6,722 matches
-
ani, să i-o pregătească. și ce nenorocire s-a produs ! Întunecat de aceste avalanșe de amintiri, Săndel ajunge pe malul pârâului Racova și coboară spre a trece puntea, pe care, după cum și-aduce aminte, a trecut-o, deseori și mătușa Marița lui Ghiță Ciotacu, dar amintirea se leagă mai mult de data când a pierdut pantoful mergând la Ion.... Gânduri, gânduri și unele amintiri ce nu le dorește, îl fac pe Săndel să urce dealul, spre casa părinților, fără a
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
și Maria lui Ghiță Florea, poate și altele, după terminarea repetiției de la biserică, așa am înțeles de la Maricica. Se aude scârțitul portiței, pe care tocmai intra Vasile. - Ce faci Vasile? Bine te-am găsit ! - Bine ai venit Săndel! Ia pe la mătușa Profira lui moș Ghiță Nașcu, m-a chemat să-i ajut la tăiat o scroafă, fiind foarte mare pentru a o tăia un singur om. Apoi către maică-sa : - Mamă, era ca scroafa cea pe care am avut-o noi
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
șubrede, cu atât se invocă mai des prestigiul hieratic al principiilor. Te miri cine, câte un bătrânel hârșit în rele, sau câte un puber fără biografie, câte un publicist nervos, sau câte un politician improvizat, dame dezamăgite, afaceriști falimentari, demagogi, mătuși didactice și vedete romanțioase, toți se trezesc vorbind, din când în când, despre principii. Ne refugiem în aerul rarefiat al principiilor, ne justificăm, prin ele, lipsa de imaginație, sau de curaj, ne ascundem, viclean, după ele, când nu le folosim
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nascut și au trăit, mai mulți colegi de-ai noștri, au scris cărți, monografii, articole sau recenzii. Luchian Dragoș - Rădăuți și Fratautii Vechi Nandris Gheorghe, împreună cu unchiul său Ion Nandris au scris cartea ,,Sătul nostru Mahala” și a editat cartea mătușii sale Anita Nandris,,20 de ani in Siberia”. George Muntean și Cardei Vasile au scris monografia satului Bilca. Sorea Niculai - are în manuscris monografia comunei Iaslovat a cărei cetățean de onoare este. Luchian Ionel, culege date, si nu are voie
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
în mijlocul căreia a crescut simțind nevoia de ajutor și un sfat la nevoie, se apropie de locurile natale. Tânărul dascăl își începe cariera la 1 septembrie 1928 la Școala primară din satul Hălmăcioaia, comuna Racova, județul Bacău. Este ajutat de mătușa sa Elena, sora tatălui, căsătorită cu Gheorghe Focșa, de familia preotului Petrovanu, prezvitera Eufrosina fiindu-i rudă apropiată, de mătușa sa Maria Marcu, soția lui Ion Gh. Marcu, fratele tatălui său. Încă din primul an de activitate a fost preocupat
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
își începe cariera la 1 septembrie 1928 la Școala primară din satul Hălmăcioaia, comuna Racova, județul Bacău. Este ajutat de mătușa sa Elena, sora tatălui, căsătorită cu Gheorghe Focșa, de familia preotului Petrovanu, prezvitera Eufrosina fiindu-i rudă apropiată, de mătușa sa Maria Marcu, soția lui Ion Gh. Marcu, fratele tatălui său. Încă din primul an de activitate a fost preocupat să dea elevilor o pregătire deosebită, să întărească disciplina școlară, asigurând o frecvență bună. Începutul a fost greu, satul era
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
traseu anume conform unui orar stabilit footnote> Brăila-Însurăței alături de părinți și fratele tatei, iar drumul pare anevoios, cu suficiente opriri, poticneli, uneori discuții obositoare, alteori tăcere, doar tăcere. Cred că am trei ani și mă pierd în poala voluptoasă a mătușii mele, o femeie voinică, extrem de temperamentală, căreia îi spun „Mamalita”. Mergem la nunta fratelui mamei, la Însurăței, localitate situată la aproape 55 de kilometri distanță de Brăila, poziționată pe malul drept al râului Călmățui, pe terasele acestuia, în plină câmpie
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
arborelui nostru genealogic, dar așa cum o făceau și-o trăiau bunicii, parcă mi-a fost dat mai rar să văd astăzi. La cimitir am fost cred o dată cu Maia, țin minte că au fost atunci și o parte din surorile mamei, mătușa, și era, înclin să cred, la un Sfântu Ilie, în vară, pentru că s-au împărțit cu seamă fructe de sezon, așa cum o cere tradiția. Cimitirul satului este la ceva distanță de locuința bunicilor, din câte mi-aduc aminte, amplasat ceva
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
