5,961 matches
-
închisorii deschid focul împotriva legionarilor, iar în acest timp un gardian îi eliberează pe cei opt deținuți comuniști printre care și muncitorul ceferist Pârvu (Amza Pellea). Aceștia din urmă fug, dar deținuții comuniști Pârvu și Lefter sunt prinși de polițiști. Locotenentul Cristescu (Valeriu Arnăutu) de la închisoarea Viraga telefonează în miezul nopții la Poliția Capitalei, anunțându-l pe comisarul de serviciu Ilarie Bucur (Vasile Nițulescu), care-l anunță la rândul său pe prefectul Poliției Capitalei Vișan Năvodeanu (Ion Besoiu). Contrar dispozițiilor primite
Un comisar acuză () [Corola-website/Science/312632_a_313961]
-
anchetarea masacrului de la Viraga și a asasinării celor patru deținuți din arestul Poliției Capitalei, precum și a profesorilor Mărgeanu și Jugu. Persoanele implicate în evenimentele din acea seară sunt prea speriate pentru a-i explica lui Moldovan ce s-a întâmplat. Locotenentul Cristescu neagă faptul că a sunat la Poliția Capitalei, iar comisarul Ilarie Bucur fuge la Constanța de unde speră să fugă din țară. Amenințat că i se va ucide fetița, Bucur îi comunica totuși lui Moldovan că execuția a fost realizată
Un comisar acuză () [Corola-website/Science/312632_a_313961]
-
Baron Hasting, în calitate de șef al justiției din nordul Țării Galilor. În anul următor, a fost numit Șambelan al Țării Galilor. Pe 18 mai 1471, Richard a fost numit Mare Șambelan și Mare Lord Amiral al Angliei. Au urmat și alte poziții precum Locotenent al Nordului și Comandantul Șef împotriva scoțienilor. Două luni mai târziu, pe 14 iulie, el a câștigat conducerea cetății Sheriff Hutton și Middleham în Yorkshire și Penrith în Cumberland, care au aparținut lui Warwick, făcătorul de regi. În timpul domniei fratele
Richard al III-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312654_a_313983]
-
de la scoțieni iar administrarea lui a fost considerată ca fiind justă și echitabilă. După ce Eduard a recăpătat sprijinul lui Clarence, el a făcut o campanie rapidă și decisivă pentru a recâștiga coroana prin luptă. Se crede că Gloucester a fost locotenentul său principal. Este posibil să fi condus avangarda în Bătălia de la Barnet, în prima sa comandă la 14 aprilie 1471. O sursă contemporană afirmă clar cu privire la deținerea avangardei pentru Eduard la Twekesbury, desfășurată împotriva Lancasterilor sub ducele de Somerset, la
Richard al III-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312654_a_313983]
-
Pontevedro este în plină desfășurare. Bogată văduva Hanna Glavari este înconjurată de pretendenți, spre disperarea baronului Zetta , care se teme că aceasta va ruină țară dacă se va căsători cu un străin. Zetta reușește să îl convingă pe Danilo Danilovici, locotenent de cavalerie, să o ceară în căsătorie pe Hanna Glavari, deși aceasta îl mai refuzase o dată, în trecut. Dar acum Hanna Glavari este cea care îl copleșește cu atenția să ,chiar dacă acesta pare indiferent, pana cand Hanna Glavari anunță că
Văduva veselă () [Corola-website/Science/312708_a_314037]
-
descoperind că totul nu a fost decât o minciună și că iubita să îi împărtășește sentimentele. Prea marea încredere a ambasadorului Zetta în soția sa, parizianca Valencienne, îi îngăduie acesteia să încurajeze o amuzantă aventură romantică cu Camille de Rosillon, locotenent de vânători. Într-o efuziune de dragoste, acesta a scris pe evantaiul tinerei doamne “Te iubesc”. La bal se anunță prezența unei frumoase, tinere și bogate văduve, Hanna Glavari, care stârnește multă admirație, dar și îngrijorarea ambasadorului.Stiind că imensă
Văduva veselă () [Corola-website/Science/312708_a_314037]
-
