26,035 matches
-
unor asemenea deprinderi sau comportamente noi. Prin exercițiu se câștigă timp În perioada de pregătire; se urmărește elementul imediat util; controlul cunoștințelor achiziționate se face cu ușurință prin comparație cu modelul de comportament; timpul de reacție poate fi și el măsurat cu ușurință; se asigură identitatea dintre instruiți (standardizarea indivizilor formați) etc. Luată În această accepție, metoda exersării prin execuția unei acțiuni directe se Încadrează În aria concepției learning by doing luată În Înțelesul de a Învăța făcând (a Învăța prin
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
de circulație, să efectueze corect depășirile, să reacționeze În mod regulamentar și eficace atunci când este pus În fața unor pericole survenite pe parcurs etc.). Pentru a se putea aprecia performanțele realizate, simulatoarele sunt prevăzute, uneori, cu dispozitive care Înregistrează succesiv și măsoară abaterile comise de elevi față de etalonul de funcționare (timp de reacție sau de execuție, număr de Încercări, operații inutile, eronate, natura greșelilor etc.). Subiecții pot fi puși, apoi, În situația să examineze propriile lor performanțe, să aprecieze consecințele virtuale ale
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
contabilitate, Marea Britanie (sistemul anglo-saxon), respectiv Franța (sistemul continental) vom avea. Un lucru este extrem de clar: limbajul specializat folosit în contabilitatea națională „este sublim dar lipsește cu desăvârșire.” Partea de sublim, ca să glumim, o regăsim în polisemantismul termenului, iar faptul că măsurăm sau evaluăm este apropiat sau depărtat, depinzând cum Și de unde privești lucrurile. Semnalăm astfel necesitatea specializării celor doi termeni, propunând ca evaluarea să fie văzută ca proces, iar măsurarea ca operație. Astfel, în contabilitate, măsurarea este operația prin care folosim
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
produse? De unde vin? Dar mai ales încotro se îndreaptă? Sunt întrebări la care trebuie să găsim un răspuns. Valoarea nu este o măsură obiectivă, ci o judecată, deoarece cumpărătorul nu cunoaște într-adevăr măsura valorii a ceea ce achiziționează, așa cum se măsoară, de exemplu, temperatura (Lorino, 1995). Încă nu s-a inventat o lege demonstrată Științific care să determine adevărata valoare a lucrurilor. Același punct de vedere îl au Și Baranger, Mouton (1997) care consideră că valoarea nu se poate măsura Și
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
viața umană, în timp ce se analizează persoana. Omul este subiect al valorii (Kordela, 2006). Pornind de la acest aspect, Flamholtz (2005) dezvoltă o tipologie a capitalului uman, prezentată în figura următoare, care constă în trei tipuri de valori: valoarea economică a indivizilor, măsurată prin contribuția adusă organizației de fiecare individ în parte; valoarea economică a echipei sau grupului, reprezentată prin suma valorilor economice individuale, la care se adaugă valoarea imaterială a sinergiilor pozitive sau negative ale grupului; valoarea economică a organizației, influențată de
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
care putem afirma că evaluarea la valoarea actuală este costisitoare. Exhaustivitatea Adesea se reproșează costului istoric că nu permite evaluarea tuturor activelor precum, activele necorporale generate intern, competențele personalului. Totuși, considerăm că reproșul ar trebui făcut nu manierei de a măsura aceste elemente, ci condițiilor care trebuie îndeplinite pentru recunoașterea lor în contabilitate. Se Știe că un element, pentru a putea fi recunoscut trebuie să fie evaluat de manieră fiabilă. Cum elementele enumerate mai sus sunt dificil de cuantificat, iar valorile
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
justă nu poate fi estimată în mod fiabil. În această situație, activul biologic trebuie să fie evaluat la costul său diminuat cu valoarea cumulată a amortizărilor Și a pierderilor de valoare. Odată ce valoarea justă a acestui activ biologic poate fi măsurată de manieră fiabilă, entitatea economică trebuie să-l evalueze la valoarea sa justă, diminuată cu costurile estimate de vânzare. Modificările în valoarea justă sunt înregistrate în contul de profit Și pierdere în perioada în care apar. În cazul activelor biologice
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
măsurării capitalului fizic fără a realiza o legătură cu noțiunea de profit. Break (1954) consideră că discuția asupra conceptelor de menținere a capitalului trebuie să se poarte asupra următoarelor patru categorii: 1) menținerea valorii capitalului inițial, conform căruia capitalul este măsurat fie în unități nominale, fie în termeni reali sau în unități constante; 2) menținerea valorii de înlocuire a capitalului inițial, care ignoră valoarea capitalului inițial în favoarea menținerii valorilor curente ale activelor identice; 3) menținerea capitalului fizic inițial, care urmărește menținerea
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