familie, pentru ceilalți copii bucuroși că vor avea încă un frățior, o surioară pe care sigur, altruist, o vor iubi, pentru bunicii mulțumiți că șansa prelungirii în timp a stirpei lor crește exponențial odată cu apariția fiecărui urmaș. Asemenea pentru unchi, mătuși, rude mai îndepărtate, nași, vecini și adevărații prieteni. Într-un cuvânt, aproape toată suflarea comunității se bucură că în sfera existenței ei, încă un om își face apariția, și fiecare are speranța că noul venit va fi ghigan, întreg și
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
oftează adânc : - «Zahiu, nădejdea mea, te-ai stins Cine știe unde. Și cine-a fost să te jelească ?... Doamne ! Sufletul mi-e pârjolit Sub teiul ei O văd și-acum. Așteptând și torcând. Până fusul din mâna-i Căzu pe vecie... Odă mătușii Nisia Cu graiul blând, cu vorba înțeleaptă, Adesea o vedeam, privirea cum-și îndreaptă Spre cei ce-o ispiteau. Ochi-i mărgăritare scăpărau. Ziua trebăluia prin tindă, prin băracă. Sau prin grădină, să culeagă de pe-o cracă Un măr
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
scrie, Nici să citească. Dar nici neadevăruri nu știa să născocească. Cu vorba-i dulce, cu-a ei înțelepciune împărțea blândețe celor plini deamărăciune. În verile cu soarele dogoritor La umbră deșira câte ceva de pe mosor. Cînd soarele își potolea arșița, Mătușa Nisia deschidea portița Și urmărea carul cu fân. Primea binețe dela al lui stăpân. 95 de primăveri trecut-au prin a ei viață, Până când pâcla de ceață întunecă a ei privire înțeleaptă. Și s-a stins ființa bună și dreaptă
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
curiozitate greu de stăpânit. La început pe drumul cunoscut, mai apoi pe cărări tăinuite, numai de el știute, zăbovind prin zăvoaie și ascultând freamătul codrului, pentru ca să ajungă în cele din urmă să traverseze drumul Sucevei și s-o pornească spre mătușile sale de la Agafton. Schitul acesta singuratic a avut printre maicile sale două dintre surorile Ralucăi: Olimpiada 28, femeie citită și inteligentă, care a și ajuns stareță, și Fevronia, care se remarca prin firea ei originală, căci s-a fotografiat 29
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a adus la Dumbrăveni pe o nepoată a sa, domnișoară, spre a-i ține de urât. Nepoata, o fire zvăpăiată, se îndrăgi nebunește de un țăran, chelar al velnițelor din Dumbrăveni, care era de o rară frumusețe [...]. Nemțoaica fură dela mătușa sa, Bălușoaia, suma de 300 de galbeni și se înțelese cu frumosul flăcău ca să fugă împreună. Cum dânsa cunoștea bine călăria, într-o zi foarte de dimineață a poruncit să-i pună șeaua pe cal un armăsar arab negru la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sincere? Parcă n-aș prea crede... Calități prețuite la femei: "răbdarea, gingășia, demnitatea, pasiunea" zic bărbații, la 1880. Total depășiți: acum contează look-ul, casa-mașina-slujba, de preferat în sectorul bancar, engleza, computereala, spiritul întreprinzător, dimensiunile stas în centimetri, arta economisirii, mătușa Tamara, statura politică... Ce greșeli ar ierta bărbații? Nu mai înșirăm numele respondenților (cu rezonanță în epocă) ci doar opiniile exprimate: "greșelile tinereții, greșelile făcute dintr-un exces de bunătate." Ce greșeli n-ar ierta femeile? "Egoismul, falsitatea, vulgaritatea, ipocrizia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
casă cu curte la unchiul Alexandru, ne despărțea doar gardul, care avea și el doi băieți, cu soția cam bolnăvicioasă, născuse și o fetiță, pe care și-o doriseră foarte mult, Lucia, care a murit la vreo doi-trei ani și mătușa nu și-a mai putut reveni din asemenea necaz. Măicuța mea se împăca tare bine cu toți, eu n-am cunoscut supărări în familia tatălui meu, așa că sora mea o îngrijea în toate pe bunicuța, iar când a venit iarna
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
încep lăutarii să cânte cu trâmbița la lanțuri, cum le spuneam noi, fugeam acasă cu vitele, apoi cu ouăle roșii căpătate de la măicuța, bunica, vecine, și, hai ca în Creangă, mai furam câteva de la cloșcă, de la noi și de la o mătușă, apoi alergam să ne dăm în lanțuri, că se plătea și cu ouă nu numai cu bani, că bietul Jan a lui Crivățu nu știa că sunt și ouă de la cloșcă, el le lua și umplea coșul cu ouă, să
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
