13,652 matches
-
a măritat cu cine trebuie, se va Întoarce. Conștient de stinghereala ei, Franck Îi sărise În ajutor, cu obișnuita lui neseriozitate și cu o nuanță de regret, aceea de a nu se fi priceput să-i cîștige dragostea. Toți rîseseră, Marie ceva mai tare ca ceilalți. Avea buze cărnoase, obraji bucălați, un ten ca de fată. La treizeci de ani, locotenenul Franck Caradec se necăjea că are un chip copilăros, lipsit, după părerea lui, În mod ciudat de virilitate, și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un chip copilăros, lipsit, după părerea lui, În mod ciudat de virilitate, și pe care-l făcea responsabil de un celibat care devenise apăsător. Deși mai tînăr ca ea cu cinci ani și inferior ierarhic, avusese o scurtă legătură cu Marie, după care căzuseră de acord - amîndoi, dar mai ales ea - să rămînă prieteni. Un an de pauză. Un an sabatic fără să pună piciorul la SRPJ, fără să Îndure glumele răutăcioase ale lui Franck, fără să bombăne Împotriva inerției, lipsei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sabatic fără să pună piciorul la SRPJ, fără să Îndure glumele răutăcioase ale lui Franck, fără să bombăne Împotriva inerției, lipsei de mijloace, ierarhiei, automatului de cafea, procedurii. Douăsprezece luni fără interogatorii, drapel, anchete, supraveghere și filaj. Degeaba Își ascundea Marie chipul În muselina de mătase, repetîndu-și că era pe deplin fericită, știa că nu era cu totul adevărat. Toate astea aveau să-i lipsească. Teribil de mult. Nimeni nu Înțelesese decizia ei de a deveni polițist. În familia Kermeur, hotărîrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să-i lipsească. Teribil de mult. Nimeni nu Înțelesese decizia ei de a deveni polițist. În familia Kermeur, hotărîrea ei avusese efectul unui val devastator. Jeanne rezumase sentimentul general În felul ei. Lapidar. „Întotdeauna ne-ai dat bătaie de cap“. Marie știa că nu va avea parte de nici un sprijin din partea fraților ei. Chiar dacă o adorau. Sau poate tocmai pentru că o adorau. Și apoi, Loïc și Gildas nu ar fi riscat să exprime o părere opusă aceleia a mamei lor. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
știa că nimeni și nimic nu ar fi putut s-o facă să renunțe. Nimeni și nimic. Cu excepția lui Christian. * * * - Uite-l! Smulgîndu-se din mîinile maică-sii, măturînd În trecere o carafă cu apă care Îi stropi din belșug vălul, Marie se năpusti spre balconul apartamentului Într-un vîrtej de muselină la fel de albă ca vela de pe catargul principal al goeletei pe care o umfla briza dinspre sud-vest. Silueta Înaltă și bine clădită a skipperului se decupa Îndărătul cîrmei. Era Încă prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ea ștrengărește, părul blond și inelat la ceafă, privirea azurie, tenul ars de soare, eterna barbă nerasă de trei zile, umerii largi la adăpostul cărora era atît de plăcut să te cuibărești. Bretonul ăsta are ceva de corsar, afirma Milic. Marie redeschise ochii. Toate Îndoielile care-i dăduseră tîrcoale mai Înainte se risipiră, În timp ce vasul cu două catarge cîrmea ca să intre În port, iar marinarul radios o saluta aplecîndu-se adînc, cu mîna pe inimă. Dăduseră nas În nas la căpitănia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ar mai fi ajuns În veci la cabina dublă. Dar lui Christian Îi plăcea să nu se grăbească. Îi plăcea s-o privească. S-o simtă. S-o amușine. Spunea că era preludiul care anunța plăcerea ce avea să vină. Marie avea impresia că el se temea să n-o spargă. Dragostea cu el era ceva tandru, blînd, pudic. Regreta uneori că el nu arăta În dragostea ce-i purta aceeași pasiune pe care o arăta plecării pe mare și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Loïc se ivi și el continuînd efuziunile, veni apoi la rînd Nicolas, fiul lui Loïc. Posesorul unor ochi de un albastru nemaipomenit, cu punctișoare aurii. N-avea nici măcar șaisprezece ani, dar privirea Îi era aceea a unui bărbat matur, gîndi Marie, descumpănită. Gildas și Loïc traseră cu coada ochiului spre tînăra femeie ai cărei ochi strălucitori, un pic Încercănați, spuneau multe despre felul În care logodnicul ei și cu ea Își umpluseră ultimele două ceasuri. Îi văzu Întorcînd capul, stingheriți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