menținerea capitalului fizic trebuie să se realizeze doar prin menținerea caracteristicilor fizice ale activelor care formează capitalul, fără a se încerca evaluarea monetară a capitalului fizic care trebuie menținut. Astfel, profitul real devine un flux de bunuri Și servicii (fiecare măsurat în unități fizice), iar capitalul real devine un stoc de bogăție format din drepturi de proprietate, măsurate de aceeași manieră ca fluxurile de bunuri Și servicii. Capitalul este menținut atâta timp cât stocul de capital inițial rămâne neschimbat din punct de vedere
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
fără a se încerca evaluarea monetară a capitalului fizic care trebuie menținut. Astfel, profitul real devine un flux de bunuri Și servicii (fiecare măsurat în unități fizice), iar capitalul real devine un stoc de bogăție format din drepturi de proprietate, măsurate de aceeași manieră ca fluxurile de bunuri Și servicii. Capitalul este menținut atâta timp cât stocul de capital inițial rămâne neschimbat din punct de vedere fizic. Conform acestui concept, orice schimbare în activele fizice existente conduce la un profit real pozitiv sau
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
dezvoltă conceptul de menținere a capitalului fizic. În scopul menținerii acestuia, autorul consideră că evaluarea capitalului trebuie să se realizeze în unități putere de cumpărare a activelor productive Și că profitul trebuie să se calculeze numai după acoperirea investiției inițiale măsurate în unități putere constantă de cumpărare a activelor productive. Gynther (1970) asociază capitalul fizic cu capacitatea operațională a entității care cere ca întregul capital pe termen lung să fie retratat în concordanță cu creșterea prețurilor de cumpărare de pe piață, aferente
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
mai mare de reguli de evaluare a activelor Și de menținere a capitalului. SEC (1976) definește capacitatea de producție ca depinzând mai mult de capaci tatea companiei, decât de activele specifice: „Capacitatea productivă a unei societăți industriale ar putea fi măsurată prin numărul de unități care pot fi produse Și distribuite într-o anumită perioadă de timp” (ASR, Par. I, 1, b).” Considerăm că o importanță deosebită trebuie acordată cuvântului „distribuite” din cadrul acestei definiții, deoarece capacitatea productivă depinde nu doar de
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
în evaluare, existând două tipuri principale de unități de măsură: o unitate de măsură fizică Și o unitate de măsură monetară. Fiecare din aceste unități determină relația factor - rezultat care există între capital Și profit: „Când capitalul Și valoarea sunt măsurate în «cantități» capitalul produce profit, dar când sunt măsurate în «valori» considerăm necesar să întoarcem moneda Și să spunem că profitul produce capital.” Autorul nu dezvoltă problematica menținerii capitalului fizic, orientându-Și atenția spre o a treia unitate de măsură
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
măsură: o unitate de măsură fizică Și o unitate de măsură monetară. Fiecare din aceste unități determină relația factor - rezultat care există între capital Și profit: „Când capitalul Și valoarea sunt măsurate în «cantități» capitalul produce profit, dar când sunt măsurate în «valori» considerăm necesar să întoarcem moneda Și să spunem că profitul produce capital.” Autorul nu dezvoltă problematica menținerii capitalului fizic, orientându-Și atenția spre o a treia unitate de măsură indirectă - indicele general al prețurilor - considerată ca fiind singura
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
menținerea capitalului global în cele două variante: menținerea capitalului financiar Și menținerea capitalului fizic). Riahi-Belkaoui (2004), pornind de la cele două concepte de bază de menținere a capitalului (financiar Și fizic), analizează patru posibilități de menținere a capitalului: menținerea capitalului financiar măsurat în unități monetare nominale, menținerea capitalului financiar în unități putere constantă de cumpărare, menținerea capacității de producție în unități monetare nominale Și menținerea puterii constante de cumpărare concomitent cu menținerea capacității productive. Alexander et al. (2007), analizând conceptele de menținere
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
noțiunea de profit, Cadrul conceptual IASB afirmând în acest sens: „Conceptul de menținere a capitalului... asigură legătura dintre conceptele de capital Și conceptele de profit, deoarece reprezintă punctul de referință de la care se înregistrează profit” (Cadrul conceptual IASB). Trebuie să măsurăm (cantitativ) capitalul fizic sau/Și să-l evaluăm (ca valoare)? Pentru a răspunde la această întrebare redăm mai jos precizările Cadrului conceptual IASB privind profitul care trebuie recunoscut în cazul menținerii capitalului fizic: „Conform acestui concept, profitul este obținut numai
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
riscul ca estimările realizate de evaluator în scopul determinării ratei de actualizare să nu fie influențate de toți factorii interni Și externi specifici entității. Conform acestei relații, rentabilitatea unei acțiuni va fi o funcție pozitivă Și liniară a riscului său, măsurat prin coeficientul β. Abordarea prin intermediul coeficientului β consideră că tendința unui titlu de valoare de a varia împreună cu piața este reflectată de coeficientul β, care este o măsură a volatilității titlului în raport cu un titlu cu volatilitate medie. O acțiune cu