membru al Grupului Artștilor și Sculptorilor din timpul războiului, s-a stabilit în Iași, în timpul când Bucureștiul a fost ocupat de trupele germane și s-a angajat cu îndemânare în grafică și în picturi viguroase. La sfârșitul primului Război Mondial, Locotenentul Ignat Bednarik este decorat cu Crucea Comemorativă a războiului 1916-1918 Între anii 1915-1927, Bednarik a avut 8 expoziții personale de acuarelă în București iar în 1928 o expoziție la New York. A realizat de asemenea o serie de lucrări pictate într-
Ignat Bednarik () [Corola-website/Science/312029_a_313358]
-
School RAF Yatesbury din Wiltshire, fiind avansat ca ofițer tehnic pe 27 mai 1943 și ofițer de zbor pe 27 noiembrie 1943. A devenit instructor-șef la RAF Honiley din Warwickshire și a fost lăsat în rezervă cu rangul de locotenent de zbor. După război, a obținut o diplomă în matematică și fizică la King's College London. În anii care au urmat războiului, Clarke a fost membru în consiliul Societății Interplanetare Britanice (BIS) între anii 1946 și 1947 și din
Arthur C. Clarke () [Corola-website/Science/312017_a_313346]
-
sumă mare de bani. El se întoarce la postul său cu patru militari întâlniți în oraș: căpitanul Resz Lemeni (Ion Besoiu) și un om de-al său pe nume Cicoș, plus doi militari români care fuseseră luați prizonieri la Oituz: locotenentul Dumitru Ionescu (Traian Costea) și sergentul călăraș Ion Ailenei (Colea Răutu). Trupei comandate de maiorul Andrei i se alătură frații căpitanului Luca, care fuseseră voluntari în Armata Română și s-au întors în sat atunci când au aflat de masacru: Mitru
Capcana mercenarilor () [Corola-website/Science/312056_a_313385]
-
fruntea ierarhiei juridice se afla un șerif (). Ordinea publică a fost tradițional organizată la nivelul parohiilor. Odată cu înființarea Poliției Metropolitane în 1839, aceasta a fost organizată în teritoriu pe bazele comitatelor. În anii 1540 a fost înființat postul de Lord Locotenent. Aceștia aveau un rol militar și erau responsabili de administrarea miliției comitatului. În 1871 instituția își pierde responsabilitățile militare, rămânând o instituție ceremonială, dar Armata Britanică a asociat zonele de recrutare cu comitatele. Fiecare comitat trimitea doi reprezentanți în Camera
Comitatele istorice ale Angliei () [Corola-website/Science/312086_a_313415]
-
Numai șeful Marelui Stat Major, mareșalul Pietro Badoglio, a ridicat obiecțiuni împotriva atacului, declarând că armata are nevoie de cel puțin 20 de divizii apte de luptă care să fie folosite la atac, dar comandantul trupelor italiene din Albania, generalul locotenent Sebastiano Visconti Prasca, a afirmat că este nevoie de doar trei divizii în prima fază a atacului (cucerirea Epirului). Mussolini a fost reasigurat de colaboratorii săi că războiul cu Grecia va fi o campanie de cel mult două săptămâni, iar
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
Venezia”, aflată în deplasare spre linia frontului, avea aproximativ 31.000 de oameni), trebuia să inițial să îndeplinească sarcini defensive. Forța totală italiană care urma să acționeze în Grecia era compusă din 85.000 de soldați, aflați sub comanda generalului locotenent Sebastiano Visconti Prasca. După ocuparea Albaniei de către italieni, Marele Cartier General elen a pregătit Planul „IB” (Italia-Bulgaria), anticipând o ofensivă combinată italo-bulgară. Planul punea accent pe lupta de apărare a Epirului, cu o retragere graduală pe linia râului Arachthos-Metsovon-râul Aliakmon-Muntele
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
