5,243 matches
-
laterale sunt scaune, iar în mijloc sunt aranjate pe două rânduri. În anul 2000, scaunele vechi au fost înlocuite cu altele noi din lemn de stejar, executate de meșteri lemnari din Maramureș. În pronaos se află „o lespede dreptunghiulară, imitând marmura roșie, de dimensiunile unui mormânt, sub care probabil este înmormântat Hagi Nicolae Dimitrie. Lespedea însă nu are nici o inscripție”. Pentru pictura bisericii a fost adus renumitul pictor Arsenie Petrovici de la Biserica Albă (Serbia). Pictura a fost finalizată abia între anii
Biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului din Oravița () [Corola-website/Science/330080_a_331409]
-
si Anushirvan Ribat-e sunt exemple care au supraviețuit secolului al XII lea al selgiucizii, care au oferit adăpost pentru călători. Clădirile selgiucizilor în general, de cărămidă, în timp ce pereții interiori și exteriori eraz decorați dintr-un material realizat prin amestecarea de marmură, praf, văr și ipsos. În clădirile tipice perioadei de selgiucizilor anatolieni, materiale de construcție a fost din lemn așeyat orizontal, cu excepția ferestrelor și ușilor în cazul în care coloanele au fost considerate mai mult decorativ. Odată cu înființarea Imperiului Otoman, 1300-145
Arhitectura otomană () [Corola-website/Science/330117_a_331446]
-
mai 1994, cu ocazia aniversării a 60 de ani de la repatrierea ordinului paulin, "Asociația de Prietenie Polonezo-Maghiară", a donat o copie fidelă a "icoanei Madonei Negre din Częstochowa." Noua troiță, amplasată pe platoul de deasupra intrării în biserică, construită din marmură albă și proiectată de arhitectul András Pomsár, a fost finalizată, în mod simbolic, în ziua în care se împlineau 50 de ani de la dărâmarea vechii troițe de lemn de către comuniști. În ziua de 3 decembrie 2008, cu ocazia sărbătoririi a
Biserica-Grotă Sfântul Gerard din Budapesta () [Corola-website/Science/330156_a_331485]
-
doar la plecare. Vizitatorii parcurg clădirea prin benzi rulante lungi. În cele din urmă ajung într-un culoar în care se află o statuie albă a lui Kim Il-sung înconjurată de lumini roșii. De-a lungul culoarului se află coloane marmură în arcada. Vizitatorii primesc indicații să oprească la o linie galbenă pe podea iar după câteva momente de contemplare, intră într-o altă cameră. Aici, primesc un dispozitiv de mici dimensiuni cu difuzor care rulează o narațiune a mâhnirii poporului
Palatul Soarelui Kumsusan () [Corola-website/Science/330194_a_331523]
-
Sfinți (acum Berthelot nr. 18) a fost găzduit generalul francez Henri Mathias Berthelot (1861 - 1931), șef al Misiunii militare franceze în România în cursul Primului Război Mondial. În amintirea acestui episod, în colțul din dreapta al fațadei a fost fixată o placă de marmură cu inscripția: Casa profesorului George Bogdan, cunoscută azi sub numele de „Casa General Henri Mathias Berthelot” a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2004, având codul de clasificare IS-II-m-B-03741. George Bogdan este autorul unor lucrărilor
George Bogdan () [Corola-website/Science/330267_a_331596]
-
283 î.e.n., când acesta s-a urcat pe tronul Lagizilor. A doua a fost ridicarea pe insula Pharos (la intrarea în portul Alexandria de care a fost legată tot atunci cu un dig), a celebrului far de la Alexandria, construit din marmură albă de arhitectul Sostratos din Cnidos. Farul, prevăzut în vârf cu două focuri, avea o înălțime de 180 de metri, a dăinuit 16 veacuri (din 285 î.e.n. până în 1300 e.n.) și a fost considerat una din cele șapte minuni ale
Ptolemeu I Soter () [Corola-website/Science/330372_a_331701]
-
catolice a fost naționalizată, parohia romano-catolică a fost desființată în 1963. Aspectul actual al bisericii romano-catolice, ridicată la rang de catedrală, se deosebește de cel inițial prin folosirea unor materiale de construcție mai luxoase decât în trecut, cum ar fi marmura neagră la treptele de la intrare și în interior.
