14,805 matches
-
fusese În gara asta și știa că n-ar fi avut unde s-o ducă pe fată. Domnul Wheeler nu-și asuma vreun risc vreodată. PARTEA A DOUA DOMNUL JOHNSON POVEȘTEȘTE TOTUL LA VEVEY În cafeneaua gării era cald și luminos. Mesele străluceau după ce fuseseră șterse și unele erau acoperite cu fețe de masă roșii cu dungi albe. Pe celelalte erau fețe de masă albastre cu dungi albe și pe toate erau așezate coșulețe cu covrigei. Scaunele erau cioplite-n lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe Pământ, sunt referiri în cărțile lui Florin Gheorghiță (7) și a lui Dumitru Hristenco (11). Dumitru Hristenco (11) povestește experiența doctorului Usui, care după 21 de zile de rugăciuni și post, a fost lovit , în mijlocul frunții, de un proiectil luminos. Urmare a loviturii, și-a pierdut cunoștința, apoi a văzut milioane și milioane de baloane multicolore. Aceleași baloane multicolore le-a văzut și Valentina (despre care vorbește Florin Gheorghiță în cartea „Fenomenul Valentina”), o persoană care a orbit în urma unei
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
Lacrimi mari și calde se preling din doi ochișori negri și frumoși acum. Plânge și Sorin. Vezi, nu mai pot să spun poezia! Poate că și eu am uitat-o, reușește să mai îngaime, printre suspine, fetița. Apoi, un zâmbet luminos, își face loc pe chipul ei: Așa că și fetița-doctorița, s-a încurcat la poezie. Dar cred că n-am s-o pedepsesc. Nici măcar n-am s-o cert. Poveștile bunicii E miezul zilei. O după-amiază frumoasă, plină de soare și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de zăpadă albă care se prăvălește, sfâșiindu-se parcă de fiecare colț de stâncă, printr-o despicătură uriașă, din vârful “omului” aproape de culmea dealurilor care îi ascund temeliile. Ce a mai rămas din tablou, umple-l cu un cer dulce luminos, pe care aruncă vreo două trei pale de nori. Și pe munți poți întinde o umbră lunguiață care să se verse pănă la jumătatea lor. Iar dacă vrei tabloul mai viu, ascultă un cotcodăcit de găină, fâlfâitul grăbit al unei
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
înainte de a le scutura frunza, le ferec în aramă. femeie frumoasă căreia argintul îi înflorise la tâmple 4. Scrieți compuneri inspirate de textele următoare: a) Toamna (compune cu început dat ) „Toamna. Cel mai frumos anotimp al anului este toamna cea luminoasă, care coace strugurii și face vinul.... Săptămâni întregi cerul e senin, căldura e potolită, iar dacă vine o ploaie-două plugarii ară pe îndelete, pregătind recolta anului următor”. (S.Mehedinti,G. Vâlsan , Lecturi geografice) b) Vara (compunere cu sfârșit dat) „Căldură
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
obrajii dușmanilor copleșiți de spaimă. Și chiar în clipa aceea dinspre pădure izbucniră strigăte de luptă. Dușmanii încercară să fugă. Era însă prea târziu. Vitejii din țara olarului îi nimiciră pe dată, amestecându-i cu pământ. Când soarele străluci mai luminos ca niciodată, un voinic se opri în fața olarului și-l întreabă: Domnia ta ai făcut cupele? Spune, meștere, ce putere ai pus în ele? Meșterul zâmbi: Uiți oare că au fost făcute din pământul țării?... Ce puteam pune în ele mai
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
cameră. Când ne-am urcat În barca ce ne ducea la Haiphong, m-am gândit cu groază la ce făcusem. Stăteam pe punte În timp ce barca ridica ancora, sub cerul negru plin de stele și galaxii, și-mi imaginam ce viață luminoasă ne aștepta În țara cea nouă, dincolo de orizont. Ne duceam În America, unde era atât de multă bucurie Încât nu era nevoie să o numești noroc. Mi-o imaginam pe Mama Scumpă singură În fosta noastră casă de pe Rue Massenet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
unică bătaie de inimă. Cu o ultimă lovitură În toba de bronz, toate sufletele din Locul Fără Nume au fost zdruncinate din trupuri, inclusiv sufletele prietenilor mei. Oare muriseră? Fuseseră Împușcați? Nu se simțeau răniți. Se simțeau mai mari și luminoși. Păreau a se vedea pe ei Înșiși, nu trupurile lor fizice, ci propriile gânduri și adevăruri, ca și cum ar fi fost o oglindă care putea reflecta astfel de lucruri. Cu toții aveau acele oglinzi. Acum, că Își părăsiseră trupurile, puteau auzi fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nu era firesc, și totuși era perfect natural. Au Încercat să găsească cuvinte care să descrie ceea ce simțeau, faptul că ei Întrupau fiecare gând pe care Îl avuseseră vreodată și pe cele ale celorlalți, un cufăr deschis care conținea particule luminoase și fire nesfârșite, stele microscopice și traiectorii infinite, constelații veșnice care erau holograme În holograme ale lor Înșiși, invizibilul ca vizibil, imposibilul ca evident, cea mai mare cunoaștere Înțeleasă acum fără efort, iar cea mai mare cunoaștere era dragostea. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
