6,058 matches
-
acordat de Uniunea Scriitorilor... Eu nu fac concesii, dragă Adrian, eu judec și cântăresc cinstit oamenii: dintre Nicolae Dan Fruntelată, fiu de învățător, membru P.C.R. și membru al C.C. al P.C.R. care în calitatea sa de redactor-șef al revistei "Luceafărul" l-a tolerat 5 ani de zile pe trântorul Mircea Dinescu, student la "Ștefan Gheorghiu", și i-a dat salariu fără să-i taie o zi de muncă (să nu mai pomenesc de faptul că se revolta când era tăiat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
apoi, simultan, student la Facultatea de partid "Ștefan Gheorghiu" și redactor la revista "Luceafărul" și care a devenit disident pentru că nu a reușit să ajungă "șef comunist", și care, după revoluție, a fost de acord să preiau eu conducerea revistei "Luceafărul" cu condiția de a-i da afară pe Fruntelată și Ungheanu, ei bine, dintre cei doi, eu îl aleg pe Fruntelată, pentru că, în opinia mea, trebuie să pedepsești, nu să ucizi... După ce am scris cele mai îngrozitoare lucruri despre Adrian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Era dificil de suportat. Avea toane. Iar oamenii cu toane ajung fie (mici) Napoleoni, fie se pierd în incoerența propriilor universuri pline de intersecții. Cezar Ivănescu s-a comportat, însă, mai tot timpul, napoleonian! În jurul lui roia, încă de pe vremea "Luceafărului", adică de la începutul anilor '80, o șleahtă de închipuiți, de troglodiți, de mediocrități, ca un fel de locotenență, care învățase cântatul în strună până la a prinde sunetele cele mai subtile. La Iași, acolo unde s-a mutat don' Cezar după
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la Școala generală numărul 2 din Rădăuți unde eram elev, iar directorul școlii nici nu mi le dădea pe toate de teamă să nu mi "se urce la cap" celebritatea. Tot Virgil Teodorescu este cel care m-a publicat în "Luceafărul", pentru că era de fapt redactor șef al acestei reviste și mai târziu am aflat că era și președinte al Uniunii Scriitorilor. Îmi amintesc și de prima călătorie pe care am făcut-o la București pentru a-l întâlni pe "mentorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
A coborât Cerul În ea prin venirea Îngerului la Sfânta Fecioară. Dumnezeirea a lucrat În mintea și inima arhitectului s-o facă așa, În toată splendoarea ei, În strălucirea-i minunată. E palat din Cer. Așa e. Doar a locuit Luceafăr Ceresc, Crin Dumnezeiesc și Mama omenirii. Mergeți să vedeți că nu mint. Este Adevărul Adevărat. Căsuța unde a locuit Maica Domnului este mică la privire. Se vede o cămăruță foarte modestă, cam 3 m pe 3 m, cred. Luminată Înăuntru
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Te văd, cum vii Și mă cutremur De-al meu trecut, Și fapte de rușine Pe căi străine Departe, de lângă Tine Lumină, eu nu am găsit Așa cum, E lângă Tine! Aș spune tuturor Ce beznă-i fără Tine... Tu Ești Luceafăr, din Lumină Și-n noapte, Tu! De vii, Aduci Lumină Din Lumină! Un Bătrân 21.10.2006 Un bătrân cu barba albă Și cu părul ca zăpada Stă cu capu-n jos plecat Și gândește să-ți dea sfat El
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
noi crește Pe dușmani Îi fugărește Unui Ștefan, domnul țării Strigă clopotul durerii De la Putna la Galați Din Moldova la Bicaz! Din Muntenia la Alba Să se nască iarăși țara Țara noastră Românească Din străbuni să Dăinuiască! Printre stele și luceferi Tu cu jale ne privești Ștefan Vodă! Cu noi ești! Din mormânt te vom scula Pe urmași vei Apăra... Plecăm fruntea la pământ Pentru Ștefan, domnul Sfânt! Brâncoveanu Constantin 23.10.2006 Oh, Brâncovene Constantine Și cu fii lângă tine
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
