5,349 matches
-
1921 la Teatrul Auditorium din Chicago sub bagheta compozitorului. Premiera rusească a avut loc în Petrograd (acum Sankt Petersburg) în 1926 și de atunci a intrat în repertoriul numeroaselor companii de operă. Poate cea mai cunoscută piesă din operă este Marșul, folosit de CBS pentru seria "The FBI in Peace and War", difuzată între 1944 și 1958. Prokofiev citează acest marș și în actul II al baletului "Cenușăreasa" (Op. 87). Critica a inițială a premierei din Chicago a fost dură: "A
Dragostea celor trei portocale () [Corola-website/Science/329894_a_331223]
-
1926 și de atunci a intrat în repertoriul numeroaselor companii de operă. Poate cea mai cunoscută piesă din operă este Marșul, folosit de CBS pentru seria "The FBI in Peace and War", difuzată între 1944 și 1958. Prokofiev citează acest marș și în actul II al baletului "Cenușăreasa" (Op. 87). Critica a inițială a premierei din Chicago a fost dură: "A lasat pe mulți dintre cei mai buni dintre noi zăpăciți și nelămuriți" sau "Jazz rusesc cu garnitură de bolșevism". Opera
Dragostea celor trei portocale () [Corola-website/Science/329894_a_331223]
-
pe mireasa sa. Prokofiev a aranjat o suită orchestrală a muzicii din operă pentru a fi interpretată în sălile de concert (Op. 33bis). Suita durează între 15 și 20 de minute și este alcătuită din șase părți: Prokofiev a aranjat marșul și scherzo-ul pentru pian solo, publicat drept Op. 33ter.
Dragostea celor trei portocale () [Corola-website/Science/329894_a_331223]
-
1872 a pictorului elvețian Arnold Bocklin întitulat "Autoportret cu Moartea cântând la vioară". Scherzo-ul reprezintă caracterul său iar acordajul neobișnuit al viorii contribuie la tensiunea din sunet și contribuie la caracterul fantomatic al muzicii. A treia parte este un marș solemn constituit sub forma unor variațiuni. Mahler utilizează forma "temă și variațiuni" într-un mod neconvențional. Partea poate fi divizată în următoarele secțiuni: A1 - B1 - A2 - B2 - A3 - CODA. Tema este prezentată în primele 16 măsuri ale secțiunii A1 dar
Simfonia nr. 4 (Mahler) () [Corola-website/Science/329955_a_331284]
-
dat însărcinarea de a se construi un turn monumental al castelului, care de atunci este cunoscut ca Turnul Albrecht. În timpul Marelui Război dintre Ordinul Teuton, Regatul Poloniei și Ducatul Lituaniei (1409-1411), Sztum a fost ocupat de către armata polonă, carea făcea marș dinspre Grunwald (Tannenberg) spre Malbork. După un asediu lipsit de succes a capitalei statului Ordinului Teuton, trupele poloneze, care erau staționate la Castelul Sztum, timp de 3 săptămâni au apărat fortăreața împotriva atacurilor planificate de Cavalerii Teutoni. Eventual, aceștia s-
Castelul din Sztum () [Corola-website/Science/328129_a_329458]
-
lui Nicolas Copernic, precum și familia Cem, bine cunoscută în istoria Pomeraniei (1530-1636) și familia Bieliński, care a guvernat teritoriul între 1724 și 1772. În timpul războaielor suedeze din secolul 17, castelul și orașul Sztum au fost deteriorate, datorită acțiunilor militare și marșurilor frecvente a trupelor de soldați. După războiul de la Trzcian, pierdut de suedezi, monarhul acestora Gustav Adolf și-a găsit refugiu în Castelul Sztum. Pe 12 septembrie 1635, a fost semnat un armistițiu între Polonia și Suedia la Sztumska Wieś, un
Castelul din Sztum () [Corola-website/Science/328129_a_329458]
-
intermediat între principe și împăratul Henric al IV-lea cu ocazia descinderii acestuia în Italia (1081). Cu acea ocazie, Iordan a părăsit alianța sa cu papalitatea, în schimbul obținerii învestiturii imperiale. Cu toate că Robert Guiscard și fratele său, Roger au pornit în marș împotriva lui Iordan, Roger a fost rechemat în Sicilia, iar expediția Hauteville-ilor a fost abandonată. În 1085, la moartea lui Robert Guiscard, Iordan l-a susținut pe Bohemund, fiul mai mare, împotriva lui Roger Borsa, fiul avut de Guiscard cu
Iordan I de Capua () [Corola-website/Science/328127_a_329456]
-
papal Alexandru al II-lea împotriva pretențiilor altui antipapă, de această dată Honorius al II-lea. Astfel, el a devenit un adevărat făcător de papi, deși în 1066, căutând să își extindă outerea teritorială în toate părțile, a pornit un marș chiar asupra Romei, fiind respins de către aliații din Toscana ai papei. În 1062, Richard l-a trimis pe fiul său, Iordan să preia Gaeta de la ducele Atenulf al II-lea, însă acestuia din urmă i s-a permis să își
Richard I de Capua () [Corola-website/Science/328119_a_329448]
-
sprijin celor trei rebeli. Rainulf, împreună cu Robert și cu Henric, a preluat comanda unui contingent de trupe pentru a asedia capitala peninsulară a Regatului Siciliei, Salerno. Orașul s-a predat și puternica armată de germani și normanzi a pornit în marș către sud, spre Apulia. Reușind astfel să plaseze cea mai mare parte din Italia de sud sub controlul său, Lothar a hotărât să impună un nou duce de Apulia și, dat fiind că Robert și Sergiu erau deja în stăpânirea
Rainulf al II-lea de Alife () [Corola-website/Science/328131_a_329460]
-
antipapei Anacletus al II-lea care îi conferea lui Roger titlul regal. Pe termen lung însă, bătălia a fost de mică importanță, totuși, dat fiind că papa Inocențiu al II-lea și împăratul Lothar al III-lea nu au continuat marșul la sud de Roma, rebelii, lipsiți de sprijin suplimentar, au pierdut mult din ceea ce au câștigat în urma bătăliei de la Nocera, fiind nevoiți să se predea până în iulie 1134.