Catedrala Romano-Catolică Providența Divină din Chișinău () [Corola-website/Science/329042_a_330371]
-
Chencinski / Borgo Prund a emigrat în vest odată cu trupele germane care se retrăgeau din România. Inițial a ajuns la Gols, în Austria, de unde a plecat în America, pentru a ajunge în cele din urmă în Argentina. Cinci lucrări cioplite în marmură au fost donate în anul 1953 de sora artistului, Emma Alster, muzeului de la Bistrița, atunci nou înființat. Alte lucrări ale sale se găsesc în Muzeul Național de Artă al României, Muzeul de Artă din Drobeta-Turnu Severin,
Arnold Chencinski () [Corola-website/Science/329075_a_330404]
-
au fost acoperiți cu fresce ilustrându-i pe Apollo, Minerva și Hercule într-o alegorie de "Virtus Heroica" (Vitejie Eroică), Hebe simbolizând "Venustas" (Frumusețea) completată cu panoplii. Fiica lui Sieniawska, Maria Zofia Czartoryska, a mobilat palatul cu șeminee noi din marmură albă și roșie și oglinzi cu rame bogate în stil rococo. În contractul cu regele Augustus al II-lea, Maria Zofia l-a obligat să păstreze palatul neschimbat. Prin urmare, acțiunile sale au fost limitate la finisarea unei noi săli
Palatul Wilanów () [Corola-website/Science/329120_a_330449]
-
grădinii geometrice au fost înlocuite cu partere brodate "à la française", inspirate de tratatele lui André Le Nôtre. La acel moment grădina a fost împodobită cu sculpturi de plumb aurite realizate de Gaspar Richter din Gdańsk și vase sculptate în marmură roșie din Chęciny. La începutul secolului al XVIII-lea grădină a fost extinsă, ornamentele parterelor în stil baroc fiind înlocuite cu motive "régence" completate cu stema lui Sieniawska în partea de nord și monograma ei în partea de sud. În
Palatul Wilanów () [Corola-website/Science/329120_a_330449]
-
titular și devine profesor principal începând din anul 1829. Ca teme abordate, Antoni Brodowski milita pentru abordarea unor metode progresive în pictură, pentru studierea corpului uman în naturalețea sa nativă și nu doar copierea elementelor picturale caracteristice statuilor antice din marmură. Începând cu anul 1822 începe să facă portretele activiștilor din domeniul științific și artistic, ocazie cu care Brodowski devine membru al Asociației Prietenilor Științei din Varșovia. În perioada 1819 - 1828 deschide, în Varșovia, și participă la o mulțime de expoziții
Antoni Brodowski () [Corola-website/Science/329130_a_330459]
-
a fost fondat în jurul anului 1650 de către episcopul Piotr Gembicki și creat de către Giovanni Battista Gisleni. Pictura altarului lui "Hristos Răstignit", făcută de Marcin Blechowski este din secolul al XVII-lea. Peste altarul principal se află un baldachin înalt de marmură neagră susținut de patru piloni, concepuți de către Giovanni Battista Trevano și Matteo Castelli între 1626 și 1629. Sub boltă este plasat un sicriu de argint al protectorul național, sfântul Stanislau (Stanisław), creat între 1669-1671, după ce cel anterior (donat în 1512
Catedrala Wawel () [Corola-website/Science/329181_a_330510]
-
Biserica Sf. Martin, Biserica Sf. Maria, Biserica Sf. Marc, Biserica Sf. Petru și Pavel, Biserica Piaristă, Biserica Sf.Toma, Biserica Sf. Treime (biserică dominicană) și Biserica Sf. Wojciech. Orașul Vechi are o multime de statui din bronz și monumente de marmură. Cea mai remarcabilă este Monumentul lui Adam Mickiewicz situat în Piața Centrală între Biserica Sf. Maria și partea de est a Sukiennice (Hala postăvarilor), care a fost dezvelită cu ocazia centenarului nașterii lui Adam Mickiewicz. Poetul este înconjurată de patru
Orașul vechi din Cracovia () [Corola-website/Science/329233_a_330562]
-
bogați au fost îngropați în criptă, familiile bogate având posibilitatea de a achiziționa propriile criptele de familie. Veniturile obținute din aceste vânzări au fost folosite pentru a menține cripta. Aristocrații puteau ajunge în criptele lor de familie prin dale de marmură marcate cu blazoanele lor aflate în podeaua bisericii. Sicriul unui membru decedat al familiei putea fi apoi coborât direct în criptă prin aceste dale de marmură. Din cauza condițiilor climatice speciale și a temperaturii constante din criptă, mai mult de 4000
Biserica Sfântul Mihail din Viena () [Corola-website/Science/328663_a_329992]
-
a menține cripta. Aristocrații puteau ajunge în criptele lor de familie prin dale de marmură marcate cu blazoanele lor aflate în podeaua bisericii. Sicriul unui membru decedat al familiei putea fi apoi coborât direct în criptă prin aceste dale de marmură. Din cauza condițiilor climatice speciale și a temperaturii constante din criptă, mai mult de 4000 de cadavre au fost bine conservate. Sute de cadavre mumificate, unele având încă cu podoabe sau peruci, sunt prezentate, unele în sicrie deschise, împodobite cu flori
Biserica Sfântul Mihail din Viena () [Corola-website/Science/328663_a_329992]
-
este un grup statuar grec, aparținând perioadei elenistice, mai precis secolului I î.Hr. Are o înălțime de 2,42 m și este executat din marmură albă. Se găsește la Muzeul Pio Clementin care aparține de Muzeele Vaticane din Roma. Grupul statuar reflectă moartea preotului troian Laocoon, care a fost pedepsit de zei să fie strangulat de șerpii marini împreună cu cei doi fii ai săi. Lucrarea