și-abia reușind să-și oprească un râs sănătos și zgomotos, pe care i-l cunoșteam, îmi zice, compătimindu-mă: Măi, Nicușor!... Coboară! Să nu-ți fie teamă! Nu-i nici un lup... E vaca voastră, pe care bădița Costache și mătușa Mălina au luat-o astă dimineață s-o vândă la târg... Și se vede treaba, că n-au primit prețul cerut și i-au dat drumul, lăsând-o slobodă din dealul târgului... Și vine și ea, tot o fugă, spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
dealurile molcome și terasele râului, o toamnă de aur, bogată, blândă, liniștită, cochetă, încărcată cu toate darurile pământului. Mă aflam în primul an de după absolvirea Liceului "Nicu Gane" din Fălticeni, profesor suplinitor la Școala din Probota. Îi spusesem gazdei mele mătușa Paraschiva Fieraru, o bătrână singură, harnică, bună ca pâinea lui Dumnezeu, care mă ținea și omenea ca în sânul lui Avram că în prima duminică din octombrie mă duc împreună cu un coleg de la aceeași școală până la Sirețel, satul de peste apa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cine știe de unde sare iepurele? Fidel promisiunii de-a mă însoți, curios și el să o cunoască pe colega prietenei mele, Costică Ciubotaru a sosit pe la mine, după cum ne-am înțeles, pe la orele 8 dimineața. Când să plecăm, gazda mea, mătușa Paraschiva, grijulie ca o mamă, îmi întinde un pachețel învelit într-o hârtie subțire, și-mi zice: Sunt niște turte din făină de grâu, coapte-n tigaie... M-am gândit că nu v-ar strica la drum. C-aveți de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
flămânzi, dacă bănuim că n-or avea, ori n-or vrea să ne dea ceva, așa, oricât de puțin, să ne-amăgim ori chiar să ne potolim foamea?... Hmm! Însă ți-ai găsit s-o poți înfrunta și schimba pe mătușa Paraschiva. O să vedeți voi c-o să mă pomeniți. Fiindcă nu tot ce zboară se mănâncă... Și dragostea nu ține nici de foame, nici de sete...! Și, mai cu voie, mai de nevoie, ca să scăpăm de gura mătușii Paraschiva, am cedat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și schimba pe mătușa Paraschiva. O să vedeți voi c-o să mă pomeniți. Fiindcă nu tot ce zboară se mănâncă... Și dragostea nu ține nici de foame, nici de sete...! Și, mai cu voie, mai de nevoie, ca să scăpăm de gura mătușii Paraschiva, am cedat. Ne-am călcat pe inimă. Am luat frumușel turtele, le-am mai împachetat într-un celofan, am umplut și-o sticlă cu apă proaspătă din fântână și, haida, la drum. De la Probota la Sirețel, erau vreo 12
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
-ncă o dată și când ele ajungeau până la pod, ne întoarcem și le conducem iarăși spre casă până când, în sfârșit, am rămas singuri, am trecut podul, ne-am oprit și am scormonit lângă tulpina strujanului, unde-am lăsat pachețelul cu turtele mătușii Paraschiva și le-am înfulecat cu poftă, mulțumindu-i în gând, că de puține ori ni s-a dat s-avem niște turte atât de gustoase... Câți ani au trecut de-atunci? Între timp s-au scurs câteva decenii bune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ce-ai pofti să mănânci? Mă uit la dânsa și, prin aburul anilor, care s-au dus, o revăd pe învățătoarea sfioasă, rușinoasă, de la Sirețel, și-i răspund zâmbind: Tare-aș mai vrea niște turtă dulce ca aceea făcută de mătușa Paraschiva de la Probota. LANȚUL În anul al doilea de facultate, în vacanța de vară, îmi lăsasem restant examenul de limba latină, cu gândul să învăț mai mult, să iau o notă mai mare, să îmi păstrez bursa. Și-n vreme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
fac eu. Eu fac, eu trag. Asta așa-i, zise moș Costache... Însă cine nu deschide bine ochii, deschide mai târziu punga... Mai bine să vă dea Dumnezeu mult noroc! Și eu să rămân un proroc mincinos. Mama lui Bițu, mătușa Mălina, s-a uitat în dreapta și-n stânga, l-a tras pe moș Costache de mânecă: Lasă, bre, lucrurile așa cum sunt. Nu mai pune nici dumitale jeratic pe foc. Că norocu-i cum vrea Domnul, nu cum gândește omul Însă discuțiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
zbată singură, ca apa de maluri, cu doi copii mici. O câmpulungeancă ar fi zis unei prietene de la Suceava că atunci când Corina nu s-a prezentat la bacalaureat și coana Zitta a motivat că fata a plecat în Austria la mătușa ei în realitate ea ar fi fugit cu un ofițer însurat de la Liceul Militar din Câmpulung și că s-ar fi destrăbălat cu el până când amândoi s-au plictisit. Și s-ar fi întors spășită, acasă... Eu nu pot ști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]