5,648 matches
-
prezența mea. Într-adevăr, șansele mele de a progresa ar fi putut fi îmbunătățite dacă recunoașteam motivul într-adevăr jalnic al prezenței mele. — Mda - așa e, am zâmbit eu, apucându-i mâna și strângându-i-o ferm. Chiar și prin mănușa de lână am simțit cât de moale era răspunsul lui Chipstead și am fost, în liniște, recunoscător stratului de împletitură care despărțea carnea mea de moliciunea, cu siguranță rece, ca de scoică a mâinii lui. Iese curând, nu? Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
i se aducea toate cele necesare aproape de ea, pe o măsuță: spăla toate rufele, pregătea bucatele, curățea toate vasele. Vara, pregătea cele necesare pentru iarnă, diferite legume în borcane, magiunuri, verdețuri. Iarna, torcea lână, împletea pentru noi ciorapi, veste, fulare, mănuși, tot ce aveam nevoie pentru a nu suferi de frig. Pe noi, ne învăța să facem curat, să ne îngrijim puținele hăinuțe pe care le aveam, să ne aranjăm fiecare cărțile și manualele pe raftul nostru. Pe surorile mai mari
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cuvintele rămaseră agățate de geam. Adăugă bîțîindu-se de pe un picior pe altul. ― Și o lună! Ca un dovleac congelat. Privi spre ceilalți încîntat de comparație. Popa bombăni ceva. Își ștergea tot timpul nasul umed cu o batistă dubioasă, mototolită în mănușile de lâna, apoi consulta rezultatul. ― Măcar dacă am avea un radiator... ― Or să se mire al naibii cei de la Miliție când vor vedea că n-am reparat instalația, completă sculptorul. ― Ce?! se sperie Valerica Scurtu. Vin iar? Era vânătă de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
puțin dorești să ți se pară, atât de îndepărtat, aproape imposibil, încît deocamdată nu te impresionează. Îl înregistrezi și atât. Personal însă, după un astfel de spectacol îmi trebuie o săptămână ca să-mi revin. Lăsă brațul locotenentului și-și îmbrăcă mănușile. Nu țin minte exact unde am citit. Un individ teribil de cumsecade, grozav de săritor, în fine un prieten admirabil... Refuza hotărât amicilor doar două hatîruri: să-i viziteze la spital și să-i asiste la înmormîntare... A, uite-i
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
înmănușate. ― Ce oameni încîntători! Continuă să zâmbească mult timp după ce maiorul și subalternul său nu se mai zăriră. * Cristescu se îndreptă spre cuier și începu să se îmbrace. Întâi fularul, apoi raglanul larg din stofă moale, pălăria cu boruri scurte, mănușile. Azimioară îi urmărea mișcările, silueta suplă menținută fără eforturi la un număr de kilograme cu care s-ar fi putut mândri orice adolescent. Locotenentul încercă un vag sentiment de neîndreptățire. Maiorul nu ținea nici un fel de regim, consuma pâine, dulciuri
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Între tinzi întunecate; 107 {EminescuOpVI 108} În pereți de piatră goală Au înfipt făclii de smoală, Fumegând cu flacări roșii Luminează - ntunecoșii Stâlpi de piatră grei și suri Unde - atârnă armături, Arătând a lor rugină Sub făclia de reșină, Paveze, mănuși leite, Casce mândre, poleite Și pieptare, obrazare Și arcuri de vânătoare. Iar în fundul salei drepte Se-nnalță pe șapte trepte Tronul Domnului creștin, Coperit de-un baldachin; Iară-n jețul auriu Șade Dragoș brumăriu, Barba albă pîn'n brâu, Cu ochi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mie. 78Ochii văd, inima cere. 79Ochii se înveselesc și inima rabdă-n sec. 80Ochii, ce nu se văd, lesne se uită. 81Ochiul stăpânului îngrașă pe cal. 82Ochiul de cucuvaie nu-i ca cel de iepure. 83Olariul, unde voiește, acolo pune mănușa. 84Olăcar de cai șchiopi. 85Omenia omenie cere și cinstea cinste. 86O mie de miei pe un lup nu-l pot goni. 87Omul dacă-mbătrînește, pune-i paie și-l pârlește. 88O mână pe alta spală ș-amîndouă pe obraz. 89O palmă departe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
trebuit să termine discursul în punctul în care a anunțat declararea iminentă a stării excepționale, că tot ceea ce a spus după aceea era absolut inutil, că pentru canalii doar măciuca e bună, că dacă ne apucăm acum să umblăm cu mănuși suntem terminați, că dușmanului nici apă să nu-i dai, și alte expresii tari de factură similară. Tovarășii lor argumentau că nu era chiar așa, că șeful o fi avut motivele lui, dar acești pacifiști, ca întotdeauna ingenui, nu știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
