8,009 matches
-
crispare, în noaptea aceea. „Măreață și liniștită și moartă, ar putea să învie într-o zi, doar ca să înnebunească ! Să se retragă undeva, departe, și acolo să înnebunească. Să mai trăiască, oricât de mulți ani, nebună. Exactă și himerică, rupând masca pe care o întreține cu atâta ferocitate. Am privit-o cu oroare și umilință și n-am putut s-o iubesc !“ Strigăt nu întru totul credibil, plin de patetica nemulțumire care răvășea sufletul cețos și fragil al fetei. Fusul trupului
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vadă obrazul osos și alb, ca de var, doar-doar apare amănuntul revelator : semnele particulare ! Dintr-un salt e iar în pat. Se acoperă, cuvertura subțire trece sub șolduri, spre picioare. Se va tunde, da, la zero, să se vadă bine masca ! Dar nu adoarme, e prea târziu. Gândurile stau la pândă. „Insecta care habar n-are de moarte și deci nu poate să facă pe moarta habar n-are nici de sinucidere. Nu s-a dat vreun exemplu de animal lipsindu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Miercurea fiartă, fleșcăită. Își făcuseră datoria, minte sănătoasă, salariu sănătos, lucraseră conștiincios, meritau odihna : filatelistul cu lupa și penseta, japonezul cu gheișele, quakerul consilier la tenis, soții cu soțiile, restul cu restul, conform ierarhiilor și nevrozelor, fiecăruia pentru muncă și mască. Meritau recunoscute, compensate, recompensate efortul, rezultatele, zeci și zeci de schițe, planuri, proiecte, refe rințe, detalii și calcule, captarea, drenajele, colec toarele, infiltrația, epurarea, Marele Monstru va fi realizat la timp. Se adaptaseră, primeau salariul la timp, se obișnuiseră, se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
tocmai aici un renegat? Pe urmă, la masă, a priceput tot, căci la fel se ascunde și dânsul de doi ani de zile, ferindu-se, ca un actor bătrân, de a-și arăta simțămintele cele fierbinți și purtând veșnic o mască pe obraz. De altfel, pentru el primejdia e și mai mare decât pentru Bologa, întîi fiindcă e ceh, și toți cehii sunt suspecți, apoi fiindcă... Nu-i mărturisi al doilea motiv, ci, după o mică pauză, îi povesti că el
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
căscată, cu mustățile zbârlite, încît fața i se încreți ca o coajă de nucă stricată. ― Foarte... foarte... interesant! mormăi dânsul râzând. Pe urmă, potolindu-se cu greutate și cu o vădită rușine pentru că nu și-a stăpânit râsul, își reluă masca obișnuită și serioasă, povestind colonelului cum i-a cerut Bologa să nu vie pe frontul românesc și cum el totuși l-a iertat, având de-a face cu un ofițer foarte capabil și conștiincios, deși acuma vede că e și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să-l bănuiască? Numirea lui în juriul Curții i-a încurcat toate ițele. Cum să condamne el, șeful bandei, tocmai pe complicii săi? Ar fi riscat ca vreunul din acuzați, văzîndu-l în juriu, să se revolte și să-i rupă masca!... Decât să se expună unei eventualități atât de primejdioase, Bologa a ales calea cea mai bună, fuga la dușmanul pe care l-a slujit cu credință și unde îl așteptau, desigur, recompense și mai grase. De aceea a luat și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mine, nu e cu râs. Voi faceți circ din orice... Tu și cu Gore! Adică n-are voie moni să intre-n politică, n-are voie meirul să devină președinte? Am văzut că are și sediu de campanie, la teatrul masca din bucureștii noi, acolo unde era Înainte casa de cultură Înfrățirea Între popoare. Vezi cum s-a brodit ca un arc peste timp? Nenfrățim cu poporul ales prin nati meir... Bă, asta e de bine, ascultați-mă pe mine, că
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Vergină curată, steauă radioasă, Și să mă iubească, s-o iubesc și eu, Să-i închin viața sufletului meu. {EminescuOpIV 11} Dar ce râde lumea? Ce râde și spune? "Femeea nu este ce crezi tu, nebune. Fața ei e-o mască ce-ascunde-un infern Și inima-i este blestemul etern, "Buza ei e dulce, însă-i de venin, Ochiu-i te omoară, când e mai senin. Și-apoi ce-i amorul? Visu-i și părere, Haina strălucită pusă pe durere". Dar dacă e astfel
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
buze Și trimit cuvinte-n vânt. Vis nebun, deșarte vorbe! Floarea cade, rece cîntu-i Și eu știu numai atâta C-aș dori odat-să mîntui! {EminescuOpIV 257} FEMEIA?... MĂR DE CEARTĂ Femeia? Ce mai este și acest măr de ceartă, Cu masca ei de ceară, și mintea ei deșartă, Cu-nfricoșate patimi în fire de copilă, Cu fapta fără noimă, când crudă, când cu milă, A visurilor proprii eternă jucărie? Un vis tu ești în minte-i - și astăzi te mângâie, Iar