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
criticată și de Tiziano Vecellio care realizase un desen cu ca fiind trei maimuțe. În secolul al XVIII.lea statuia a fost modificată din nou, de către sculptorul Agostino Cornachini, acesta schimbând brațul de teracotă a lui Laocoon cu unul din marmură albă și modificând brațul unuia dintre fii, modificându-i gestul, prezentându-l de asemenea întins. În urma Tratatului de la Tolentino din 1798, grupul a fost mutat la Paris, ca pradă de război, de către armata lui Napoleon. Lucrarea a fost expusă la
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
lui Laocoon este mai expresiv ca cel al giganților, diferențe de tehnica modelării părului și lipsa veșmintelor în grupul statuar față de statuie de la Pergamon. Plus de asta, s-a demonstrat că, chiar dacă mare parte din statuie a fost realizată în marmură din Rodos, unul dintre blocuri este din marmură italiană, provenită din Luni. Acest fapt, nu coincide cu descrierea făcută de Plinius cel Bătrân care scrisese că a fost realizată dintr-un singur bloc de marmură. Tazartes semnalează că grupul statuar
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
giganților, diferențe de tehnica modelării părului și lipsa veșmintelor în grupul statuar față de statuie de la Pergamon. Plus de asta, s-a demonstrat că, chiar dacă mare parte din statuie a fost realizată în marmură din Rodos, unul dintre blocuri este din marmură italiană, provenită din Luni. Acest fapt, nu coincide cu descrierea făcută de Plinius cel Bătrân care scrisese că a fost realizată dintr-un singur bloc de marmură. Tazartes semnalează că grupul statuar este realizat din marmură de Frigia. De asemenea
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
statuie a fost realizată în marmură din Rodos, unul dintre blocuri este din marmură italiană, provenită din Luni. Acest fapt, nu coincide cu descrierea făcută de Plinius cel Bătrân care scrisese că a fost realizată dintr-un singur bloc de marmură. Tazartes semnalează că grupul statuar este realizat din marmură de Frigia. De asemenea, s-a sugerat că ar putea fi o copie romană a unei lucrări elenistice realizate în bronz între secolele III și II î.e.n. sau II și I
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
dintre blocuri este din marmură italiană, provenită din Luni. Acest fapt, nu coincide cu descrierea făcută de Plinius cel Bătrân care scrisese că a fost realizată dintr-un singur bloc de marmură. Tazartes semnalează că grupul statuar este realizat din marmură de Frigia. De asemenea, s-a sugerat că ar putea fi o copie romană a unei lucrări elenistice realizate în bronz între secolele III și II î.e.n. sau II și I î.e.n., sau mai concret, copia unei statui din bronz
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
la Alexandria a coloanelor destinate unui monument al lui Dioclețian. Palatul din Split este remarcabil prin abundența materialelor de origine egipteană: cele douăsprezece statui ale sfinxului, sutele de coloane de granit roșu, roz sau gri, de porfir, unele tipuri de marmură provenite din Egipt. Această particularitate poate fi pusă pe seama trecerii împăratului prin Egipt, în care caz construcția palatului nu ar fi putut fi anterioară anului 298. Rămâne în tot cazul o singură ipoteză: nicio dată arheologică sau documentară nu permite
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
sub denumirea „curtea catedralei”, în secolul al XX-lea a început să fie denumită „Peristilul”, cu referire la cele două colonade care o delimitează. Înalte de 5,25 metri, coloanele sunt douăsprezece din granit roșu din Egipt și celelalte din marmură — probabil din cipolin din Evia. Multe dintre ele a trebuit să fie încercuite cu bronz întrucât se fisuraseră sub greutatea arhitravelor și arcadelor. Monument în sine, Peristilul este format în realitate din fațadele celor trei monumente care îl înconjoară, vestibulul
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
Panteonului din Roma. Zidăria era probabil ascunsă în spatele unui înveliș din mozaic. Cupola era acoperită de un acoperiș de gresie în opt ape, surmontat de un con de pin așezat pe patru figuri zoomorfe. Solul încăperii era pavat inițial cu marmură neagră și albă. Dispunerea instalației funerare a lui Dioclețian și a familiei sale în acest spațiu nu este cunoscută. Istoricul Ammianus Marcellinus relatează furtul unei robe de purpură ce se găsea în acest mormânt în 356. Altfel, sarcofagul lui Dioclețian
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
în spatele Curții de Conturi din Suceava. Accesul se realizează din Strada Petru Rareș. Imobilul se află pe culmea unui deal, de unde relieful coboară abrupt către Strada Cernăuți. Pe fațada dinspre stradă a casei a fost amplasată o placă memorială din marmură albă la data de 14 octombrie 1953, cu prilejul aniversării a 100 de ani de la nașterea marelui compozitor român Ciprian Porumbescu (1853-1883). Placa conține următorul text: "„În această casă a trăit și creat compozitorul Ciprian Porumbescu, înaintaș de seamă al
Casa „Ciprian Porumbescu” din Suceava () [Corola-website/Science/328851_a_330180]