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
curs de dezvoltare. Tehnicile de estimare a profitului individual al investiției în educație constituie doar o adaptare a tehnicilor econometrice generale de estimare a rentabilității investițiilor (Psacharopoulos, 1995; Suciu, 2000). În practica econometrică se calculează rate de revenire private, care măsoară rentabilitatea pentru indivizi, și rate de revenire sociale, prin care se apreciază profitul comunităților, de obicei al țărilor, din investiția în educație. Ratele de revenire calculate pentru persoane semnifică acea rată a dobânzii care ar egala câștigurile efective din investiția
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
semnificativi la pragul de p = 0,05. Modelele realizate pe cele trei seturi de date sunt similare, sugerând o bună fidelitate a datelor. În schimb, indicii de determinare (R2) variază puternic, ceea ce sugerează probleme în specificarea modelelor. Nivelul de instrucție, măsurat ca stoc de educație (număr de ani de școală), apare ca un determinant important al veniturilor pe persoană în familie. Constituie circumstanțe avantajoase pentru nivelul veniturilor unei persoane rezidența urbană într-un județ cât mai dezvoltat. Gradul de dezvoltare a
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
stoc de educație (număr de ani de școală), apare ca un determinant important al veniturilor pe persoană în familie. Constituie circumstanțe avantajoase pentru nivelul veniturilor unei persoane rezidența urbană într-un județ cât mai dezvoltat. Gradul de dezvoltare a localității, măsurat după sistemul autorului acestui model, are o influență slabă, dacă nu inexistentă asupra veniturilor persoanei, sugerând că accesul unei persoane la resurse monetare nu depinde de gradul de modernitate a localității în care locuiește. Cea mai surprinzătoare constatare pe baza
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
fie la nivel individual, fie la un nivel de agregare mai general, cum este localitatea sau regiunea. Modelele de acest gen arată că veniturile unei gospodării sunt determinate de nivelul de dezvoltare a regiunii și de poziția socială a familiei, măsurată prin nivelul de instrucție al subiectului, care tinde să prezică stocul de educație al familiei. Problema cu acest gen de analize este că, în condițiile economiei moderne, actorul principal nu este în nici un caz familia, ci individul. Familiile sunt foarte
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
este, pe baza teoriei capitalului uman, doar rezultatul presupus sau, în cel mai bun caz, indirect al investițiilor în educație. Pretențiile relative la impactul cheltuielilor cu sistemele educaționale asupra dezvoltării ar trebui să fie mediate prin rezultatele directe ale învățării, măsurate prin rezultatele școlare sau prin rezultatele la testele standardizate. Teoretizările pesimiste de mai sus sunt consistente cu analize comparative internaționale care arată că investițiile monetare în educație nu au, în majoritatea cazurilor, impactul pozitiv așteptat (Hanushek, 1996, 1997), eficiența cheltuielilor
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
sau rezultate la teste standardizate pe discipline. Precaritatea educației din România, care are ca sursă principală nivelul penibil de susținere a sistemului de învățământ din partea guvernului, se materializează în poziții codașe ale României în diverse studii internaționale în care sunt măsurate performanțele școlare ale elevilor din țara noastră, așa cum voi arăta tot în capitolul dedicat rezultatelor școlare. Rezumattc "Rezumat" • Presupoziția că sporirea nivelului de instruire al indivizilor va duce, prin agregarea sporului de prosperitate la nivel individual, la creșterea prosperității la
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
pentru discutarea inegalităților educaționale din perioada postbelică în țările dezvoltate, dar și în cele socialiste, inclusiv România. La început, vom încadra problematica inegalităților școlare și a mobilității sociale în tema meritocrației, definind-o, indicând principalele rezultate ale încercărilor de a măsura gradul de evoluție al societăților occidentale către un model meritocratic și expunând criticile și polemicile din jurul respectivelor studii. În capitolele următoare voi detalia anumite aspecte critice pentru discutarea inegalităților școlare: corespondența dintre mecanismele societale de mobilitate și organizarea școlară; rezultatele
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
evidențiat în studiul celor doi sociologi olandezi a fost nivelul de instrucție mediu al tatălui și al mamei. La acesta se adaugă resursele culturale din familia de origine și, cu un efect mai slab, dar consistent, capitalul politic al familiei, măsurat prin apartenența la partidul comunist. Cum se explică persistența acestor puternice inegalități ale șanselor de acces la educație în condițiile unor politici orientate explicit către nivelarea diferențelor sociale? Două dintre explicațiile furnizate de autori ni se par plauzibile. Potrivit primei
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]