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
amor să o auză, Iar mâni cu mii propuneri te chinue și știe 10Că orice nerv în tine îl rumpe și-l sfâșie. Comediantă veche ca lumea - comedie Ea joacă azi - juca-va de astăzi ani o mie, Cu-aceeași mască mândră, netedă, mișcătoare - Și cel iubit de dânsa azi râde, mâne moare. 15Și astă nerozie, cruzime întrupată, În lumea cea de chinuri ea oare ce mai cată - Ea, cea ce nu gândește, gândind doară cu gura? Căci sărutări și vorbe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Durerea-mi este dragă, căci de la tine-mi vine Și îmi iubesc turbarea, căci te iubesc pe tine; Urăște-mă, privește la mine cu dispreț, 120Să te iubesc prin astea tu mai mult mă înveți. Spuneți-mi cumcă fața o mască e de ceară Și mai mult o să crească iubirea mea amară! Că-n lupanar văzut-o-ați jucând, bătând din palme Și o să-mi par-un înger, în gândul lui cu psalme! Spuneți de ea tot răul de vreți să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Împresurat de creditori, se vede, Și neputând plăti cu rele rime, Te-ai strecurat pe la Cordon, sublime, Să ne-asurzești cu versuri centipede. Presupuind că nu te știe nime, Că ești martir ai vrut să faci a crede, Mai bine masca de paiazzo-ți șede: Căci ne-am convins de mult de-a ta mărime. Armeano-grec, lingău cu două fețe, Îți ad-aminte ce aveai în straiți Când pietre numărai la voi în piețe. De-aceea taci și încă bine pare-ți Că
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
care nici nu și-au înghițit bine gălbenușul. Sufletul este ca argintul viu. Niciodată nu știi unde se ascunde. În mulțime fugim de noi înșine. Gândirea unora e unicelulară. Precum amoeba. Nu mai putem coborî în noi înșine decât cu masca pe figură. Unele animale au priviri mai interogative decât stăpânii lor. Țelul este relativ ușor de proiectat. Întortocheate sunt doar căile spre el. Profunzimile sufletului mi se revelă îndeosebi la necaz. Marea busolă a inteligenței rămâne intuiția. Și totuși, unele
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
regi nu ar vrea acum să slujească la curtea lui Voltaire! Cu timpul, geniile se retrag în adăposturi subterane. Rămân operele și statuile lor ca să înfrunte vitregiile vremii. Când ești celebru, modestia e o bagatelă. Cioran - sau obsesia sterilității ca mască. Când îl selectează pe cineva, geniul îl curăță mai întâi de celelalte bucurii. Statuile antume sunt gelatinoase, gonflabile chiar. Să transformăm omul în statuie când avem certitudinea că va rezista principalelor intemperii. Uneori este mai sănătos să te acoperi cu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pot duce la cules căpșuni în Spania. Toți tinerii care vor să se căsătorească cred că au dat de fata moșului. Foarte mulți tineri scriu poezii. Deși par oameni serioși. Și imbecilii cred că sunt în slujba unei utopii. Sub masca bufonului mustăcește cinismul. Când afară plouă cu găleata, se adună multă lume în sălile de expoziții. Iluziile ne mai cenzurează cât de cât disperarea. Parâmele te sprijină. Dar îți interzic zborul. Speranța poate învinge orice Goliat. Ideea de paradis terestru
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu-și reproșează nimic. Inteligența-aproape totul. Proștilor le place să se considere generație spontanee. Din preaplinul ei, ignoranța simte nevoia stringentă să dea ordine. Sau sfaturi. Stilat puțin, prostul persiflează, nu înjură. Judecata prostului este terenul supliciului. Seriozitatea scrobită este masca obișnuită a prostiei. Dintr-un idiot, elanul poate face un artist catastrofal. Proștilor entuziaști să le lăudăm cât mai mult lenea. Indolenții își doresc viața ca pe niște saturnalii prelungite. Nașterea unui geniu rămâne o taină. Nu vom putea deci
