KorAP: Find »[drukola/base=mânie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...201 202 203 ...225 >

5,605 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854

cu picioarele înainte la gropnița de la Putna; sângele vrăjmașilor ce-i pârjoleau prin foc și sabie, țara, tot "nevinovat" era? "Să se știe! Moldova nu-i sat fără câini!" Ștefan Vodă n-a fost Țepeș Vodă. Era el iute la mânie, necruțător cu ticăloșii, dar niciodată fără dreptate. A vrut o Moldovă dreaptă, curată, liberă-liberă, și a avut-o! Cu orice preț! Medicul italian Matei Muriano, care i-a îngrijit rana de la picior, l-a caracterizat astfel: "...Un om foarte înțelept

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
ca să stăpânească toate semințiile și toate noroadele pământului!... Nu rămânem neprohodiți, șoptește mucalit Toader, dând cu cotul. ...Tu, Dumnezău al meu! Cu lacrimi de sânge mă rog ție! Pedepsește-i! Blăsteamă-i! Nimicește-i! Trăznește-i! Spulberă-i! Varsă asupra lor urgia mâniei tale! Aruncă-i în întunericul cel fără fund unde-i plânsul și scrâșnirea dinților! Să știe că cine scoate sabia, de sabie va pieri! Îi sfânt mare, ce gândești? șoptește înfiorat Toader. Sfântul cade cu fața la pământ implorând: Tu, Dumnezeu al

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Cine poate, oase roade"... Zicala asta o avem și la greci. De pașale să ne milostivim, și pe amărâții de ieniceri ciorbagii, care n-au în raniță decât lingura și strachina să-i tăiem?! Dreptate-i aiasta?! spune el cu mânie. "Banul n-are miros", cugetă Țamblac. Ba are, boier Țamblac, are! Pute! Nu simți? Desigur, "ne crapă buza dup-un galben"... Dar, dar nu vi se pare târgul aista prea murdar?! Aurul aista, nu vi se pare că-i mânjit

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Aș sfătui pe Măria ta să nu-i mai stârnim mânia. Și așa l-am cătrănit peste fire și ne-o prăpădi cu totul, păcatele noastre... E gata cătrănit! Putem să ne dăm și-n tur și-n cap, de mânia cea grozavă a Mahomedului n-avem scăpare! Pe Mahomed El Fatih nimic nu-l scoate din papuci mai mult ca batjocura. Să-l batjocorim, deci! Nu mai avem ce pierde... Și, cum cea mai bună apărare este atacul, să-l

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
cine?! De o ceată de ghiauri și țărănoi?! Cum a fost posibil?!?!" Orbit de furie, a pus ca aducătorul veștii proaste un pașă ce tremura ca varga a pus să fie biciuit la sânge. În sublimul Padișah s-a aprins mânia cea grozavă. După obicei, sultanul și-a dat palme, și-a smuls barba, și-a pălmuit pieptul, șoldurile, scoțând strigăte de durere, ocărând, sictirind, blestemând pe răzvrătitul ghiaur Ștefan, diavolul acela afurisit și răufăcător, care, în privința diabolicei viclenii și răutăți