tragi, își imaginează cineva că mă va vedea pe mine și pe consilieri și pe funcționarii primăriei, urmărind pe acoperișuri pe asasinul de la miezul nopții și pe violatorul din zilele de marți sau în saloanele înaltei societăți pe hoțul cu mănușa albă. Telefonul sună, era secretara, Domnule primar, vă așteaptă mașina, Mulțumesc, spuse el, plec acum, nu știu dacă mă mai întorc azi, dacă apare vreo problemă sunați-mă la telefonul mobil, Să vă meargă bine toate, domnule primar, De ce îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
trebui ce. Cuvântul era ca un trup mort care s-ar fi încrucișat cu el pe drum, trebuia să descopere ce voia, să ridice cadavrul. Pompierii și ajutoarele de la apărarea civilă intră în stație. Au tărgi, își protejează mâinile cu mănuși, cea mai mare parte dintre ei n-au atins niciodată un trup ars, acum aveau să afle cât e de greu. Ar trebui. Ieși din baie, se duse în camera de lucru, se așeză la birou. Puse mâna pe telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
celui care știe mai multe despre meserie, ci și cu norocul de a mă avea aici pe mine, reflexia rece, ca să pun lucrurile la locul lor, începând cu inspectorul, cu care, nu numai că va trebui să te porți cu mănuși, așa cum îți era intenția, de altfel, destul de lașă, dacă nu mi-o iei în nume de rău că îți spun. Comisarul n-o luă în nume de rău. Cu tot acest du-te vino, acest gândit și răsgândit, întârzie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
din stânga noastră. Marci, Salome și Alixe păstraseră și pentru noi câte un loc În strana lor. Ne-am Înghesuit Înăuntru. Salome arăta deosebit de bine În costumul ei cu fustă de la Roland Mouret, din mătase neagră, croit impecabil. Avea chiar și mănuși negre și o batistă din dantelă neagră care Îi completau Înfățișarea. Marci era Într-o rochie din crepe-de-chine, cu pliuri, iar Alixe era Îmbrăcată cu una din jachetele create de Thack, cu o fustă scurtă și avea prins un trandafir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Pe vremuri, avea părul bogat și lung, revărsat; era fardată, purta bijuterii masive, câte un inel pe fiecare deget, și se îmbrăca flamboaiant, inventiv și neortodox: cizme de piele verde și papuci chinezești, jachete de motociclist și fuste de mătase, mănuși de dantelă și eșarfe țipătoare, un stil pe jumătate punk, pe jumătate elegant care părea să exprime spiritul ei tineresc și sfidător. Acum, prin comparație, arăta de-a dreptul îngrijit. Părul îi era aranjat într-o tunsoare scurtă; nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pe frunte, să vadă dacă n-am febră. Pentru el totul are cauze concrete, trupești, să n audă de suflet. Cu toate că mama l-a mai descusut o vreme, eu am preferat, fiindcă mi se încălziseră mâinile, să-mi scot o mănușă și să mă întorc la Becky. Ce-mi place la ea e că, exact ca mine, știe și franceză, și engleză. Ce nu-mi place e că, exact ca mine, are green eyes. Mi-aș fi dorit ochi căprui, ca
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
grăsime de pește dotată uneori cu franjuri care ascund partea de sus a feței și ridicată la șamanii puternici care pot coborî în lumea inferioară, alteori cu o coroană din fier, de unde pleacă numeroase tije, figurând coarne de cervide; - eventual mănuși cu un singur deget și cizme brodate cu stilizări de labe de urs sau pasăre. În concluzie, se constată că libertatea lăsată șamanului pentru ornamentarea costumului, alegerea pandantivelor și simbolismul lor, permit o întreagă gamă de variațiuni care funcționează pe
Costumele ?amanilor ?ungu?i by Dan Cristian R?caru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83573_a_84898]
-
artă, numai timpul poate administra lovituri cauzatoare de celebritate. În esența ei, arta rămâne o fascinantă formă de mântuire. Când nu mai au încredere în actori, regizorii urcă prostituate și hoți autentici pe scenă. Autentică este arta care îți aruncă mănușa. În artă, nimeni nu poate lua locul nimănui. Terapia economiei se realizează prin educație și cultură. Receptarea artei trebuie să fie metabolism, nu depozit. Pentru artiști, identitatea națională intră în fișa postului. Misiunea artistului e să avertizeze, să strige, să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cu mujdei, iar în urma războaielor de tot felul adevărații beneficiari sunt soldații mutilați ce se întorc de pe front cu ochi de sticlă, mâini de cauciuc și picioare din lemn. Ei nu vor mai avea nevoie nici de ochelari, nici de mănuși, nici de obiele sau opinci. Când privi mai atent la ceilalți profesori, ce stăteau aliniați în preajma directorului, "studentul " a rămas uluit. Printre aceștia era și ea; ea în persoană. I-ar fi stat mai bine ca elevă, ar fi fost