elene de rezervă au început să sosească pe front la începutul lunii noiembrie, în vreme ce inactivitatea bulgarilor le-a permis grecilor să transfere majoritatea diviziilor de la granița bulgaro-greacă pe frontul albanez. Această redispunere a trupelor i-a permis comandantului șef generalul locotenent Alexandros Papagos să asigure superioritatea numerică a grecilor pe la mijlocul lunii noiembrie, condiție obligatorie pentru lansarea unei contraofensive. Pe frontul albaneze grecii concentraseră 11 divizii de infanterie, două brigăzi de infanterie și una de cavalerie, care trebuiau să lupte cu 15
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
două pe 18 aprilie, când elemente ale brigăzii motorizate "Leibstandarte SS Adolf Hitler" a cucerit pasul Metsovon. A doua zi, germanii au cucerit Ioannina, reușind astfel izolarea completă a armatei grecești. Dându-și seama că situația este fără ieșire, generalul locotenent Tsolakoglou, cu acordul altor generali dar fără autorizație din partea lui Papagos, l-a eliberat pe comandantul armatei generalul locotenent Pitsikas și a cerut capitularea în fața forțelor germane ale lui Sepp Dietrich pe 20 aprilie. S-a dorit capitularea în fața germanilor
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
zi, germanii au cucerit Ioannina, reușind astfel izolarea completă a armatei grecești. Dându-și seama că situația este fără ieșire, generalul locotenent Tsolakoglou, cu acordul altor generali dar fără autorizație din partea lui Papagos, l-a eliberat pe comandantul armatei generalul locotenent Pitsikas și a cerut capitularea în fața forțelor germane ale lui Sepp Dietrich pe 20 aprilie. S-a dorit capitularea în fața germanilor pentru a evita dezonorarea armatei prin capitularea în fața italienilor. Termenii capitulării au fost considerată onorabilă: soldații eleni nu urmau
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
au avut loc în 1891-1892 în timpul exercițiilor militare de la București și Turtucaia, iar rezultatele observațiilor făcute cu acest prilej au determinat în 1893 înființarea în cadrul Companiei de telegrafie din Regimentul 1 geniu din București a unei subunități aerostație, sub comanda locotenentului Eugen Asachi.
Balonul Mihai Bravul () [Corola-website/Science/312126_a_313455]
-
Euryalus". La abdicarea regelui Otto I al Greciei, în 1862, Prințul Alfred a fost ales să-i succeadă, însă guvernul britanic i-a blocat planurile de ascensiune la tronul Greciei. Prințul Alfred a rămas în marină și a fost promovat locotenent la 24 februarie 1863 servind sub contele Gleichen pe HMS "Racoon", apoi căpitan la 23 februarie 1866 când primește conducerea fregatei HMS "Galatea". Alfred a rămas al doilea în linie la succesiunea tronului britanic de la naștere până la 8 ianuarie 1864
Alfred, Duce de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/312237_a_313566]
-
guvernăminte autonome, dar de importanță mai redusă. Guvernatorii erau în principiu reprezentanții regelui, iar aceștia puteau fi revocați în orice moment. Cu toate acestea, unii guvernatori conduceau anumite regiuni în mod dinastic. În lipsa guvernatorului, prerogativele acestuia erau în sarcina unui locotenent general , al cărui rol inițial era de a contrabalansa influența guvernatorului. Importanța acestuia scade cu timpul, devenind un titlu onorific din cadrul curții regale, sau revenind moștenitorului guvernatorului. Rolul principal al unui guvernator era cel militar, dar acesta putea avea și
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
numai 180 au reușit să se retragă într-o zonă sigură. Trupele aliate din Tunisia au fost reorganizate, un cartier general a fost creat pe structura Armatei I britanice, care a preluat controlul trupelor din sectorul Tebourba. Noul comandant, generalul locotenent Charles Walter a hotărât să încerce un nou atac pentru străpungerea frontului spre Tunis. El a considerat că trupele obosite din Tebourba erau într-o situație dificilă și a ordonat o retragere de aproximativ 10 km pe dealurile Longstop și