Bătălia de la Nocera () [Corola-website/Science/328192_a_329521]
-
de cavaleri pe cont propriu, pentru a completa forțele trimise din Germania, precum și o infanterie pe măsură. El nu își dorea cu adevărat confruntarea militară, însă Roger și fiul său, alături de proaspăt supusul Sergiu al VII-lea, au pornit în marș împotriva sa. Regele Roger a hotărât să atace la Rignano, supranumit "Balcone delle Puglie", unde Monte Gargano coboară abrupt către câmpia Apuliei. Bătălia a început prin atacurile succesive ale tânărului Roger. El a împins înapoi armata lui Rainulf de-a
Bătălia de la Rignano () [Corola-website/Science/328193_a_329522]
-
de papalitate. Principele longobard Guaimar al IV-lea de Salerno l-a sprijinit pe Umfredo în a-și menține succesiunea, însă a fost asasinat curând. Papa Leon al IX-lea a organizat o coaliție împotriva normanzilor și a pornit în marș către sud. Forțele papale și cele ale normanzilor s-au confruntat în bătălia de la Civitate (lângă Civitate sul Fortore) în 18 iunie 1053. Umfredo s-a aflat în fruntea armatelor familiei Hauteville (fiind asistat de mai tânărul său frate vitreg
Umfredo de Hauteville () [Corola-website/Science/328212_a_329541]
-
de atunci, Henric al II-lea. Împăratul nu a luat măsuri imediate, însă evoluția evenimentelor în anul următor l-au convins să intervină. Boioannes se aliase cu principele Pandulf al IV-lea de Capua ("Leul din Abruzzi") și pornise în marș împotriva lui Dattus, care fortificase un turn în teritoriul ce ținea de Ducatul de Gaeta cu trupe papale. Dattus a fost capturat și, în 15 iunie 1021, a suferit tradiționala pedeapsă romană de "poena cullei"; el a fost legat într-
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
Drengot a transformat Capua în reședința lor, conducând de acolo atât Aversa, cât și Gaeta. Richard și Iordan și-au extins noile lor teritorii gaetane și capuane înspre nord, în Latium, în detrimentul Statului Papal. În 1066, Richard a pornit un marș chiar asupra Romei, însă a fost forțat cu ușurință să se retragă. Cu toate acestea, domnia lui Iordan ca succesor al lui Richard a marcat o perioadă de alianță cu papalitatea și cuceririle din zona Capuei s-au oprit. În
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
târziu, în cursul zilei, ele s-au trezit lipsite de adversari, iar Messina deja abandonată. Robert a fortificat imediat cetatea și s-a aliat cu emirul Ibn at-Timnah împotriva rivalului acestuia, Ibn al-Hawas. Robert, Roger și at-Timnah au pornit apoi marșul spre centrul insulei, trecând prin Rometta, care rămăsese loială lui at-Timnah. Invadatorii au trecut apoi prin Frazzanò și "Pianura di Maniace" (Câmpul lui Maniace). Ei au atacat apoi orașul Centuripe, însă, fiind întâmpinați de o puternică rezistență, s-au îndepărtat
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
navală menită în două rânduri să prevină vizitarea Pisei de către Sergius și Robert pentru aducerea de noi întăriri a eșuat, marcând anihiliarea eforturilor lui Roger. Atunci când o armată de sprijin, comandată de împăratul Lothar al III-lea, a pornit în marș pentru ajutorarea Neapolelui, asediul a fost ridicat. Împăratul s-a grăbit să revină în anul următor, însă Sergiu și-a schimbat opțiunea, supunându-se din nou regelui Roger și prestând omagiu acestuia. În 30 octombrie 1137, ultimul duce de Neapole
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
flotă cu scopul de a cuceri Malta. Vasul pe care care afla Roger a ajuns în insulă înaintea celorlalte. La debarcare, puținii apărători pe care normanzii i-au întâlnit s-au retras, astfel încât în ziua următoare Roger a pornit în marș către capitala Mdina. Au început negocieri cu "qadi"-ul local, convenindu-se în final ca onsula să devină tributară față de contele de Sicilia și ca "qadi"-ul să poată continua să o administreze. Prin acest tratat, mulți greci și alți
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]
-
