6,470 matches
-
cu strângere de inimă, cu o tandrețe fără egal pe lume. Îmi petrec toate serile scriindu ți; afară de zilele de la Slat[ina] și de cele câteva zile de griji prin care am trecut, ți am scris în fiecare seară. Uite, Lina a venit să mă gonească din cuibul cald și bun care mai păstrează căldura sticlei cu apă fierbinte de azinoapte (soluție minunată), fiindcă Dan are să vină azi la dejun. Ți-am scris ieri, dar am profitat de faptul că i-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și adaug la scrisoarea pentru el aceste câteva rânduri. Ține-mă la curent cu problema Cinci; nu fi prea crudă; pare foarte descumpănit. Te sărut cu toată marea mea afecțiune, cu țipete înăbușite de dragoste, de tristețe, de disperare. Toată lumea - Lina, Chirana, Iani, Costel - toată lumea îți trimite sărutări și sărutări de mâini, iar Lina mi-a spus pe când pleca cu covoarele: Mai avem copii prin casă, dar nimeni nu-i ca dumneaei. Mamina 10/1947 I 24 octombrie [1947], vineri dimineața
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu problema Cinci; nu fi prea crudă; pare foarte descumpănit. Te sărut cu toată marea mea afecțiune, cu țipete înăbușite de dragoste, de tristețe, de disperare. Toată lumea - Lina, Chirana, Iani, Costel - toată lumea îți trimite sărutări și sărutări de mâini, iar Lina mi-a spus pe când pleca cu covoarele: Mai avem copii prin casă, dar nimeni nu-i ca dumneaei. Mamina 10/1947 I 24 octombrie [1947], vineri dimineața, ora 7 Eri am avut o zi extraordinar de plină, care m’a
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
câteva ouă, restul fiind ascuns de doamna gazdă care, vrând să bată comisarul, a rămas peste noapte la poliție. Eu și Dan eram la masă, întreruptă și servită alandala, prin faptul că toate alimentele au trebuit cărate de jos de Lina și Iani, care e destul de drăguț. După masă, Mihai. Mai întâi citirea scrisorilor tale cu amu zanta pretenție soi disant să-și citească singur pasagiile care îl priveau, cu comentariile cunoscute: la țigări: „s’o crezi tu“, când spui că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
poartă. Sâmbăta viitoare dejunez la ei. Fetița lor e adorabilă; seamănă mult cu Dora Moscuna, vioaie, frumoasă și inteligentă. Iubita mea, e ora cinci, o jumătate de oră mă mai desparte de supliciul ședinței; azi e Sf[ân]tul Dimitrie; Lina și Chirana s’au dus la slujba de la Mitropolie și vor veni la 6; în casă e o liniște ideală, doar pendula bate calm și discret, ca un greere într’un lemn; azi e slujbă mare acolo, pentru că e patronul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fără s-o deschid; îmi iau micul dejun, cafeaua; în timpul ăsta am o față impenetrabilă; nu vorbesc cu nimeni; îmi fumez cele două țigări; închid radioul, alung pe toată lumea din casă - ca azi: pe cei doi puști la cinema, pe Lina la sora ei (care, în paranteză fie spus, o ațâță împotriva mea și o învață să fie obraznică și să-mi poarte pică), închid ușa camerei și ușa cabinei telefonice, mă instalez și te iau lângă mine posesiv, ca și cum ți-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în vară. Nu cred, dar sper. [...] 25 noembrie [1947], marți dimineața Cum reluasem scrisoarea să-ți trimit primele mele gânduri din ziua de 25 noembrie, totdeauna, de când mă știu, mai mult sau mai puțin sărbătorită, au venit în cabina telefonică Lina, Iani și Chirana, Iani cu acordeonul, și mi-au cântat „Mulți ani trăiască“, Lina baillând cu foc și stricând armonia. Acum la Radio, nostalgic, melodii țigănești de pustă îmi evocă atâtea și atâtea zile de 25 noembrie, de la aceea când
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să-ți trimit primele mele gânduri din ziua de 25 noembrie, totdeauna, de când mă știu, mai mult sau mai puțin sărbătorită, au venit în cabina telefonică Lina, Iani și Chirana, Iani cu acordeonul, și mi-au cântat „Mulți ani trăiască“, Lina baillând cu foc și stricând armonia. Acum la Radio, nostalgic, melodii țigănești de pustă îmi evocă atâtea și atâtea zile de 25 noembrie, de la aceea când aveam 7 ani și ceream „ Numai interesul mă face să scriu, Vă rog trimeteți
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