televizorului fusese abandonat. Gemenii au uitat să Îl stingă pentru a putea dormi și pentru a fi mai puțin răutăcios. Și astfel a continuat să arunce umbre și lumini asupra lumii dinaintea lui. Se găsea În forma lui cea mai luminoasă, profețind, schimbând destine, creând catastrofe, apoi retractându-le la următoarea actualizare. Prietenii mei s-au trezit În zori cu un concert de triluri de păsări. Nu mai auziseră niciodată păsările cântând cu atâta insistență, așa de neliniștitor. Membrii tribului nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
-o altcineva. Munca înseamnă asumarea unor responsabilități. Nu poți să privești altfel lucrurile. Îmi era foarte rău, dar lapte tot am cumpărat. Ciudat, nu? Sakata Kōichi (50 de ani) Domnul Sakata locuiește în Futamatagawa, prefectura Kanagawa. Stă într-o casă luminoasă și frumoasă împreună cu soția și mama lui. S-a născut în Shinkyō (astăzi Changchun), în Manciuria. Mama a lucrat la Centrul de Comandă al Armatei Kwantung. Tatăl a fost soldat și a murit în război (în timp ce era deportat în Siberia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în 1956) Avocatul Nakamura spune despre el: „Meseria pe care o practic eu seamănă cu cea a unui medic generalist.“ Biroul de avocatură de care aparține domnul Nakamura se află în apropierea stației Machida, de pe linia Odakyū. E un birou luminos și curat, fiecare avocat stă în camera lui și lucrează, câteva secretare tinere muncesc. După atmosferă, nu pare să facă parte din vreo elită. La fel și domnul Nakamura. Are patruzeci de ani și niște ochi jucăuși, care îl fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ziua cu pricina, în mod neașteptat, la stația asta a coborât o mulțime de călători. Mi s-a părut ciudat, dar nu am analizat mai profund situația. Cei din jur tușeau la fel ca înainte, interiorul metroului era ciudat de luminos. De fapt, doar la început mi s-a părut luminos, însă apoi am realizat că era galben. Greu de descris în cuvinte. Era o lumină pală, care a devenit galbenă. Nu era un galben plăcut. Am mai leșinat odată din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
coborât o mulțime de călători. Mi s-a părut ciudat, dar nu am analizat mai profund situația. Cei din jur tușeau la fel ca înainte, interiorul metroului era ciudat de luminos. De fapt, doar la început mi s-a părut luminos, însă apoi am realizat că era galben. Greu de descris în cuvinte. Era o lumină pală, care a devenit galbenă. Nu era un galben plăcut. Am mai leșinat odată din cauza anemiei. Atunci am avut cam aceeași senzație. Cei care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
aceste persoane. Totuși, surprinzător, cei din cadrul Forțelor de Autoapărare Japoneze au fost mai cooperanți și au acceptat să răspundă interviului. Le sunt recunoscător că mi-au pus la dispoziție acest loc. Am stat de vorbă într-un birou mare și luminos de la baza Forțelor Aeriene de Autoapărare din Iruma. Domnul Nakajima are conformația unui adolescent, părul negru ca tăciunele, arată bine și nu îi dai nicidecum patruzeci și opt de ani. Are gradul de General. „Am intrat la această facultate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
încă două victime. Nu au avut probleme foarte grave, prezentau aceleași simptome ca și mine. Am fost internat două nopți. Mi-au dat niște pastile pentru a-mi dilata pupilele, însă acestea mi le-au mărit prea mult și vedeam luminos. De aceea a trebuit să-mi fac ochelari. Problemele cu vederea m-au ținut o săptămână. În afară de asta, după ce m-am externat nu am mai avut alte probleme. Doar că mi-a revenit astmul. De aceea am și stat două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
contradicții. Din câte văd eu, nu prea cred că există posibilitatea ca ei să se întoarcă în organizție. Am impresia că în mintea lor a rămas încă, mai mult sau mai puțin, un Aum ideal: o viziune utopică, o amintire luminoasă care a săpat adânc în ființele lor. Dacă o lumină asemănătoare le va trece din nou prin fața ochilor (nu trebuie să fie neapărat de natură religioasă, poate să aibă și altă natură), lucrul acela dinlăuntrul lor cu siguranță va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