și au găsit Messina abandonată de inamici. Guiscard a fortificat imediat Messina și s-a aliat cu Ibn at-Timnah, unul dintre rivalii emirului de Sicilia, Ibn al-Hawas. Armatele lui Guiscard, ale fratelui său și ale aliaților musulmani au pornit în marș spre centrul insulei, trecând prin Rometta, care rămăsese loială lui al-Timnah. Ei au străbătut Frazzanò și "pianura di Maniace", locul în care generalul bizantin George Maniaces și primii membri ai familiei Hauteville din Italia se distinseseră cu 21 de ani
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
a fost rechemat de către papa Grigore al VII-lea, asediat în Castelul Sant'Angelo de către împăratul Henric al IV-lea (iunie 1083). În același an, Guiscard a distrus orașul Cannae, lăsând în picioare doar catedrala și rezidența episcopală. Pornind în marș către nord cu 36.000 de soldați, Robert a pătruns în Roma și l-a forțat pe Henric să se retragă, însă o scurtă rebeliune a cetățenilor a condus la prădarea orașului vreme de trei zile (mai 1084), după care
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
orașe să îi acorde sprijinul. Mâniat de aceste provocări, Roger i-a cerut lui Ingelmarius ca imediat să renunțe la fortificații, lucru pe care Ingelmarius l-a refuzat. Ca răspuns, Roger a adunat imediat o armată și a pornit în marș către Geraci pentru a-l asedia. Până la urmă, de teamă pentru soarta sa în cazul în care ar fi fost capturat, alături de unii cetățeni din Geraci care îi urmau politica, Ingelmarius a abandonat Geraci, părăsind-o totodată și pe Altruda
Ingelmarius () [Corola-website/Science/328229_a_329558]
-
au consolidat reputația sa de războinic de mai târziu. După moartea lui Rainulf de Alife (1139), stăpânirea sa asupra Apulia|Apuliei a devenit sigură, însă papa Inocențiu și principele Robert al II-lea, deposedat de Principatul de Capua au început marșul către Capua. La Galluccio, Roger a organizat o ambuscadă asupra trupelor papale cu numai 1.000 de cavaleri, capturându-l pe papă și consilierii acestuia. Trei zile mai târziu, în 25 iulie, prin Tratatul de la Mignano, Inocențiu l-a confirmat
Roger al III-lea de Apulia () [Corola-website/Science/328269_a_329598]
-
a reluat vechiul vis de a cuceri Constantinopolul. Dyrrachion a fost capturat (11 iunie 1185). În continuare, în timp de armata de uscat (presupusă să fi fost de 80.000 de oameni, inclusiv 5.000 de cavaleri) a pornit în marș către Salonic, flota (compusă din 200 de vase) a navigat către aceeași țintă capturând pe drum insulele Ionice Corfu, Cefalonia, Itaca și Zakynthos. În august Salonicul a capitulat în fața atacului combinat al flotei și al trupelor siciliene de uscat, după
Guillaume al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328291_a_329620]
-
tragedia de la Karbala. După abdicarea fratelui său mai mare, al-Hassan, al-Husayn, fiul mai mic al lui Ali, era recunoscut de șiiți ca al treilea imam și conducător drept. Locuitorii din al-Kuka îl conving să se ridice împotriva Omeiazilor. În timpul unui marș prin deșert, Husayn și 72 de membri ai familiei sale sunt înconjurați de trupele lui Yazid, fiind înfometați și uciși. Tragedia de la Karbala din dată 10 octombrie 680 marchează uciderea familiei nepotului profetului, al-Husayn, eveniment care a inițiat șiismul și
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
În 1130, revolta a cuprins Ducatul de Amalfi, drept pentru care, în 1131, Roger l-a trimis pe amiralul Ioan de Palermo să traverseze Strâmtoarea Messina, pentru se uni cu trupele regale din Apulia și Calabria și a merge în marș către Amalfi pe uscat, în vreme ce George de Antiohia bloca orașul dinspre mare și își stabilea o bază navală pe insula Capri. În această situație, Amalfi nu a mai putut rezista, capitulând. În 1132, Roger i-a trimis pe Robert al
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
neajutorate garnizoanele de pe continent, sub comanda cancelarului Robert de Selby, în timp ce chiar și împăratul bizantin Ioan al II-lea a trimis subsidii lui Lothar. Salerno s-a predat, iar puternica armată de germani și de rebeli normanzi a pornit în marș mai departe către sud, spre Apulia. Acolo, în iunie 1137, Lothar a asediat și capturat Bari. La San Severino, după campania victorioasă, împăratul și papa laolaltă l-au învestit pe Rainulf de Alife ca duce de Apulia (august 1137), după
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]