel. — Surpriză ! strigă cu toții într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în cea mai magică, strălucitoare și minunată seară din viața mea. Îmi iau rochia Vera Wang, iar Luke își ia cel mai rafinat costum și ne ducem la un restaurant demențial, unde oamenii mănâncă homar în acordurile unei formații de jazz clasic, exact ca în filme. Luke comandă Bellini pentru amândoi și ciocnim fiecare în cinstea celuilalt, iar el se relaxează și îmi povestește mai multe despre afacerea lui. De fapt, mi se destăinuie mai mult decât a făcut‑o vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
punct la orizont. Mama și tata și Suze... camera mea dezordonată din Fulham... EastEnders cu o pizza... Hai să spunem lucrurilor pe nume. Aia n‑am fost niciodată eu, nu‑i așa? Rămânem aici ore întregi. Dansăm pe muzică de jazz, mâncăm înghețată din fructele pasiunii și vorbim despre orice, în afară de muncă. Ne întoarcem la hotel râzând și împleticindu‑ne ușor, iar mâna lui Luke își croiește cu îndemânare loc sub rochia mea. — Domnișoară Bloomwood, zice recepționerul când trecem de tejghea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nătăfleți și premianți, puștime, și chiar domnișoare. Turuie, povestește, schimbându-și vocea și adjectivele. Cum organizau, cică, studenții din Capitală retragerea din local, după epuizarea beției, fără să plătească, ce s-a mai întâmplat anul trecut, sanchi, la festivalul de jazz Newport, care e drogul preferat al actriței Merry Very, cum a scris unul o poveste co-lo-sa-lă, ultra, doi funcționari îl arestează, așa, sanchi, pe cetățeanul ABCK, da, pe domnul K, în Praga metafizică și glumeață. Procesul, da, da, basm celebru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la Moscova, unde nu mai ajung niciodată!”. Just! Cineva spunea că nu vrea să revadă filmele unui tînăr regizor. Just! E dreptul oricui să nu revadă un film, ori un spectacol. Eu aș revedea la infinit Noaptea iguanei, All that jazz, Hair, Evita, Unchiul Vanea, Cinema Paradiso, ori Roma, dar nu și La vita e bella, La grande bouffe sau peliculele marelui Antonioni. Din Concertul lui Mihăileanu am revăzut, de zece ori, doar ultimele 15 minute. Aș revedea oricînd Revizorul lui
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
savurez pe lume Mai mult decât propriul meu iubit De soartă, de soartă, înnobilat, Drept cel mai frumos și vajnic pirat. Oh, oh, inima mea E numai, nu te-ndoi, e numai a ta! De altfel, avea tot albumul de Jazz Gedichte al lui Jens Gerlach din anii '80, dedicate clasicilor jazz-ului: Scot Joplin, Tom Turpin, Billie Holiday, Charlie Parker, Jay-Jay Johnson, Miles Davis. Și, în timp ce asculta discul care impunea un mimetism rasial feroce, Alimentară, în picioare, cânta transfigurată, evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de soartă, înnobilat, Drept cel mai frumos și vajnic pirat. Oh, oh, inima mea E numai, nu te-ndoi, e numai a ta! De altfel, avea tot albumul de Jazz Gedichte al lui Jens Gerlach din anii '80, dedicate clasicilor jazz-ului: Scot Joplin, Tom Turpin, Billie Holiday, Charlie Parker, Jay-Jay Johnson, Miles Davis. Și, în timp ce asculta discul care impunea un mimetism rasial feroce, Alimentară, în picioare, cânta transfigurată, evident în traducere proprie, cu voce guturală și clapetând o trompetă imaginară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
alte sofisme din astea. Deodată, cineva o fură pe Alimentară, un bărbat mare, roșu în obraji și privirea cruciș. Nu spuse ce căuta acolo, nici de unde este. Sorbea tot ce era în jur, toate lucrurile se topeau încet, discurile cu jazz din anii tinereții și chiar tinerețea lor se scurgeau lichide, servanta, televizorul, biblioteca și vitrina cu bibelouri, paharele de porțelan și tăcerea acestora. Nici n-atingeau podeaua pentru că fluidul-bibliotecă sau vitrină se curba, se subția pentru a deveni cât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fel de experiment al unor ființe nevăzute, poate noaptea în somn îi furau sufletul, îl disecau, studiindu-l sau poate ea diseca lumea cu întrebări și întrebările îi erau furate în momentele albe de singurătate, stropite de armoniile muzicii de jazz, de swing-urile sau rock-urile care îi răcoreau sufletul și atunci i se sustrăgeau, descoperite, răspunsurile. Își propusese să nu sufere și-și crease scopul să rabde, să crească în răbdare, dar Mama era veșnică, avea longevitatea unei Ere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-se faptul că Președintele Consiliului Județean, Primarul sau Prefectul, la nevoile așa de mari ale orașului, n-aveau bani nici să se urineze în centru. Neghina umană, elevii, căpușele părinților care ofereau prin stațiile de 10.000 de decibeli: rapp, jazz, swing, manele de top, au fost arma care stopă invazia. Și primele care au plecat au fost cârtițele. Nemaiavând cine să le afâneze Pământul, holdele s-au retras odată cu noaptea, care s-a smuls ca husa de pe autoturismul fabricat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]