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
Școlii militare de ofițeri de artilerie « Ioan Vodă » din Sibiu (1976) și Academia de Înalte Studii Militare din București (1985). În anul 1999, a obținut titlul științific de doctor în științe militare. După absolvirea școlii de ofițeri, a fost avansat locotenent, îndeplinind apoi funcțiile de comandant de pluton, de baterie și de divizion de artilerie (1976-1982). Revenit după trei ani de studii la Academia Militară, devine șef al artileriei unui Regiment Mecanizat (1985-1986), șef de stat major al unui Regiment de
Sorin Ioan () [Corola-website/Science/311489_a_312818]
-
din București din 1956). Împreună cu Dumitru Arvat, Romulus Resiga, Ioan Zâne și Aurel Lupu a constituit "Comitetul Național Român" cu intenția de a redacta și difuza manifeste cu caracter anticomunist. A fost arestat la 14 martie 1958 fiind anchetat de locotenent major Nicolae Trandafir, locotenent major Alexandru Iordan și locotenentul major Ilie Iliescu. A fost judecat în lotul care îi purta numele, fiind condamnat prin sentința Nr. 585 din 24 iunie 1958 a Tribunalului Militar București la 15 ani muncă silnica
Alexandru Bulai () [Corola-website/Science/311499_a_312828]
-
Împreună cu Dumitru Arvat, Romulus Resiga, Ioan Zâne și Aurel Lupu a constituit "Comitetul Național Român" cu intenția de a redacta și difuza manifeste cu caracter anticomunist. A fost arestat la 14 martie 1958 fiind anchetat de locotenent major Nicolae Trandafir, locotenent major Alexandru Iordan și locotenentul major Ilie Iliescu. A fost judecat în lotul care îi purta numele, fiind condamnat prin sentința Nr. 585 din 24 iunie 1958 a Tribunalului Militar București la 15 ani muncă silnica. A fost eliberat, în
Alexandru Bulai () [Corola-website/Science/311499_a_312828]
-
Ioan Zâne și Aurel Lupu a constituit "Comitetul Național Român" cu intenția de a redacta și difuza manifeste cu caracter anticomunist. A fost arestat la 14 martie 1958 fiind anchetat de locotenent major Nicolae Trandafir, locotenent major Alexandru Iordan și locotenentul major Ilie Iliescu. A fost judecat în lotul care îi purta numele, fiind condamnat prin sentința Nr. 585 din 24 iunie 1958 a Tribunalului Militar București la 15 ani muncă silnica. A fost eliberat, în baza decretului de grațiere Nr.
Alexandru Bulai () [Corola-website/Science/311499_a_312828]
-
studenților din București în 1956 (vezi Mișcările studențești din București din 1956). A fost printre organizatorii manifestației care urma să aibe loc în Piața Universității în ziua de 5 noiembrie 1956. A fost arestată în noiembrie 1956, fiind anchetată de locotenent colonel Constantin Popescu, căpitan Gheorghe Enoiu, locotenent major Iosif Moldovan, locotenent major Vasile Dumitrescu, locotenent major Gheorghe Vasile, locotenent major Constantin Oprea și locotenent Nicolae Urucu. A fost judecată în lotul „Mitroi”, iar prin sentința Nr. 534 din 19 aprilie
Eugenia Florescu () [Corola-website/Science/311522_a_312851]
-
studențești din București din 1956). A fost printre organizatorii manifestației care urma să aibe loc în Piața Universității în ziua de 5 noiembrie 1956. A fost arestată în noiembrie 1956, fiind anchetată de locotenent colonel Constantin Popescu, căpitan Gheorghe Enoiu, locotenent major Iosif Moldovan, locotenent major Vasile Dumitrescu, locotenent major Gheorghe Vasile, locotenent major Constantin Oprea și locotenent Nicolae Urucu. A fost judecată în lotul „Mitroi”, iar prin sentința Nr. 534 din 19 aprilie 1957 a Tribunalului Militar București a fost
Eugenia Florescu () [Corola-website/Science/311522_a_312851]