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pofta-n cui! Îi replică un altul din imediata lui apropiere. Asta nu-i de nasul tău. Ție îți trebuie una șchioapă sau chioară, să nu te vadă cât de sluțit ești! Aia din dreapta mi se potrivește mie ca o mănușă. Mă învoiesc de la căpitan și mă duc s-o cer de nevastă! Glume de acestea, precum și altele mult mai deochiate se făceau cu duiumul. Cert era că, toți cei zece militari din același cort cu Bidaru, după două nopți de când
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
iau de spate, s-o conduc până la poartă și cu un șut în fund, s-o arunc în stradă de unde a venit. Așa ar fi procedat orice om normal. Noi intelectualii ne credem mai civilizați, mai manierați; ne purtăm cu mănuși. În realitate suntem cei mai proști. Ai dreptate! Din păcate este prea târziu... Dacă știam eu pe atunci ce poamă e, n-o lăsam nici să intre în casă. O trimeteam la plimbare imediat. În realitate și mie mi se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și caut replicile potrivite în care putea fi adăugat câte ceva referitor la cele două momente cheie din viața lui: unul care focaliza în jurul primei întâlniri a lui Mihai cu seniorii, când contesa de atunci întorcându se cu calul, îi aruncase mănușa și un inel; altul, momentul punctului culminant și, în sfârșit, altul, cel al deznodământului când Mihai este castelan de Hust. Iată-l-îmi spun-tânăr întâmpinând grupul de vânători străini, aroganți mai apoi, om matur, echilibrat, energic, cu răbdare de regizor. Într-una
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
privește-mă, uită-te la mine. (...) Mihai de Giulești o privi neclintit, ca și cum ar fi fost firesc să i se arate astfel o doamnă atât de mare. Doamna: - M-ai privit. Să-ți aduci aminte de mine, și-și scoase mănușa de piele de căprioară și i-o aruncă, apoi unul din inele, făcu semn și alaiul porni imediat. > Poate că totuși Mihai nu avusese atunci suficientă răbdare-mă trezesc cu un oftat, murmurând. Trebuie să știi să guști din momeală-zice
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vorba de Contesa de Bethlen? - mă decid cumva să ridic sprâncenele. Da. De contesa de Bethlen - părea că rostește Valy apăsat numele personajului-De ea e vorba, castelane. Sau crezi că numai fosta contesă, mama ei, ți-ar fi putut arunca mănușa și inelul, la începutul acțiunii nuvelei? N-am să uit detaliile pe care le face naratorul: cu o îndemânatică mișcare a frâului făcu să se rotească roibul cu stea albă în frunte, pe care călărea, așa că tânărul să o poată
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vrea să faci parte?" Am dat răspunsul într-o clipă: "Din Gloconde, a lui René Magritte!" Știu, recunosc, am o aplecare aproape bolnăvicioasă către această ploaie umanoidă, existențială, care țiuie de singurătăți, din Gloconde. Mi s-ar potrivi ca o mănușă să fiu singură printre singurii lumii. Dar, mi-am zis în următoarea clipă, după ce-am oferit acel răspuns: Cred că aș vrea să fac parte din Cina cea de Taină a lui Da Vinci". Mi s-ar părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Berea aceea. Stomacul meu nu se mai liniștește. Face atâta zgomot, că nu pot dormi. Domnul Opie visa că urca niște scări largi, cu trepte de marmură, spre altarul Domnului, Îmbrăcat În odăjdii, cu crosa de crichet sub braț și mănușa de joc atârnându-i la glezna mâinii. Dr. John, În sfârșit adormit, cu o pastilă amară dizolvându-i-se pe limbă, vorbi la un moment dat În nemțește. Nu avea cușetă și stătea sprijinit În picioare În colțul compartimentului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În mâini. Pentru un moment o cuprinse mila și, În același timp, gratitudinea. Cu ochii aceia știutori și ascunși, semăna cu un școlar concentrat cu disperare asupra unei teme de casă care nu-i ieșea. Putu vedea că-și scosese mănușile ca să poată ține creionul mai bine și degetele Îi erau albastre de frig. Chiar și ostentația hainei lui de blană i se părea Înduioșătoare, pentru că era totalmente inutilă. Nu-i putea pune În ordine sumele și nici nu-i putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]