5,446 matches
-
a arestat numeroși activiști și era pusă în pericol existența grupării. Comitetul Central al PCB a format un Grup Special Punitiv, din care făceau parte Iako Dorosiev, căpitanul Ivan Minkov și Vulko Cervenkov. Organizația Militară (OM) a BCP, condusă de maiorul Kosta Iankov și de Ivan Minkov, a organizat grupări izolate („шесторки”, "„șestorki”") ce comiteau atentate individuale. Aceasta nu a împiedicat poliția să descopere și să anihileze structurile comuniste ilegale. Ulterior, în decembrie 1924, organizația l-a recrutat pe Petăr Zadgorski
Atentatul de la biserica Sfânta Nedelia () [Corola-website/Science/321210_a_322539]
-
în special de soldații orbi. În mai 1946, Ecaterina a părăsit Alexandria și s-a îmbarcat la bordul navei "Ascania" pentru a se alătura fratelui ei, regele George al II-lea, la Londra. În timpul călătoriei, prințesa l-a cunoscut pe maiorul britanic Richard Brandram. Cei doi tineri s-au logodit în secret la trei săptămâni după ce au ajuns în Marea Britanie. În ciuda caracterului ei ilegal, logodna a fost acceptată de familia regală însă suveranul i-a cerut să păstreze tăcerea până la normalizarea
Prințesa Ecaterina a Greciei și Danemarcei () [Corola-website/Science/321213_a_322542]
-
să conducă prințesa la altar. Cu toate acestea, regele a murit de arteroscleroză cu douăzeci de zile înainte de data nunții. Căsătoria nu a fost amânată însă s-a desfășurat în doliu. La 21 aprilie 1947 Ecaterina s-a căsătorit cu maiorul Richard Brandram prin două ceremonii, una anglicană și alta ortodoxă. Căsătoria a avut un caracter privat și s-a desfășurat în sala de bal a palatului regal; noul monarh Paul I, a fost martorul prințesei. După luna de miere petrecută
Prințesa Ecaterina a Greciei și Danemarcei () [Corola-website/Science/321213_a_322542]
-
Atena a fost condamnată să compenseze prințesa și familia ei. Guvernul socialist a făcut apel, dar decizia a fost confirmată în 2002. Prin urmare, prințesa a primit de la țara ei natală o compensație de 300.000 de euro.. În 1994, maiorul Richard Brandram a murit la vârsta de 82 de ani, după o boală lungă. Sănătatea Ecaterinei, acum văduvă, a intrat în declin și a fost nevoită să se deplaseze în cărucior cu rotile. Totuși, prințesa a continuat să facă câteva
Prințesa Ecaterina a Greciei și Danemarcei () [Corola-website/Science/321213_a_322542]
-
rebeliunii, în special pe Samuel Adams și pe John Hancock. Dartmouth i-a lăsat lui Gage o largă libertate de acțiune. În dimineața zilei de 18 aprilie, Gage a ordonat unei patrule călare de circa 20 de oameni sub comanda maiorului Mitchell din Regimentul 5 Infanterie să se deplaseze în zona rurală înconjurătoare pentru a intercepta curierii care ar putea fi pe drum călare. Această patrulă s-a comportat altfel decât celelalte patrule trimise de la Boston în trecut, rămânând pe teren
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
cei doi și că ținta era de fapt Concord. Lexingtonenii au trimis călăreți în localitățile din jur, iar Revere și Dawes au continuat pe drumul spre Concord însoțiți de Samuel Prescott. În Lincoln, s-au întâlnit cu patrula britanică a maiorului Mitchell. Revere a căzut prizonier, Dawes a căzut de pe cal, și doar Prescott a scăpat și a ajuns la Concord. Alți călăreți au fost trimiși și din Concord. Călătoria lui Revere, Dawes și Prescott a declanșat un sistem flexibil de
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
ieșirea curierilor din Boston, dar era prea târziu pentru a-i împiedica pe Dawes și pe Revere să plece. Trupele regulate britanice, circa 700 de infanteriști, proveneau din 11 dintre cele 13 regimente de infanterie ale lui Gage. Pentru expediție, maiorul John Pitcairn a comandat zece companii de infanterie ușoară de elită, iar locotenent-colonelul Benjamin Bernard a comandat 11 companii de grenadieri, sub comanda generală a locotenent-colonelului Smith. Din trupele trimise în expediție, 350 de soldați proveneau din companii de grenadieri
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