la 15 august, în Hoceni la 14 octombrie, în Băsești la 23 iunie și în Răducăneni la 29 august. În cuprinsul județului funcționau nouă bănci (Banca Națională a României, Banca Agricolă, Banca Fălciului, Banca Comerțului, Banca „Speranța”, Banca „Piscul lui Vodă”, Banca Federală „Luceafărul”, Banca Populară „Albina”, Banca Grădinari), 56 cooperative de credit, opt cooperative agricole de aprovizionare și vânzare în comun și trei cooperative de consum. La sfârșitul Primului Război Mondial, România se confrunta, ca întreaga Europă, cu o mare criză financiară. Autoritățile locale au
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de viticultură și o școală de cântăreți. În Huși activau mai multe instituții culturale: Fundația Culturală Regală „Principele Carol”, care avea două cămine culturale, Liga Culturală, Casa Școalelor și a Culturii Poporului, Muzeul „Episcopul Iacob”, Asociația culturală a tineretului catolic „Luceafărul”, Asociația culturală a femeilor izraelite, Biblioteca Episcopiei, Biblioteca izraelită „Cultura”, Asociația sionistă „Carmen”, teatrul comunal, un cinematograf, biblioteci școlare și cinci societăți sportive. În circumscripția Școlii Nr. 3 băieți funcționau: Societatea culturală „Mihail Kogălniceanu”, Atelierul popular „Dimitrie Cantemir”. La Episcopie
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
le cunoștea din manuscrise, vreau să spun, fiindcă de publicat Breban nu publicase nimic. Toți ceilalți din grup, de bine, de rău, dăduseră până atunci câte ceva la iveală, colaborau din ce în ce mai susținut la reviste, unii scoseseră și volume, debutând în colecția „Luceafărul“ de la E.S.P.L.A., încurajați de generosul Ion Bănuță, în timp ce sub semnătura lui Breban, care afirma că nu se gră bea, nu apăruse încă nimic. Dar se comporta - și asta îi irita pe unii până la a-i călca pe nervi - ca un
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de sine, de până atunci, a autorului lor se vădea, așadar, a nu fi fost fără temei. Producția de proză scurtă a acelei perioade, Breban a adunat-o într-un volum care ar fi urmat să apară în aceeași colecție „Luceafărul“ în care debutaseră anterior, ca poeți, Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Ilie Constantin, iar ca prozatori Ștefan Bănulescu și Nicolae Velea. Chiar însă înainte ca volumul să plece în tipografie, Breban l-a oprit, și neapărut a rămas până azi. Nu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
fiind, deci „de temut“, a avut și are de suportat, și va avea și de-acum înainte, nu încape nici o îndoială, agresiunea atacurilor josnice generate de ura înfrânților săi, ori a celor care suferă împreună cu ei. În trecutul regim, revistele Luceafărul și Săptămâna erau, cum se știe, canalele prin care dejectau, asupra sa, revărsările de ură. Azi, într-o normală continuitate, același oficiu îl fac publicațiile național-comuniste prea bine știute. Ca număr, ele s-au înmulțit. Polemic este Mircea Iorgulescu atât
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
al patrulea volum de poezii, Poeme cu îngeri la Editura Cartea vremii. În 1928 apar Proverbe culese de V. Voiculescu și Gh. D. Mugur - București. Cunoscându-l, un scriitor, Zaharia Stancu, autorul de mai târziu al romanului Desculț, scria în „Luceafărul” din 1947 lăsând o mărturie despre calitățile și modul de viață a celui la care ne referim: , enumerare la capătul căreia nu se oprea și se întreba, ca și noi astăzi: Apariția volumului Poeme cu îngeri în 1927 îi amplifică
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
