5,691 matches
-
unor organe subordonate statului. Organul central suprem era Casă da India, o întreprindere maritimă, colonială, comercială și bancară de stat, cu sediul la Lisabona, care procura fondurile necesare activității maritime și comerciale, organiza escadrele de război și de comerț, recruta marinari și trupe, numea funcționari, acordă licențe de comerț colonial, distribuia mărfurile de export și import, stabilea prețurile de desfacere, calcula beneficiile depunătorilor. Conducerea coloniilor era exercitată de un vicerege al Indiilor, începând cu 1504 și de guvernatori pentru posesiunile din
Perioada marilor descoperiri () [Corola-website/Science/303948_a_305277]
-
Au stabilit relații comerciale cu India, China și Japonia. Că și cel portughez, imperiul olandez era format din zone de coasta, având drept centre comerciale, administrative și militare orașe-porturi, factorii fortificate și forturi, locuite de agenți comerciali, slujbași, soldați și marinari ai companiilor comerciale. Expansiunea maritimă și colonială a Olandei în Asia de S-E a fost însoțită de descoperiri geografice. Astfel, în prima jumătate a sec. XVII, olandezii au explorat țărmurile Australiei, pe care au numit-o Nouă Olanda, și
Perioada marilor descoperiri () [Corola-website/Science/303948_a_305277]
-
care se manifestă prin apariția unui curent electric, prin efectul tunel, între doi supraconductori separați fără a aplica o tensiune). Plumbul a fost folosit și în pesticide înainte de anii 1950 când livezile de fructe au fost tratate împotriva unor molii. Marinarii, de asemenea, utilizau un cilindru de plumb atașat de un fir lung pentru a afla adâncimea apei. Plumbul se întrebuințează în construcții, în bateriile plumb-acid de la mașini, la gloanțe, la sudurile de temperatură joasă, cum sunt cele de pe circuitele electronice
Plumb () [Corola-website/Science/304276_a_305605]
-
a avut un total de 395.000 soldați în teritoriile sale. Totuși, în secolul al III-lea numărul personalului auxiliar a fost mai mare decât cel al legionarilor de 50.000 și cifrele date de către Thompson nu includ amiralii și marinarii. Harl estimează ca fiind 481.000. Există multe estimări care indică dimensiunea forțelor armate sub Dioclețian, care variază între 389.000 la 645.000 (Agathias). Ideea este că armata romană în 450 d.Hr., în Occident, era jumătate din numărul
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
17 ani termină abitura școlii din Marilandiar iar de la 18 ani încearcă să-și câștige existența angajându-se ca fotomodel. Sau păstrat mai multe afișe de reclamă comercială cu pozele ei. În 1948 are loc prima căsătorie cu un tânăr marinar destul de inteligent cu numele de Harri Mathewes, care peste doi ani, lepădându-se de marină, începe să studieze muzica, iar ceva mai târziu se va consacra nu fără succes literaturii. Probabil grație acestui gest Nika își va lega de el
Niki de Saint Phalle () [Corola-website/Science/304402_a_305731]
-
submarin german. "Mauretania" trebuia să refacă golul cauzat de pierderea "Lusitaniei" dar a fost transformată de Guvernul Britanic în navă de transportat trupe pentru campania din Gallipoli. Nu a devenit o pradă pentru submarinele germane datorita vitezei sale și îndemânării marinarilor. După ce Marea Britanie și Franța au suferit mari pierderi umane, "Mauretania" a fost cerută să opereze ca navă-spital, împreuna cu "Aquitania" și nava companiei White Star Line, "Britannic" în ianuarie 1916. Șapte luni după conversie, s-a întors în serviciul de
RMS Mauretania () [Corola-website/Science/312541_a_313870]
-
absolvi Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1983 și va ajunge actor la Teatrul Nottara din București. Până la absolvirea facultății, el va mai juca în câteva filme: va fi băiatul comisarului Patulea în "Cu mîinile curate" (1972), marinarul Mihu în serialul TV "Toate pînzele sus" (1977) și voluntarul transilvănean Coriolanus Brad în "Pentru patrie" (1978), primul și al treilea din aceste filme fiind regizate tot de Sergiu Nicolaescu. Copia standard a fost finalizată la sfârșitul anului 1971. Cheltuielile
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
submarine și mai multe vase de sprijin, evacuându-le la Alexandria. Flota militară elenă a fost îmbogățită cu câteva distrugătoare, submarine și curățătoare de mine cedate de Marina Regală Britanică, devenind cu 44 de vase și peste 8.500 de marinari a doua flotă aliată din Marea Mediterană, după Royal Navy. Vasele militare elene au efectuat misiuni de escortă în oceanele Indian, Atlantic, Arctic și în Marea Mediterană. Marina militară elenă a participat de asemenea la debarcările din Sicilia, Anzio și Normandia, ca
Istoria militară a Greciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312691_a_314020]