muncă îți va aduce succesul. În ultima scrisoare nu mai scrii de Guillet(?). Ți-ai început lucrul? În casa în care stai e și vreo doamnă? [...] Cinci e același? Nu te-a decepționat încă? Acum sunt singură în toată casa. Lina e iar la masă la Stana. E liniște, parcă și în casă ninge demn și liniștit ca pentru vecinicie, cum ninge afară. Acum încep să mă îmbrac să plec la mama lui Mircea [Eliade]. Cum voi ajunge până acolo? Îți
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pe buze; poftă nebună să mă duc să-l văd pe Tăticonț. Dar vai, n-am cum; poate că totuși se va întâmpla foarte repede. Să trecem peste asta. [...] Nu mai am vești de la prietenii tăi. Doar Sandu, pe care Lina l a scos azi pe ușă afară, intimidându-l cu fiul ei; se așezase pe lada cuierului, zicând că m-a întâlnit pe stradă și că i-am spus să vină să mă aștepte în birou. Și-apoi, de mai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nefericite? Crede în imensa mea dragoste et puise dans cette affection ca în tr’un izvor nesecat. Fiecare suflu ți-l datorez și ți-l dau ție, îi măresc prețul pentru că tu trăiești, exiști, te gândești la mine. Mă cheamă Lina la masă și în glumă îmi spune (ce glumă!): „Poftiți, domnișoară, la masă, că vă pleacă trenul spre Paris!“ Te strâng în brațe cu lacrimi și putere. Printre lacrimi nu pot zări scumpii tăi ochi frumoși, nici fața ta... Bâjbâi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
noastră, a tuturor, morți și vii. Mamie III Sâmbătă, 12 martie [1949] Azi-dimineață, pe când eram încă adormită - sau, mai bine spus, pe când mă aflam între viață și neant -, am auzit pași străini în vestiar; am strigat: „Cine-i acolo?“ și Lina mi-a răspuns: „Domnul căpitan de la Slatina“. A intrat în cameră timid și jenat că mă deranjează (stătuse o oră la portar, ca să nu vină prea devreme) și a vărsat sacul cu vești proaste. Muma și Atu sunt la Craiova
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la 11 fără 20, dar tramvaiul a sosit imediat și am ajuns aproape la timp, la 11.10. Delegatul USR sosise deja. Slujbă foarte frumoasă, de o jumătate de oră; eram prezenți: Corina și bărbatul ei, Corinica, doamna Vang[hele], Lina și cu mine. Nu știu de ce, slujba asta de pomenire a fost pentru mine mai emoționantă decât toate celelalte. Poate fiindcă de obicei după 7 ani se dezgroapă morții - iar el abia după 7 ani și-a putut găsi popasul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de ce, dar am sentimentul că dimpotrivă, contează foarte mult. Mă privește pătrunzător. Ceva nu e în regulă aici. — Eu... Nu, totul e OK. Pe bune... Mă opresc în clipa în care din colțul camerei se aude un zgomot egal și lin. Faxul lui mami. Arunc repede cutia pe canapea și mă arunc spre fax. Dar Michael e mai agil ca mine. Înșfacă pagina din aparat și începe s-o citească. — „Muzica pentru nunta Rebeccăi și a lui Luke. Data: 22 iunie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fugă În lume, pentru că „nu Încăpeau În sat” <endnote id="(99, I, p. 150)"/>. Este vorba de o prejudecată veche și puternică, reprezentată din belșug și În literatura cultă, cel mai adesea anume În această formă (evreică + neevreu) : vezi cuplurile Lina - Andrei din Jidovul cămătar (cca 1860) de Alexandru Pelimon, Hava - Fedea din Tevi Lăptarul (1895) de Șalom Alehem, Lelia - Matei din Manasse (1900) de Ronetti Roman, Haia - Ștefan din Haia Sanis (1908) de Mihail Sadoveanu, Ana - Ionel din Take, Ianke
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cultivați și iluminați (612, I, p. 69). 637. Călin L. Cernăianu, Recurs Eminescu. Suprimarea gazetarului, Editura Semnele Timpului, București, 2000. 638. Ion Rotaru, „Regret din tot sufletul nenorocita Întâmplare”, Dialoguri polemice, nr. 1, 19 februarie 2001, supliment al news-letterului on- line Bună dimineața, Israel !, ed. Uly Friedberg- Vălureanu, Haifa, http ://www.alpas.net/uli. 639. Cuvinte scumpe. Taclale, povestiri și legende românești, culese de Dumitru Furtună, Academia Română, Socec & Co, București, 1914. 640. Petr Va½íek, „The Leopold Hilsner Affair of 1899 and
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dragei lor organizații, cu care au mers de-a brațeta timp de aproape opt ani: mai - iunie 1945- martie 1953. Partidul comunist, vrând să fie de-adevăratelea UNICA FORȚĂ POLITICĂ ÎN STAT a hotărât ca, simultan, să fie trecute pe line moartă două organizații care tot ale lor erau: Frontul Plugarilor (al bădăranului doctor Petru Groza) și Comitetul Democratic Evreiesc, ambele cu filiale În fiecare raion al țării ba, chiar și În fiecare sat (cazul „plugarilor”). În martie-aprilie 1953, ele sau