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Poezia expectorează cenușa din suflete. Arta își schimbă din când în când look-ul, nu esența. Cititorii simt că scriitorii au trecut de la seducție la viol. În cultură, nepăsarea poate face mai mult rău decât dictatura. Narcisismul în artă e masca ce ascunde spaima ratării. Arta poate fi un obelisc de superlative. Și cu o limbă pitică poți izvodi o cultură mare. Arta încearcă să exploreze și fața nevăzută a lumii. E totuși o minune că, după Gulag și Auschwitz, mai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de sub lespedea primului succes. Abstractul în artă înseamnă ori mai multă subtilitate, ori aer rarefiat. Caligula îi obliga pe poeții mediocri să - și înghită versurile. Astăzi o asemenea măsura ar salva omenirea de malnutriție. Poezia se înnoiește prin maltratarea limbajului. Masca mortuară a talentului se simte, în cazul unor poeți, chiar de la primul volum. Se practică tot mai insistent o critică literară promoțională. Critica literară actuală seamănă mai mult a haiducie literară. Există în artă și inovații greșit altoite. Mediocritatea în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Autorul proiectează lumina în interiorul personajului unic - omul. Umorul și capacitatea de sinteză sunt însușirile principale ale cărții. Virgil Cuțitarul. Vina de a fi moldovean i-a dat lui Vasile Ghica cele necesare pentru a tezauriza adevărate grăunțe de înțelepciune (sub masca râsului marcat de apăsarea tragicului) în sipetul spiritualității românești. Îl îndemn să persevereze, dar cu atenție : Când râzi de toți, ba și de zei, Chiar cu surâsuri migdalate, Să nu pățești precum Socrate : Cucuta nu e ceai de tei ! » Mircea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
vrem. Asta e lumea în care trăim: o lume nebună, nebună, nebună... Comentariu publicat de Ionel Mony Constantin Un portret acid al potentaților lumii capitaliste de la noi și nu numai. Din păcate pentru România el se potrivește perfect, ca o mască, și pe chipul clasei politice, " demnă" urmașă a nomenclaturii comuniste. Comentariu publicat de Vasilisia Gradinariu Reușit tablou al milionarului de carton! Felicitări! - Portret din arsenalul luptei de clasă, eseu, By stanicabudeanu 08/12/2011 Leave a comment, Biblioteca „Cititor de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93060]
-
a), faci o paradă (p), faci un institut (u) - el își închipuie că toate țintesc la scopul final - y = a [plus] p [plus] u, În realitate însă planul tău e x. y cu toți termenii nu este nimic alt decât o mască și se numără în minus, o risipă de puteri - aparentă - pentru a masca întrebuințarea veritabilă a acelei puteri; deci x = b [plus] c [plus] d [plus] e [plus] ( - a - p - u)f [plus]... = x ["DAR ÎL VEȚI NUMI ABSOLUT... "] 2275B
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
kilometri distanță. Nu știi ce poate face gelozia din om. Ia să te văd, măi. Geografule, cum îmi faci tu mie legătura ia cămin în Frumoasei, cu iubita mea, prin portarul ăla prostănac, cu stația aia amărâtă. M-a lăsat mască, a înșurubat-o pe una Nuți de la Câmpina, care era de serviciu de preluare date, și Nuțișor în sus, Nuțișor în jos, a convins-o, stimați cititori, să sune la cămin. Dă-mi repede telefonul până nu se răzgândește, a
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
iau rămas-bun și acolo am întîlnit un căpitan de treabă care, aflând vestea cea mare, mi-a propus să trec a doua zi pe la Cercul Militar unde punea o piesă de teatru cu ostași și vroia părerea mea. A rămas mască atunci când a aflat că nu mi-au dat permisie, mai ales că mai aveam de stat doar până luni. Stai că vorbesc eu cu el și o să-ți dea drumul", m-a asigurat la plecare. M-am întors la dormitor
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
de cei care l-au privit ca pe un fel de spirit întrupat și nu ca pe un om "îmbrăcat în stofă", cum scria Nichita Stănescu. Cum putem pretinde că înțelegem și iubim un om căruia i-am construit o mască în care el nu s-ar fi recunoscut? Cum poți să iubești un neadevăr? Nu mai vorbesc de felul în care continuă să fie discutată opera sa. Am răsfoit de curând stupefiat o carte în care se discuta corespondența poetului
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cunosc poziții imuabile. Există, firește, scriitori mari (și Nichita Stănescu este unul dintre ei), există și genii, dar atunci când golim complet de conținut opera lor concretă, plină de o substanță prin forța lucrurilor diversă, contradictorie și imperfectă, ca să păstrăm numai masca mortuară a genialității, nu facem decât să aducem grotescul și penibilul asupra ei, ca în orice cult al personalității. Această situație, clasicizarea nemiloasă a valorilor, refuzul de a le vedea greșelile și scăderile, privește și mai vechile cazuri Călinescu, Sadoveanu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]