puștoaică. - Și să știți că avem de gînd s-o luăm de la capăt, lansă ea provocatoare. Foarte des. Christian și Nicolas izbucniră În același rîs sincer În fața mutrelor jalnice ale celor doi frați care se Îmbujorau ca niște fecioare nevinovate. Marie rămase iarăși uluită de surprinzătoarea lor asemănare. Parcă ar fi fost gemeni. Cu toate astea, cînd erau copii, Gildas și Loïc Kermeur fuseseră din punct de vedere fizic foarte diferiți. Cei patruzeci de ani care trecuseră peste ei Îl modelaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Loïc Îi aruncă un lanț de chei pe care skipperul le prinse din zbor. - La ultimul etaj. Apartamentul nupțial. Ai să vezi, n-am fost zgîrcit cu banii. - Dă-mi răgazul doar să-mi pun deoparte rochia de mireasă, lansă Marie către Christian, care-și Înșfăcase deja sacul solid de marinar. „Simplă superstiție“. TÎnăra zîmbi văzînd că maică-sa strecurase deja rochia Într-o husă, mai mult ca s-o protejeze de priviri indiscrete decît de praf. În schimb, vălul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Christian, care-și Înșfăcase deja sacul solid de marinar. „Simplă superstiție“. TÎnăra zîmbi văzînd că maică-sa strecurase deja rochia Într-o husă, mai mult ca s-o protejeze de priviri indiscrete decît de praf. În schimb, vălul pe care Marie Îl stropise atît de zdravăn cu apă cînd se repezise pe terasă, și pe care Jeanne Îl atîrnase la uscat În fața ferestrei, sub suflul brizei, era făcut ghem pe parchet. Probabil că alunecase și ajunsese pe jos. Dintr-odată, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Preț de o clipă, Anne avu impresia că percepe o undă de tristețe cînd Ryan se uită la Christian, care, strălucind de fericire, explica pentru a mia oară că cea mai frumoasă zi din viața lui fusese cea În care Marie Îi spusese da. Apoi cineva o strigă pe Anne, atrăgînd atenția lui Ryan asupra ei, iar atunci, rușinată, se Întoarse la ocupațiile ei. Scriitorul o urmări cu privirea. Ciudată fată. Avusese nevoie de cîteva zile pînă să-l abordeze ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sfîșiară noaptea, ca un ecou la țipătul ei mut... Ghemuită În poziție fetală, cu genunchii sub bărbie, cu brațele adunate strîns În jurul trupului, cu gura deschisă de parcă ar fi Încercat să tragă cu disperare un pic de aer În piept, Marie se trezi din somn tresărind, cu un aer rătăcit și leoarcă de sudoare. Se năpusti pe terasă și respiră adînc de mai multe ori pînă ce inima ei reîncepu să bată aproape normal. La naiba cu tradițiile! Se simți ispitită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să se Întoarcă În cameră cînd o mișcare furișă Îi atrase atenția. Făcu ochii mici, cercetă bezna și se focaliză asupra unei siluete care ieșea rapid de pe plajă, azvîrlind priviri furișe În urmă. De parcă ar fi fost urmărită, panicată. Pentru Marie, instinctul de polițist nu era o a doua natură, ci natura Însăși. Privi cu amănunțime silueta. Era prea Înaltă, prea fină pentru a fi aceea a lui Loïc. De altfel, cafeneaua din port era În partea opusă. Și de ce și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ei de activitate i se urcase la cap, dacă ajunsese să vadă marea roșie de sînge și să-l ia pe Nico drept un vulgar spărgător. Cele douăsprezece luni departe de violența inerentă meseriei vor fi desigur o paranteză salutară. Marie se Întoarse În cameră, ferm decisă să uite că același coșmar Îi mai bîntuise deja nopțile cînd era foarte mică. Trei ceasuri mai tîrziu, incapabilă să pună geană pe geană, Încă se mai gîndea la coșmar, În timp ce alerga cu pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la coșmar, În timp ce alerga cu pași mărunți pe poteca vameșilor. În mod normal, alergatul o ajuta să scape de gînduri. Acum, gîndurile se Întorceau În cerc, obsedante, ritmîndu-i pașii. Pescărușul. Vălul. Spuma. SÎngele. Pescărușul... Și urletele stridente care sfîșiau noaptea... Marie bătu pasul pe loc, dîndu-și seama că Încă le mai auzea. Atunci Îi văzu. Zeci și zeci de pescăruși care treceau țipînd pe deasupra capului ei, Îndreptîndu-se direct spre faleza Îndărătul căreia se făceau nevăzuți. Intrigată de numărul, dar și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și se apropie de margine, acolo unde pescărușii plonjau În picaj ca niște bombardiere japoneze. Valurile fluxului Începeau să lingă nisipul golfului la douăzeci de metri mai jos, iar stolul de păsări se Înverșuna cu furie peste ceva despre care Marie crezu că era vreun delfin eșuat pe nisip. Atunci de ce avea acel sentiment de neliniște