-
prima zi a războiului. Flota civilă de transport maritim a pierdut în timpul războiului peste 2.500 de oameni și peste 60% din tonaj. După izbucnirea rebeliunii din aprilie 1944 a Marinei militare elene pentru susținerea a EAM de orientare comunistă, marinarii au trecut fățiș de parte stângii. Ofițerii loiali guvernului în exil au luat cu asalt aceste vase și le-au recucerit. Au fost uciși 11 marinari, alții au fost răniți, iar alți rebeli au fost internați în închisori. La reîntoarcerea
Istoria militară a Greciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312691_a_314020]
-
din aprilie 1944 a Marinei militare elene pentru susținerea a EAM de orientare comunistă, marinarii au trecut fățiș de parte stângii. Ofițerii loiali guvernului în exil au luat cu asalt aceste vase și le-au recucerit. Au fost uciși 11 marinari, alții au fost răniți, iar alți rebeli au fost internați în închisori. La reîntoarcerea marinei militare în Grecia eliberată în octombrie 1944, marina elenă se afla sub controlul ferm al guvernului prezidat de When the pro-EAMist April 1944 mutiny broke
Istoria militară a Greciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312691_a_314020]
-
15, este un film românesc din anul 2005, regizat de Sergiu Nicolaescu. Rolurile principale sunt interpretate de Maia Morgenstern, Șerban Ionescu, Cristian Iacob, Ioana Moldovan, Daniela Nane și Mihaela Rădulescu. Filmul urmărește două acțiuni paralele: moartea dramatică a unui tânăr marinar în decembrie 1989 la Timișoara și căutarea, după 15 ani mai târziu, a unui copil născut în zilele Revoluției de către o jurnalistă franceză de origine română. În ziua de 21 decembrie 2004, jurnalista franceză de origine română Irene (Maia Morgenstern
„15” (film) () [Corola-website/Science/312749_a_314078]
-
Jurnalista franceză aflase despre nașterea în zilele Revoluției a unui copil la Catedrala din Timișoara și vrea să-l găsească pentru a scrie un articol despre el. Acțiunea filmului se mută apoi în ziua de 16 decembrie 1989, în care marinarul Marinică (Cristian Iacob) sosește cu vaporul la Constanța după trei luni de absență din țară. Iubita lui, Imola (Ioana Moldovan), locuiește la Timișoara și este însărcinată în ultima lună, iar Marinică vrea să se cunune religios cu ea înainte de nașterea
„15” (film) () [Corola-website/Science/312749_a_314078]
-
trei femei) întâlnesc în curtea casei o femeie în vârstă care le spune că toți oamenii din Timișoara o să fie condamnați la moarte și o să ajungă în pământ. Imola și Marinică se duc la biserică pentru a se cununa, dar marinarul este atât de beat încât ceremonia religioasă nu mai are loc și se amână pentru a doua zi. A doua zi dimineața, femeile trebuie să meargă la serviciu, iar Imola și Nina, însoțite de Marinică, se urcă în autoizoterma lui
„15” (film) () [Corola-website/Science/312749_a_314078]
-
15 ani, medalionul purtător de noroc al tatălui său („coincidență" cum nici în cele mai proaste telenovele nu prea mai vezi)”". Scena incinerării de viu a corpului lui Marinică l-a făcut pe un alt jurnalist să-l considere pe marinar "„un demn urmaș al ciobanului din Miorița (...) [care] își acceptă destinul implacabil sfârșind în cuptor. Deși înainte se arătase capabil să se miște și să strige, în fața celor de la crematoriu personajul nu mai zice nimic și nu vrea să le
„15” (film) () [Corola-website/Science/312749_a_314078]
-
considerând că filmele regizate de Sergiu Nicolaescu în ultimul timp sunt catastrofe ale unui regizor megaloman. Scenariul este catalogat "„prost și confuz spre final”". Jurnalistul remarcă existența unor „scene corect filmate, în spiritul cascadoriilor de odinioară” precum cea a evadării marinarului din autoizoterma cu morți, dar numai dacă este scoasă din context, altminteri scena este lipsită de sens. Brătan se simte deranjat de lecția de moralitate ale senatorului Sergiu Nicolaescu la adresa corupției colegilor din Parlament, considerând-o "„o palmă pe obrazul
„15” (film) () [Corola-website/Science/312749_a_314078]
-
sară prin hublou și să înoate până la țărm, unde ei îl vor aștepta. După mai multe căutări, Dag a găsit un post de stewart pe vasul "Mary Turner" care pleca în căutarea unei comori. Locul comorii îl știa numai un marinar bătrân pe nume Charles Stough Greenleaf (Ernest Maftei), iar comoara urma să fie împărțită între patru persoane: căpitanul Doane (Hans W. Hamacher), Grimshaw (Cornel Gîrbea), Simon Nishikanta (Colea Răutu) și Greenleaf. Dag, Kwaque și câinele Killeny urmau să stea în
Mihail, cîine de circ (film) () [Corola-website/Science/312745_a_314074]
-