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
dreptul timizi să mi se adreseze. Ziua trece relaxat și aflu că se pregătește o tăiere a porcului la Maria, una din surorile lui Guillermo (sunt șapte frați și surori), unde se va reuni întreaga familie. Singura tulburare în scurgerea lină a timpului este reprezentată de pecariul care năvălește către mine când mi-e lumea mai dragă. Ziua e ok deoarece sunt cu cineva cam tot timpul, noaptea în schimb, dacă decid să merg la toaletă, e o întreagă tevatură. Am
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
anul I, nr.1; la acea dată era constituită comunitatea, având un număr de 14 membri, iar solia a fost adusă aici între anii 1902 - 1905. Primii adventiști au fost Niță și soția împreună cu fiica lor Rica Râșnoveanu, Ioan și Lina Teodorescu și cei 3 copii ai lor: Victoria, Elena și Petrică. Toți se adunau în casa familiei Râșnoveanu din strada Triumfului nr. 54, până în anul 1914. Predicatorul acestei grupe era pastorul Păduraru Nicolae. Localul fiind neîncăpător, s-a găsit un
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
apropiat de o fetiță din China, care hrănea cu mânuțele ei porumbeii ce-i zburau prin jur abia distingându-se printre sutele de zburătoare. M-am alăturat fetiței și pentru puțin timp am redevenit copilul lumii, bucurându-mă de zborul lin, fâlfâitor al porumbeilor. În frumusețile și grandoarea Veneției se amestecă și foarte multă suferință și cruzime ce au marcat existența acestui oraș-stat cu un rol de seamă în politica medievală europeană și mondială. Atâtea adversități politice s-au vânturat și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ocazie am adunat în inimă, suflet și minte o adevărată comoară de frumuseți la cota cea mai înaltă! Mai aveam încă o lună de stat în Franța, tocmai în cea mai frumoasă parte a anului. Soare mult și blând, lumină lină, mângâietoare, frumuseți din belșug și o rară dispoziție de a merge și de a cunoaște cât mai mult! În timp ce ghidul meu era ocupat cu munca zilnică, eu pot spune că m-am întrecut pe mine însumi în noile peregrinări pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
închideați ochii, vă trezeați. S. B.: Exact. Știam că sunt în locașul de tragere, dar aveam în față imagini de acasă, imagini cu familia, cu prietenii, cu camarazii. M. M.: Se derulau. S. B.: Se derulau așa de frumos și lin, erau halucinații provocate de oboseală și frig. S-a făcut, în sfârșit, zi. Dar cele două ore au fost cumplite. Mă întorceam de pe-o parte pe alta, mă mișcam în locașul de tragere să nu mă ia frigul și
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
priile mărci stilistice, sensibilitate cu care Caragiale-auto- rul nu are nici cea mai mică afinitate. Dimpotrivă. Cu alte cuvinte, naratorul ne vorbește cu o voce străină al cărei timbru diferit ne scapă atât timp cât intervenția nu este apăsată, ci o glisare lină, a unui pasaj liric către următorul episod prozaic. Ajuns la bancă pentru a încasa cele două sume, Lefter este pus în fața a ceea ce cu sintagma de „ironie a sorții”, face ca în ecuația absolutului și a simetriilor perfecte să se
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
la „căsuța din povești”. Cu această ocazie am intrat și noi într-una din multele case construite - se vede în ultima vreme - case pe care le admirăm și le studiem de câte ori ieșim la plimbare. Spații largi, prietenoase, calde, funcționale, acoperiș lin, perceput și în interior din cauza lipsei podului, terase răcoroase unde-ți poți petrece seara cu amicii, râzând, cântând, făcând politică, contrazicând, filosofând etc., așa cum orice om de pe lumea aceasta își dorește. Lipsea piscina și verdeața, dar probabil în timp (scurt
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
scară centrală se Înălța tot mai sus, și nimic altceva decât geamuri mari ca de seră Între palierul de sus și cerul verde-pal al serii. Aveam obiceiul să rămân În urmă, târându-mi picioarele și alunecând un pic pe pardoseala lină de piatră a holului, silind mâna blândă așezată pe scobitura spatelui meu să-mi propulseze cu ghionturi mici scheletul recalcitrant. Odată În dreptul scării, mai aveam obiceiul de a ajunge la trepte strecurându-mă pe sub balustrada dintre coloana din mijloc, care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]