prin Menotomy, sunetul alarmelor coloniale în zona rurală i-au determinat pe puținii ofițeri care cunoșteau misiunea să realizeze că pierduseră elementul surpriză. Un soldat a scris în jurnalul său: Pe la ora 3 am, colonelul Smith l-a trimis pe maiorul Pitcairn în față cu șase companii de infanterie ușoară cu ordine să avanseze rapid spre Concord. Pe la ora 4 am a luat hotărârea înțeleaptă, dar întârziată, de a trimite un curier înapoi la Boston să ceară întăriri. Deși adesea denumită
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
companiile prin piața centrală într-un efort confuz de a înconjura și dezarma miliția. Trupele lui au alergat spre milițiile din Lexington strigând tare „Huzzah!” pentru a-i deruta pe aceștia, și au format o linie de luptă în piață. Maiorul Pitcairn a sosit din urmă și și-a condus cele trei companii spre stânga și i-a oprit. Restul companiilor conduse de colonelul Smith se aflau încă pe drum, la distanță mai mare, înspre Boston. Un ofițer britanic, probabil Pitcairn
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
trage asupra lor, după care le-a ordonat să înainteze. Laurie a ordonat companiilor britanice care păzeau podul să se retragă dincolo de el. Un ofițer a încercat apoi să scoată scândurile defecte de pe pod pentru a împiedica înaintarea coloniștilor, dar maiorul Buttrick a început să strige la soldați să nu mai distrugă podul. "Minutemanii" și milițiile au avansat în coloană către infanteria ușoară, rămânând pe drum, deoarece el era înconjurat de apele revărsate ale râului Concord. Căpitanul Laurie a luat atunci
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
opriți de Laurie. Doi minutemen din Acton, soldatul Abner Hosmer și căpitanul Isaac Davis, erau în fruntea coloanei ce mărșăluia spre pod și au murit pe loc. Alți patru oameni au fost răniți, dar milițiile s-au oprit doar când maiorul Buttrick a strigat: „Foc, pentru Dumnezeu, soldații mei, foc!” În acest moment, liniile erau despărțite de pod și de râul Concord, și se aflau la doar distanță. Cele câteva rânduri de coloniști din față, neputând ieși de pe drum și blocate
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
focul asupra celeilalte. Unii au avansat; mai mulți s-au retras; alții au mers la casele lor. Colonelul Barrett a început în final să recapete controlul. A mutat câteva miliții înapoi pe deal, la distanță și l-a trimis pe maiorul Buttrick cu ordine dincolo de pod pentru o poziție defensivă de pe un deal, în spatele unui zid de piatră. Locotenent-colonelul Smith a auzit schimbul de focuri de la poziția sa din oraș la câteva clipe după ce a primit cererea de întăriri de la Laurie
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
să pună la cale ambuscada decât atunci când l-au văzut pe însuși colonelul Smith. Smith fusese rănit la picior pe drumul de întoarcere spre Lexington, și întreaga coloană britanică a fost oprită în această ambuscadă denumită acum „Răzbunarea lui Parker”. Maiorul Pitcairn a trimis companiile de infanterie ușoară pe deal să îndepărteze orice miliție ar încerca să tragă în ei. Infanteria ușoară a eliberat încă două dealuri—„The Bluff” și „Fiske Hill”— suferind pierderi în urma ambuscadelor. Pitcairn a căzut de pe cal
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
adunare al Brigăzii 1 formată din companiile de infanterie 4, 23 și 47 și un batalion al marinei. Din nou, s-a trimis o singură copie a ordinului la fiecare comandant, iar ordinul dat marinei a fost livrat la biroul maiorului Pitcairn, aflat la acel moment în piața satului Lexington. După aceste întârzieri, brigada lui Percy, de circa 1.000 de soldați, a ieșit din Boston pe la ora 8:45 am. Soldații au plecat în marș spre Lexington. Pe drum, ei
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
lungul rutelor pe care le-ar fi folosit coloniștii în jurul drumurilor, iar Park Service are angajați (îmbrăcați de regulă în haine de epocă) ce oferă descrieri ale zonei și explicații ale evenimentelor. În parc se află și un basorelief al maiorului Buttrick, realizat de Daniel Chester French și executat de Edmond Thomas Quinn în 1915, împreună cu statuia "Minute Man" a lui French.