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
a întâmplat?! Care-i pricina?! întreabă ei în surdină, alarmați. Domnul, însoțit de Stanciu și Vlaicu, fiecare cu bolovanul său -, s-au și ițit pe cărare. Stanciu și Vlaicu degrabă se despovărează. Ștefan, mânios, aleargă de colo-colo, se oțărăște cu mânie și bolovanul după el: La "Întrecerile cu arcul", oamenii boierului Asaftei n-au nimerit nici o țintă! Pe loc a fost judecat pentru "trădare de țară" și osândit să fie atârnat în ștreang! Boierii au rămas ca trăsniți câteva clipe, apoi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
porunca "Strălucirii sale", o să vi se pună gălușca. Logofete! Firmanul Înaltei Porți! Cetește! Tăutu desfășoară pergamentul cu peceți: Marele Vizir tună și fulgeră: "Pe dată să fie înturnate comorile hrăpite și tinerii din Caffa cetluiți la Moldova! Că de nu, mânia Sublimului Padișah crunt se va abate asupra țării, că..." "Comori?" îl întrerupe Ștefan. Care comori?! Niște pietricele acolo, niște scule aurite, vai de ele?... Prea se fac stăpâni peste oameni! Peana și calamara! poruncește el dârz. Tăutu, cu pana de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
tăiați până la unu'. Acele săbii o să fie pomană de sufletul negru al jefuitorilor, ce vor plăti cu capul nelegiuirea săvârșită, când Luminăția ta va avea bunăvoința să ne cerceteze hotarul!" Ai scris? Ștefane, îndrăznește Vlaicu încetișor. Adaugă! Cât despre cumplita mânie a Luminăției tale... Ce e scris și pentru noi, " Fiecare suflet va gusta fericirea morții", cum frumos propovăduiește Allah însuși în litera Coranului..." Așa fericire... mormăie Bodea. S-o guste ei! îi poftește Mihail. Să guste pământul Moldovei, îi poftește

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
bate gândul să dau al doilea salvconduct de bunăvoință boierilor pribegi din Polonia... Un gând bun ce face cinste Măriei tale, spune spăsit Stanciu. Să pleci chiar domnia ta la Cracovia, să le spui că "Domnul Moldovei îi cheamă; că toată mânia și toate răutățile trecute au fost lor iertate și alungate din inima noastră". Să se întoarcă acasă; n-au a se teme pentru capul lor și nici pentru averea ce le va fi, lor, înturnată. Moldova ca mamă bună își

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
scurși, a orbecăit ani și ani pipăind zidurile Sucevei, blestemând de ură neputincioasă, până și-a făcut sama aruncându-se din turnul cel mai înalt al Cetății. Ștefan, ajuns Vodă, dădea acatiste peste acatiste "pentru iertarea păcatelor", doar-doar o potoli mânia Cerească și ardoarea stafiei "iubitului frate Iliaș" ce-i bântuia nemilos, nopțile... Nu s-a liniștit decât atunci când Roman, fiul lui Iliaș cel Orb, l-a răzbunat tot cu ajutor leșesc și trădare boierească. L-a măcelărit pe Ștefan Vodă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Prea plin de ifose. Se mânjește cu sângele altuia! Îl mușcă de inimă pizma! Îți poartă zâmbrele că i-ai răpit laurii, gloria! -Laurii aiștea-s stropiți cu sânge! Nedreptate strigătoare la cer! Curată batjocură! Ștefan tace copleșit de o surdă mânie pe care și-o stăpânește, totuși. Ridică mâna... Și se făcu liniște. Țamblac continuă răsfoindu-și însemnările: "... Ștefan îți este ție foarte scump, îi scria Papa. Mântuirea lui Ștefan și a Moldovei ajută foarte mântuirii tale și Ungariei..." Bravo Pater

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
nas, fluturând hrisovu' cu pecete domnească! fornăie Isaia ca un taur întărâtat. Niciunde, nicicând, nu s-a pomenit să dai puterea în mâna prostimii! "Oastea boierească a Moldovei", a devenit "Oastea cea mare a prostimii"... În loc să știe prostu' de teama mâniei boierești, trăim noi cu frica-n sân de sabia din mâna prostului! se aprinde Negrilă. Orice țărănoi "care a dovedit vrednicie" visează slujbe, dregătorii, ba, chiar, ridicare în cinul boieriei. Unde s-a mai pomenit asemenea mișelie?! adaugă Alexa. E