selectivă de Rodica Pandele, Editura Eminescu, București, 1981 *** V. Voiculescu în pagini de corespondență, cu o prezentare de Lizica Mușatescu, în „Cronica", an II, 1967, nr. 20/20 mai *** V. Voiculescu, Corespondență inedită, cu o prezentare de Emil Manu, în „Luceafărul", an XII, 1969, nr. 50/13 decembrie *** Din corespondența lui V. Voiculescu, cu o prezentare de Marius Pop, în „Orizont", an 27, nr. 42/21 octombrie *** Bârladul odinioară și astăzi, sub redacția lui Romulus Boteanu, Bârlad, II (1982), 111(1984
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
1993 Lățescu—Boldur, Gheorghe, Genocidul comunist în România, I, Editura Albatros, București, 1992 Lovinescu, E., Istoria literaturii române contemporane. Evoluția poeziei lirice, Editura Ancora, București, 1927 Manolescu, N., Metamorfozele poeziei. Editura pentru Literatură, București, 1968 Maniu, Adrian, V. Voiculescuomul, în „Luceafărul", an IX, 1966, nr. 44/29 octombrie Micu, Dumitru, „Gândirea" și gândirismul, Editura Minerva, București, 1975 Miu, Constantin, Vasile Voiculescu — poet isihast, Editura Florile Dalbe, București, 1997 *** Meditații despre Rugăciunea inimii, Editura Anastasia, București, 1997 Măciucă, Balcica, Balcic, Editura Universalia
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Caietul negru" al bunicului său, în „Adevărul literar și artistic", an. VII, nr. 408/10 martie 1998 198 Soulet, Jean François, Istoria comparată a statelor comuniste din 1945 până în zilele noastre, Editura Polirom, 1998 Stancu, Zaharia, Locuri de mormânt, în „Luceafărul", an XIV, 1971, nr. 47/20 noiembrie Stăniloaie, Dumitru Părintele, Rugăciunea lui Iisus și experiența duhului Sfânt, Editura Delsis, Sibiu, 1995 Streinu, Vladimir, Pagini de critică literară, 3, Editura Minerva, București, 1974 Teodorescu—Braniște, Tudor, Emisiuni de altădată, în „Presa
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
dimensiunii umane sub care trebuie să-l percepem pe Eminescu, văzând aici "încărcarea cu uman a Mitului, reumplerea cu ființă a "zeului", redare de gratuitate naturală pentru cel de mult încastrat în imponderabilul formelor sacralizante, dar vide, precum "poetul nepereche", "luceafărul poeziei românești" [...] Această superbă, uriașă baie de frivolitate, această postulare cvasitotalitară a erosului în cele mai naturale ipostaze ale sale, după sute de mii de pagini dedicate anti-firescului eminescian, axate aproape exclusiv pe metafizică, folclor, științe economice și politice, Schopenhauer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
un excelent eseu despre imaginarul poetic eminescian (Pelerinaj spre ființă, 1999), Dan Mănucă a continuat să rămână un atent observator al fenomenului eminescian, comentând ediții din opera acestuia, volume de exegeză datorate unor confrați din actualitatea imediată privind creația autorului Luceafărului, dar și abordând eseistic sau analitic punctual, diverse aspecte legate de tematica, de proble matica diversă a creației marelui poet, cum ar fi, de pildă, studiul comparativ Eminescu Lenau : Un bilanț negativ Eminescu și Lenau, din volumul Opinii literare (2001
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
foarte pregnant, bine strunit, ce traversează întreaga creație a lui Eminescu, dându-i unitate și consistență. Desigur, poemul Luceafărul este cel ce dă măsura cotei de vârf și în acest sens revenirea constantă asupra discutării lui este întru totul îndreptățită. "Luceafărul spune domnia sa constituie o sinteză de spații fizice și corespunzător sufletești, rezumând sferele ontice posibile în concepția umană. Aceste spații desfășoară o impresionantă suită de planuri tensionale, a căror mișcare coregrafică metamorfozează variate stări spirituale, și sunt chemate să delimiteze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