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
mondial l-a făcut să rămână în posturi de comandă, în 1918 fiind ultimul comandant suprem al Armatei Comune austro-ungare. Hermann Kövess a fost fiul lui Albin Kövess, căpitan, de origine maghiară, (care, ulterior, a avansat până la gradul de general maior în Armata Comună), originar din regiunea Zala din sud-vestul Ungariei. Mama sa, Johanna Regina Sterzing, era germană, fiica unei familii de farmaciști sași din Făgăraș. Tatăl a fost înnobilat în anul 1873 și atunci, a adăugat la numele familiei titlul
Hermann Kövess von Kövessháza () [Corola-website/Science/320585_a_321914]
-
în anul 1888 la examenul pentru ofițeri de stat major, a ajuns în 1889 ofițer la comandamentul regimentului de infanterie nr. 56 din Wadowice (88 % polonezi - 12 % alții). A urcat rapid în ierarhia ofițerească - de la 1 mai 1892 a fost maior al regimentului de infanterie nr. 26 din Esztergom (53 % maghiari - 38 % slovaci - 9 % alții); în noiembrie 1894 a ajuns la doar 40 de ani locotenent-colonel al regimentului de infanterie nr. 72 din Bratislava (20 % germani - 28 % maghiari - 51 % slovaci - 1
Hermann Kövess von Kövessháza () [Corola-website/Science/320585_a_321914]
-
principal centrată pe o deplasare a trupelor în jurul unei apărări statice prin combinarea infanteriei și artileriei și bazată pe garnizoane cantonate în forturile de coastă. În anii 1890, s-au îmbunătățit comunicațiile feroviare principalele colonii estice continentale conduse de generalul maior James Edwards - care realizase o inspectare recentă a forțelor militare coloniale - în credința că aceste colonii puteau fi apărate printr-o mibilizare rapidă a brigăzilor de infanterie. Drept consecință, acesta a dispus o restructurare a apărării și stabilirea unor înțelegeri
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
Edwards a argumentat în favoarea federalizării trupelor coloniale și a profesionalizării armatei - obligand-o să servească în orice zonă a Pacificului de Sud - pentru înlocuirea trupelor de voluntari. Aceste idei au găsit sprijin în comandant al Noului Wales de Sud, generalul maior Edward Hutton, dar suspiciunile coloniilor mai mici față de Noul Wales de Sud și Victoria au dus la trecerea în anonimat a propunerilor. Deși aceste reforme au rămas neîncheiate, problemele de apărare au accelerat dezbaterile cu privire la organizarea unei federații politice a
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
mai prevedea limitarea unităților de infanterie permanente și specifica interdicția ca milițiile, trupele de rezerviști, să fie utilizate în dipute economice sau în afara Australiei. Totuși, majoritatea soldaților au rămas în unițile de miliție cunoscute ca Forțele Militare Civile (CMF). Generalul maior Sir Edward Hutton - fost comandant al Forțelor Militare ale Noului Wales de Sud - a devenit primul comandant al Armatei Australiene la 26 decembrie și avea misiunea elaborării unei structuri integrate a noii armate. În 1911, urmare a raportului lordului Kitchener
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
internațională cunoscută sub denumirea de Forța Internațională pentru Timorul de Est (INTERFET), o forță non-ONU operând în concordanța cu rezoluțiile ONU. Totalul trupelor militare australiene angajate în acest proces s-a ridicat la 5.000 de cadre. Sub comanda generală a generalului maior australian Peter Cosgrove, INTERFET a sosit la 12 septembrie 1999 și a fost însărcinat cu restaurarea păcii și securității, protecția și sprijinul UNAMET, și sprijinirea operațiunilor de asistență umanitară. Odată cu retragerea trupelor armate indoneziene, a forțelor de poliție și a
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
Vasili Mihailovici Blohin () a fost un general maior sovietic, care a ocupat funcția de călău-șef al NKVD-ului, în timpul mandatelor lui Genrih Iagoda, Nikolai Ejov și Lavrenti Beria. A fost desemnat de I. V. Stalin personal pentru această funcție în 1926. Blohin a condus o companie de
Vasili Blohin () [Corola-website/Science/320723_a_322052]
-
Tâmna, județul Mehedinți din părinții Ion și Ioana Cismărescu, țărani "din tată-n fiu" decedat în București în anul 2005. Căsătorit cu "doamna Puica" are 3 copii toti fiind absolventi ai facultății de medicină. Veteran de război cu gradul de maior. Între 1929 și 1934 urmează cursurile școlii primare în satul natal iar între 1934 și 1942 îl găsim la Liceul "Traian" din Drobeta-Turnu Severin ca între 1942 și 1946 să urmeze Facultatea de Litere și Filosofie timp în care urmărește
Emil Manu () [Corola-website/Science/321565_a_322894]
-
Iorga, "Secretul doctorului Honigberger" de Mircea Eliade, romanele lui Anton Holban etc. Ca fapt divers, există părerea nefondată că Dania, personajul din romanul lui Anton Holban, "Jocurile Daniei", ar fi fost Mimi (Maria Susana) Socec (1903-1983, căsătorită în 1926 cu maiorul. D. Patraulea), fiică a lui Victor Socec și nepoată a lui Ioan V. Socec, a cărei soră, Lily (Elena) Socec (1908-1943, căsătorită Hlebnichian), a fost o actriță distribuită în mai multe filme românești din anii 1928-1935. După 1948, Magazinul "Socec
Socec () [Corola-website/Science/321589_a_322918]
-
Bernadotte a urmat cursurile școlii primare din Stockholm, apoi a fost admis la "Academia Militară Karlberg", pentru a deveni ofițer de cavalerie. A obținut diploma de ofițer în 1915, devenind locotenent în armata suedeză în 1918; a fost apoi avansat maior. Bernadotte a reprezentat Suedia la Expoziția Mondială din 1933-1934 de la Chicago, apoi la Expoziția Mondială din 1939-1940 de la New York. Folke Bernadotte s-a interesat de activitatea cercetașilor suedezi, devenind directorul organizației naționale în 1937. El urmărea să integreze cercetașii în
Contele Folke Bernadotte () [Corola-website/Science/321586_a_322915]