plescăiau, ca și cum ar fi luat-o peste apele negre ale mării, cu greabănele ude prin întunericul lăptos al nopții, sfâșiat din timp în timp de țipetele unor pescăruși invizibili. Fantomatice felinare cu gaz le ieșeau în cale, ca niște geamanduri luminoase, conducându-i prin măruntaiele incerte și înșelătoare ale nopții. Filip continua să urmărească spinarea vișinie a rusului, legănându-se pe capra trăsurii. Avusese acest prilej de multe ori și acum un scenariu de mult uitat se repeta aproape identic. Lucraseră
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
bună, Domnul s-aibă milă!" Se crăpa de ziuă. Ceremonia era pe sfârșite. Peste trei zile aveau să dezgroape fetișul. "A murit Tata Soarelui; a înviat Muma Ploii". Bătrânul părăsi mulțimea, pornind de-a lungul râului la vale, însoțind icoanele luminoase. Părea că procesiunea continuă. Sfinți cu lumânări în mână se lăsau duși de ape pe plute improvizate. Pășea fără gânduri, în rând cu ei. Soarele răsărea în stânga, printre crengi, în timp ce luna, plină și palidă după o noapte de veghe, apunea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
viața mea când a fost la circa un metru de mine, fiindcă eu eram exact pe bordura șoselei. A urmat ani de reformă intensă, în care țara aceasta devenea pe zi ce trecea de nerecunoscut. Va rămâne ca un reper luminos pentru demnitatea acestui popor, momentul 1968, când România a fost singura țară socialistă care s-a ridicat împotriva samavolniciei Tratatului de la Varșovia și în special al Uniunii Sovietice, de a încălca hotarele Cehoslovaciei. Se ajunsese prin anii 70 și ceva
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
din numeroase alte asemenea exemple, ale înțelepciunii și imensului spirit de prevedere de care dă dovadă guvernul actual, un exemplu care sper că vă va convinge definitiv că numai aici, în România, copiii și nepoții dumneavoastră vor avea un viitor luminos și lipsit de griji: povestea ceea cu vrăjitoarele. Păi, ei vor putea beneficia, contra cost bineînțeles, de servicii prompte și de o înaltă ținută profesională în probleme care acum sunt tratate doar empiric, așa cum ar fi de exemplu, readucerea la
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Coco este un tânăr agreabil, superficial, ușor paradoxal, serviabil când nu i se cer servicii prea complicate, compătimitor pentru durerile vizibile, spiritual și amuzant întotdeauna. Poartă costume ultima modă, nu lipsește de la plajă vara, și la cazino este un punct luminos, de la ceaiuri dansante, iarna. Știe perfect toate dansurile noi, la nevoie chiar acompaniază la piano, improvizează cu dexteritate un jazband și gungurește fără istovire franțuzește. Față de mine a fost totdeauna atent, ceea ce era un merit pentru distracția lui obișnuită. Chiar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Viky este printre ei, ce nu-ți rezervă surprize, căci știi cu siguranță cum vor proceda, orice eveniment ai imagina pentru dânșii. Cu toate că Viky era expresia cea mai perfectă a fecioarei neprihănite, cu fruntea ei fără un creț, cu ochii luminoși, cu zâmbetul lilial, poate ar fi putut fi a unui bărbat (nu din senzualitate, ci numai fiindcă fusese cerută cu insistență și nu avusese tăria să refuze), fără ca cea mai mică transformare să se observe în ființa ei. Pe vara
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
definitiv, destul de indiferentă, numai în funcție de existența ta. Și tot timpul cât am fost despărțiți m-am gândit doar de câteva ori la ea și atunci cu ciudă: aveam convingerea ca ea continuă să surâdă spre toți vecinii, să aibă ochii luminoși și fruntea fără nici o cută, ca cineva care nu cunoaște ce e supărarea, continuând discuțiile ei neînsemnate cu tot soiul de cavaleri. - Nici nu s-a vindecat complect, și ai și început s-o critici.Ioana spune asta glumind, fără
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
intenționat inocenta noastră sintaxă logică. Simte o adevărată agresiune a lor împotriva vorbirii cu sens și a gândirii inteligibile. Nu merge cu lectura mai departe (și bine face, căci ar fi întâlnit ceva de-a dreptul siderant: „Abia în noaptea luminoasă a nimicului ivit odată cu teama se naște starea originară de deschidere a ființării ca ființare: faptul că ea este ființare - și nu nimic“<ref id="93">Cf. Martin Heidegger, Ce este metafizica?, în antologia Repere pe drumul gândirii, traducere de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]