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
închege și mai puternic..." Și Cazimir a încheiat și mai vârtos "prietenia" cu un superb pieptar de zibelină , bătut cu mărgăritare și nestemate, încheie Duma cu ironie. Ce?!?! răbufnește Ștefan. "Prietenie frățească"?!?! Între Cazimir și Mahomed?!?! exclamă Ștefan uluit, cu mânie. Cum... cum este posibil aiasta?... bâiguie el. Cum?... Alt pumnal înfipt în spatele Moldovei, șoptește el cu glas răgușit. Și tu m-ai vândut, Cazimire? Vreo înțelegere secretă? se întreabă Șendrea. Mai degrabă lingușeală, de frică, spune Țamblac. La Cracovia am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Știm, "Catapeteasma Lumii"! Sari peste temenele, că ne apucă noaptea. "...Afurisitul domn al Moldovei plin de trufie și care în privința diabolicei viclenii întrece pe însuși diavolul s-a răzvrătit împotriva Sultanului Lumii care cere ascultare și care a aprins grozava mânie de răzbunare a Padișahului, că..." Știm, "Ghiaure spurcat"! Sari peste amenințări. Ce pohtește Luminăția sa? Tocmeală de pace! Tăutu caută, caută: Pohtește... pohtește: "Haraciul legiuit, pe care tu..." și Tăutu se oprește. Cetește! Tăutu cetește în bătaie de joc: "...Haraciul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Ștefan. Se poate!!! Primim!!! rostește, abia putând să-și ascundă tulburarea într-o tuse seacă. Altceva!! strigă apoi repede, răgușit. Altceva!! Boierii rămân consternați, în tăcere. Tăutu, încetișor, cu fereală: Cere... cere, cheile cetăților de la Mare... Ceee?!?! strigă Ștefan cu mânie, deși auzise prea bine. Cere închinarea Cetății Chilia și Cetății Albe... Ștefan sare ca opărit. Trântește cu pumnul în masă: Niciodată!! Aiasta, niciodată!! Odată cu capul!! strigă Ștefan. Să-și pună pohta-n cui! întărește Duma. Ștefan dă ocol încăperii cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
se răzvrătească împotriva Aliotmanului, considerându-se "neatârnați"?! Moldova zdrobită trebuie să fie pildă tuturor celor ce-or cuteza să se mai ridice împotriva "Neînvinsului Aliotman și-al Fatihului său"!"... Putem să ne dăm și-n tur și-n cap, de mânia grozavă a lui Mahomed n-avem scăpare! Doamne Dumnezeule, apără și ferește! se crucește Juga. Nu numai noi suntem în primejdie. Tăvălugul turcesc, ciuma războaielor de jaf și cotropire, se întinde spre inima Europei. Visul lui Mahomed e triumful Islamului

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
prinzând limbă. Ne ucid pruncii, Măria ta! glăsuiește careva din mulțime, cu glasul înecat în lacrimi. Ne batjocoresc, ne pângăresc muierile!... Le... le duc în robie!... Ne pun foc!... Și... și nimeni nu-i apără!... Nimeni!... Ștefan fierbe, îl sufocă mânia, își aude inima ce-i zvâcnește în urechi... Se sprijină de țeava tunului: Și țara?!?! strigă el. Moldova?!?! Pe ea cine o apără?!?! Cine?!?!... Șendrea pune mâna pe spadă, amenințător: Aiasta-i răzvrătire!! Ștefan, ca pământul, scăldat în sudori reci

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
urechi... Se sprijină de țeava tunului: Și țara?!?! strigă el. Moldova?!?! Pe ea cine o apără?!?! Cine?!?!... Șendrea pune mâna pe spadă, amenințător: Aiasta-i răzvrătire!! Ștefan, ca pământul, scăldat în sudori reci, răsuflă greu, își mușcă buza, își înăbușă mânia: Domol, Șendreo... Să le ascultăm păsul, spune el simțind un fior de gheață ce i se prelinge pe șira spinării. Oameni buni! Oameni buni, vă înțeleg. Au dat năvală vrăjmașii... Jur-împrejur... Le venim noi de hac într-un fel. Numa