suită de planuri tensionale, a căror mișcare coregrafică metamorfozează variate stări spirituale, și sunt chemate să delimiteze antinomic două sfere existențiale: absolutul și cotingentul". E exprimată aici ideea pe care se dezvoltă studiul (în trei trepte) consacrat, cel mai recent, Luceafărului: Luceafărul. Treptele spiritului Hyperionic*. Mai întâi, George Popa face distincția, necesară, între "spațiul strâmt" al omenescului și "spațiul stelar" al Luceafărului, un spațiu "situat în afară de timp și de loc", un spațiu al "absolutului" unde se află ființa supremă. Năzuința pământencei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de planuri tensionale, a căror mișcare coregrafică metamorfozează variate stări spirituale, și sunt chemate să delimiteze antinomic două sfere existențiale: absolutul și cotingentul". E exprimată aici ideea pe care se dezvoltă studiul (în trei trepte) consacrat, cel mai recent, Luceafărului: Luceafărul. Treptele spiritului Hyperionic*. Mai întâi, George Popa face distincția, necesară, între "spațiul strâmt" al omenescului și "spațiul stelar" al Luceafărului, un spațiu "situat în afară de timp și de loc", un spațiu al "absolutului" unde se află ființa supremă. Năzuința pământencei Cătălina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
absolutul și cotingentul". E exprimată aici ideea pe care se dezvoltă studiul (în trei trepte) consacrat, cel mai recent, Luceafărului: Luceafărul. Treptele spiritului Hyperionic*. Mai întâi, George Popa face distincția, necesară, între "spațiul strâmt" al omenescului și "spațiul stelar" al Luceafărului, un spațiu "situat în afară de timp și de loc", un spațiu al "absolutului" unde se află ființa supremă. Năzuința pământencei Cătălina către ideal mărturisește "elanul structural al ființei umane către dezmărginire", dorința finitului de a participa la cosmic. Este, de fapt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
-și depăși "spațiul condiției umane". De cealaltă parte, Luceafărul, ființă de lumină ("lumina are aici funcție ontologică") care, pentru a putea comunica cu lumea omenescului, trece prin diverse transformări, "întrupări". O primă "apropiere" este aceea în care "lumina celestă a Luceafărului trece prin spațiul realității" din afara "spațiului răsfrângerii", prin cel al oglinzii și de aici "în văzduhul visului". E spațiul în care încearcă să se unească "fizicul cu metafizicul". O nouă treaptă intermediară se face prin foc "într-un spațiu tensional
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de aici "în văzduhul visului". E spațiul în care încearcă să se unească "fizicul cu metafizicul". O nouă treaptă intermediară se face prin foc "într-un spațiu tensional al flăcărilor iradiante". Și la această "pătrundere a absolutului în orizontul vremelnicului", Luceafărul o cheamă pe Cătălina în alte sfere, celeste, pentru împlinirea unei iubiri ideale, dar fata de împărat nu se poate ridica până la "nivelul planului existențial" propus. Insuccesul comunicării Luceafărului cu fecioara determină în el o răzvrătire împotriva propriei ființe și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
flăcărilor iradiante". Și la această "pătrundere a absolutului în orizontul vremelnicului", Luceafărul o cheamă pe Cătălina în alte sfere, celeste, pentru împlinirea unei iubiri ideale, dar fata de împărat nu se poate ridica până la "nivelul planului existențial" propus. Insuccesul comunicării Luceafărului cu fecioara determină în el o răzvrătire împotriva propriei ființe și pleacă "spre adâncimile cele mai iradiante ale conștiinței sale de făptură superioară". Zborul către demiurg trece printr-un spațiu "construit din convulsii de lumină". El se prezintă în fața unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]