decide să plece din cabină și se spală de fiecare dată după ce intră în contact cu acesta, spre nedumerirea stewardului care-l crede nebun. Într-una din nopți, Dag îl surprinde pe Greenleaf scoțând dopurile de la butoaiele cu apă. Bătrânul marinar îi spune că nu există nicio comoară; el este un biet om fără casă, scăpat cu greu din azilul săracilor. Greenleaf îi păcălea pe oamenii bogați, scoțându-i din birourile mucegăite pentru a merge în căutarea unei comori imaginare despre
Mihail, cîine de circ (film) () [Corola-website/Science/312745_a_314074]
-
cărui rană nu se vindeca. În timpul consultației, dr. Emory îl diagnostichează pe steward ca suferind de lepră și îi internează cu forța pe amândoi într-o leprozerie. Diagnosticul este confirmat de medicul Edmond Masters (Mircea Albulescu). Dr. Emory ia câinele marinarului, dar Del Mar i-l fură într-o noapte și-l trimite cu trenul la circul Krown din New York. Trăsura lui Del Mar este lovită de tren în urma unui accident, iar proprietarul circului moare în acel accident. Lada cu câinele
Mihail, cîine de circ (film) () [Corola-website/Science/312745_a_314074]
-
final, respins de britanici. Inițial, în principiu, fiecare unitate din Gardă avea propriul său comandant, un Mareșal. Astfel, în 1804, sunt numiți comandanți: Davout pentru grenadierii pedeștri, Soult pentru vânătorii pedeștri, Bessières pentru cavalerie și Mortier pentru artilerie, geniu și marinari. În realitate, Napoleon comanda deseori direct Garda pe care o conducea tactic doar unul dintre comandanții amintiți, în funcție de disponibilitate. Iar din aceștia, au comandat efectiv fie Bessières, fie Mortier, ceilalți fiind folosiți în calitate de comandanți de corp de armată. Garda a
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
de oameni din 1000. Batalioanele care au debarcat la plaja „V” au pierdut circa 70% din efective. În rândul celor din Lancahire, s-au acordat șase Cruci Victoria pentru debarcarea de pe plaja „W”. Alte șase au fost acordate infanteriștilor și marinarilor de la plaja „V” și alte trei a doua zi pentru cei ce au luptat să iasă de pe plajă. Cinci plutoane otomane de infanterie conduse de sergentul Yahya s-au distins respingând atacuri de pe poziția lor din vârful dealului, apărătorii oprindu
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
inclusiv 15 piese de artilerie britanice British și șase franceze care au fost distruse), care de tun și muniții au fost lăsate în urmă; sute de cai au fost sacrificați, tot pentru a evita folosirea lor de către otomani. Un singur marinar a fost ucis de resturile unei magazii de muniții care a explodat prematur, și s-au pierdut câteva ambarcațiuni ușoare. Puțin după zorii zilei, forțele otomane au recucerit Helles. În ultimele zile ale campaniei, apărarea aeriană otomană fusese întărită de
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
internațional scoțian. A câștigat de cinci ori Cupa Angliei: 1872; 1873; 1876; 1877; 1878. A fost primul club școlar sau universitar din lume care a câștigat o competiție fotbalistică. Clubul are culorile albastru deschis și verde, porecla de "Royal Sailors" (Marinarii) și joacă acasă pe stadionul Municipal cu o capacitate de 13376 de scaune, cu nocturnă în Regional Division Two (liga a opta engleză). Palmares: FA Amateur Cup: Câștigător: 1860, 1863, 1868, 1869, 1872.
Wanderers FC () [Corola-website/Science/311665_a_312994]
-
alianțe. În 1338, Ludovic al IV-lea, împărat al Sfântului Imperiu Roman îi promite sprijinul său. Singurul rezultat militar important în urma acestor alianțe a constituit-o victoria navală de la Sluys, din 24 iunie 1340, când 16.000 de soldați și marinari francezi au murit. În 1356, în timp ce Eduard lupta în partea de nord a Franței, fiul său cel mare, Prințul Negru, a câștigat o mare victorie în bătălia de la Poitiers, unde este capturat regele Franței Ioan al II-lea. După o
Casa de Plantagenet () [Corola-website/Science/310961_a_312290]
-
S-a născut la 24 februarie 1885 în Fredericksburg, Texas unde casa lui este acum Muzeul Național Amiral Nimitz. Tatăl lui fragil și reumatic a murit înainte de nașterea sa. A fost semnificativ influențat de bunicul său, Charles Henry Nimitz, fost marinar în Marina Comercială Germană, care l-a învățat că "marea - ca și viața însăși - este un șef dur. Cel mai bine treci prin ea să înveți tot ce poți, apoi să faci tot ce poți și să nu-ți faci
Chester W. Nimitz () [Corola-website/Science/311044_a_312373]
-
mai bine de 200 km (până la actualul oraș Albany) și îl numește "Marele Râu din Nord" (astăzi îi poartă numele). Pe 23 iunie 1611 echipajul se revoltă și îl părăsește. Hudson rămâne cu fiul său John și cu alți șase marinari într-o barcă, fără arme și hrană, pierind fără urmă. Thomas Button comandă o expediție în căutarea lor dar nu va găsi nici un indiciu.
Henry Hudson () [Corola-website/Science/311133_a_312462]