difuz, insidios? GÎfîind, coborî val-vîrtej stîncile printre care se putea ajunge În golf, trecu În goană pe dinaintea intrării În peștera În care jefuitorii de corăbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cuprinsă brusc de o neînfrînată spaimă, adună niște pietre de pe jos, pe care le azvîrli cu putere spre păsări. Acestea Își luară În cele din urmă zborul, bătînd frenetic din aripi și țipîndu-și mînia de a fi fost deranjate, iar Marie descoperi obiectul poftei lor, despre care știa deja că nu era un delfin. Deși deprinsă cu vederea cadavrelor, n-avea să uite niciodată oribila imagine a ochiului care atîrna, pe jumătate ieșit din orbită, nici adînciturile sangvinolente cu carnea smulsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
imagine a ochiului care atîrna, pe jumătate ieșit din orbită, nici adînciturile sangvinolente cu carnea smulsă de ciocul ascuțit al pescărușilor. Reflexul portocaliu provenea de la eșarfa pe care bărbatul, căzut pe spate, o purtase și În seara din ajun. Gildas. Marie se lăsă să cadă În genunchi alături de el, copleșită de o durere care cobora departe, În copilărie. Se simți tentată să se Întindă lîngă el și să lase fluxul să-i Înece pe amîndoi, Înainte de a-i lua cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a-i lua cu el departe. Strecurîndu-și mîna În aceea a fratelui ei, descoperi petecul de hîrtie pe care pumnul lui Îl ținea strîns. Îl desprinse cu delicatețe și-l despături. Lectura bilețelului scris În dialect breton o Îngrozi: Pentru Marie, Cel de Sus va judeca. Din miezul stîncii sîngele va picura, Iar lumina brusc va apărea. 3 Stéphane Morineau forță mașina de teren 4x4 pentru a depăși mai ușor suta de metri de zonă accidentată care despărțea tumulusul celtic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-l mai salute pe jandarm și se Îndreptă spre tînăra femeie care stătea Întoarsă cu spatele la marginea falezei. - Nu ne cunoaștem, Însă Gildas mi-a vorbit mult de dumneata... Mă numesc Patrick Ryan. SÎnt... Cuvintele i se opriră pe buze cînd Marie se Întoarse cu fața spre el. Privirea aceea verde Înecată de durere, bărbia micuță pe care o Înălța curajoasă, fără să izbutească s-o Împiedice să tremure... Preț de o fracțiune de secundă, Ryan se crezu pradă unei iluzii, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
secundă, Ryan se crezu pradă unei iluzii, dar se scutură ca să alunge fragila fantezie și Își Încheie fraza : „Îmi pare rău“. Rostită de el, expresia Își pierdea banalitatea, desigur pentru că pusese În cuvinte o reală sinceritate. ZÎmbetul palid schițat de Marie Îi merse drept la inimă. Se Înclină scurt și se duse să dea o mînă de ajutor pompierilor care, după ce legaseră strîns trupul lui Gildas culcat pe o targă, Îl trăgeau În sus prin forța mîinilor, În timp ce jos, un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ajutor pompierilor care, după ce legaseră strîns trupul lui Gildas culcat pe o targă, Îl trăgeau În sus prin forța mîinilor, În timp ce jos, un bărbat cu un Început de chelie conducea manevra devenită primejdioasă din pricina povîrnișului abrupt. Stéphane se duse lîngă Marie, căută În mod vizibil ceva ce ar fi putut să-i spună, se mulțumi să-i adreseze o privire pe care o spera grăitoare pentru tot ce simțea și o șterse apoi să-i ajute pe ceilalți. Targa tocmai ajungea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
latex, pungi de plastic, banderole galbene, semnul triunghiular indicînd o situație critică... Răvăși partea din spate a mașinii căutînd ceva cu care să se șteargă la gură. Degeaba. Deși umilit, acceptă recunoscător șervețelul de hîrtie pe care i-l Întinse Marie. - E primul cadavru pe care-l văd, mormăi el, deloc mîndru de o mărturisire care dovedea lipsa lui de experiență. Mi-e atît de ciudă... Marie era gata să-i spună că lucrul ăsta nu avea importanță, cînd el Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
gură. Degeaba. Deși umilit, acceptă recunoscător șervețelul de hîrtie pe care i-l Întinse Marie. - E primul cadavru pe care-l văd, mormăi el, deloc mîndru de o mărturisire care dovedea lipsa lui de experiență. Mi-e atît de ciudă... Marie era gata să-i spună că lucrul ăsta nu avea importanță, cînd el Îi povesti ce se Întîmplase În ajun, la cafenea. Ea făcu ochii mici. Fratele ei se bătuse din pricina ei. Pentru ea. Pentru Marie... - Dacă l-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]