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
în brațe, l-o lepădat peste Nistru, să meargă să povestească stăpânului ce grozăvie i-au văzut ochii. "Și... și să mai pohtească și altă dată, de nu s-a săturat!" a strigat după el Măria sa. Ștefan izbucnește cu teribilă mânie: Nu-mi pare rău!! Nici o milă pentru cotropitori!! E pe viață și pe moarte!! Dar noi stăm la taclale și turcii trec Dunărea! N-ați plecat?! se întoarce el către femei. Zor! Zor! Maria, Sora, copiii pleacă. Se încrucișează cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
e aici! Și... și ei?! Hăt pe 25 iulie?!?! Tocmai la Turda?! Parcă vorbeau de Brețcu! În trecătoare! Degeaba mai vin... Ce grabă? Șăzi ghinișor că nu dau turșii?! Nu îndrăzneam să vă spun, ia cuvântul Ștefan, întunecat de o mânie surdă. Teamă mi-i să nu fie o "grabă bine calculată". Se grăbește încet, nu care cumva, venind în Moldova, să dea față cu turcii înainte de vreme... O să vină taman bine să ne cânte "Veșnica pomenire", fornăie popește Stanciu. M-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
au înșelat!" De-aș fi știut, închipuiam altfel, făceam într-un chip... "Ferește-mă Doamne de prieten, că de dușman mă feresc singur", zicerea asta o avem și la greci, spune Țamblac. Acu înțeleg urzeala vicleniei, îngână Ștefan înăbușindu-și mânia. Ne-au dat la lei", făcându-și socoteala că fiara sătulă nu-și cată altă pradă... Și după ce fiara ne va mistui pe noi și va rage după altă pradă? întreabă Vlaicu. Vine și rândul lor, n-ai grijă... Și-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
până la care ar fi putut crește istoria românească." Lucian Blaga, Spațiul mioritic * " Într-însul găsise poporul românesc cea mai deplină și mai curată icoană a sufletului său: cinstit și harnic, răbdător fără să uite și viteaz fără cruzime, strașnic în mânie și senin în iertare, răspicat și cu măsură în grai, gospodar și iubitor al lucrurilor frumoase, fără nici o trufie în faptele sale, care i se par că vin printr-însul de aiurea de mai sus. Și cu cât se vede

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Ureche însuși, amestecat într-un complot împotriva domnului Alexandru Iliaș, a fost în pericol de a-i fi vărsat sângele "nevinovat".) P.P. Panaitescu, Letopisețul lui Grigore Ureche * " Ce zicea el o dată era zis ... dar față de cei răi și nedrepți, era "mânia lui Dumnezeu". Pe cât era de amarnic în război; pe atât era de bun , de blând în vreme de pace. Vestit și lăudat de toată lumea, un viteaz mare, un năzdrăvan nu alta, faima lui s-a dus peste nouă mări și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199

dat se oprește și face semn prizonierului să intre în vad: acesta se supune și stând nemișcat în apa care-i vine până peste genunchi se uită țintă la călăul său. Dar nu cu acea privire, amestec de sfidare, dreaptă mânie și încredere nelimitată în caracterul legic al dezvoltării sociale tipică atâtor eroi convenționali care cad răpuși de reprezentanții forțelor retrograde ale istoriei, și nici una plină de spaimă, sau numai de spaimă: ci cu o nespusă mirare, cu stupoare, cu o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382

îngrijesc de sufletul meu și mă uimește ce văd în jurul meu. Mă iertați că am spus și astea, poate pentru binele nostru al tuturor. Să nu-L suparăm pe Bunul Dumnezeu, ca să nu plece de la noi și să nu vină mânia Lui peste noi. Deci, ATENȚIE! Și cugetând, iată, ne anunță să prezentăm pașaportul, ne verifica, ne mai dau un bilețel și ieșim pe un culoar lung de vreo 12 m ce duce în ușă avionului. În ușă, la intrarea în

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]