5,675 matches
-
și se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Și edificiul-monument istoric din această localitate în care începe Câmpia Transilvaniei este, în mod paradoxal, tot unul „de munte",atât tipologic, cât și prin esența lemnoasă folosită de meșterul constructor. Biserica de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril din Apahida a fost construită târziu, la începutul secolului al XIX-lea, în 1806, în satul preponderent românesc din apropierea Clujului, sat atestat documentar încă din 1263. La acea data, 1806, probabil
Biserica de lemn din Apahida () [Corola-website/Science/310131_a_311460]
-
acea data, 1806, probabil în urma deteriorării bisericii mai vechi din lemn, internediară sau poate chiar cea pe care o menționează recensământul ecleziastic din 1733, o nouă biserică devenise necesară, întrucât comunitatea avea aproape 700 de enoriași. a fost construită de meșterul Ioan Ghiran din Nadăș și este clădită cu bârne de brad, îmbinată atât în cheotori drepte, cât și în cheotori nemțești. Ea are un plan dreptunghiular unitar pentru pronaos și naos, la corpul central al construcției adăugându-se altarul poligonal
Biserica de lemn din Apahida () [Corola-website/Science/310131_a_311460]
-
-se altarul poligonal, bine proporționat și simetric situat, cu unghi în axă. Pronaosul este tăvănit, cu grinzile bine îmbinate, peste care se ridică stâlpii de susținere ai sveltului și elegantului turn clopotniță, specific zonei Călatelor, chiar dacă între comunitatea comanditară și meșterii lui Ghiran vor fi intervenit multe solicitări de compromisuri. Turnul este prevăzut cu o galerie deschisă, cu arcade semicirculare, de toate părțile, peste care se ridică spre cer coiful octogonal al turlei, încununate de o cruce mare, fără turnulețele caracteristice
Biserica de lemn din Apahida () [Corola-website/Science/310131_a_311460]
-
cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, a fost edificată între 1910-1912. Pe un Minei din 1838, cumpărat în 1889 de Balint Ioan a Vasilichii Bodogului, este o amplă însemnare privind construirea lăcașului: „Această sfântă Biserică s-au edificat de meșter Tămaș David din Curtuiuș, de Ioan Pop din Antăș și de Pușcaș Nicolae tot din Antăș. Acești trei meșteri au făcut biserica din două biserici din care una au fost biserica din locu și din biserica cumpărată din Olpretu. S-
Biserica de lemn din Antăș () [Corola-website/Science/310127_a_311456]
-
1889 de Balint Ioan a Vasilichii Bodogului, este o amplă însemnare privind construirea lăcașului: „Această sfântă Biserică s-au edificat de meșter Tămaș David din Curtuiuș, de Ioan Pop din Antăș și de Pușcaș Nicolae tot din Antăș. Acești trei meșteri au făcut biserica din două biserici din care una au fost biserica din locu și din biserica cumpărată din Olpretu. S-au edificatu această biserică în anulu 1909 și 1910 și s-au sfințitu în al 6-lea noiembrie 1910
Biserica de lemn din Antăș () [Corola-website/Science/310127_a_311456]
-
motiv de romburi traforate. În biserică se găsesc mai multe icoane: Arhanghelul Mihail și Sfântul Nicolae, icoană ce poate fi atribuită lui Nechita Zugravu, pictor foarte activ în această zonă între anii 1750-1770, Iisus Pantocrator, icoană pictată de un alt meșter, tot în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, precum și două icoane pe sticlă (Maica Domnului cu Pruncul și Arhanghelul Mihail), aparținând școlii de pictură de la Nicula și datând din anii 1790-1810.
Biserica de lemn din Văleni (Călățele), Cluj () [Corola-website/Science/310145_a_311474]
-
Ilieș, 1673” • Cel mare, de 37 kg, cu mențiunea „Șaieu-Poiana, 1673” Icoanele pe lemn: între acestea se înscriu icoanele împărătești, 12 icoane prăznicare, 5 icoane mari, reprezentând pe Iisus Hristos, Maica Domnului și Sfântul Dimitrie. Deisis este realizată de un meșter anonim maramureșean din prima jumătate a secolului al XVII-lea. Icoanele Sfântului Nicolae și Adormirii Maicii Domnului, datând din aceeași epocă, sunt opere ale zugravilor din Mănăstirea Moisei, important centru de pictură maramureșeană din prima jumătate a secolului al XVIII
Biserica de lemn din Poienile Izei () [Corola-website/Science/310273_a_311602]
-
întregime din cărămidă roșie lustruită, furnizată de Fabrica de cărămizi Ciurea (din apropierea Iașului), care fusese construită în anul 1891 la inițiativa directorului general al Căilor Ferate Române, Gheorghe Duca. Clădirea impresionează și prin peronul acoperit, dar și prin feroneria lucrată artistic de meșterii timpului. Sala principală a servit inițial ca sală de recepție și oficiu vamal. După Unirea Bucovinei cu România și până prin anii '50 ai secolului al XX-lea, aici se țineau balurile date de CFR și Primărie, cu ocazia diferitelor manifestări
Gara Suceava () [Corola-website/Science/310271_a_311600]
-
nu se pot realiza reparațiile necesare, iar în noiembrie 1539 izbucnește în castel un incediu, unde va muri soția castelanului Magdalena von Regenstein cu zece copii ai ei. Reconstruirea castelului în stil baroc are loc în anul 1705 sub conducerea meșterului Hermann Korb. Urmează o perioadă când castelul va avea proprietari diferiți
Castelul Blankenburg (Harz) () [Corola-website/Science/310320_a_311649]
-
de lemn ce aveau să dispară sub ochii săi în deceniile de dinainte și de după al doilea război mondial. El a lăsat în manuscris primul studiu monografic al bisericilor de lemn din Sălaj. În timpul vieții a publicat un studiu dedicat meșterilor de biserici din Sălaj, urmând firul inscripțiilor, unele dintre ele cunoscute numai din notele sale de teren. Un alt cercetător activ în perioada interbelică, și mult după aceea, a fost Atanasie Popa, care a documentat și publicat scurte articole despre
Biserici de lemn din Sălaj () [Corola-website/Science/308989_a_310318]
-
Bergson, a cărui concepție filozofică îi va marca profund opera și viața. În perioada martie-aprilie a anului 1909 va face prima călătorie în Italia unde va reveni în numeroase rânduri. În 1910 se va stabili la Atena, unde publica tragedia "„Meșterul”", prelucrare a unei legende populare în care influențe din Nietzsche se împletesc cu trăiri personale. Premiată la un concurs dramatic, piesa va fi pusă în scenă în 1916. Mijloacele de existență și le asigură traducând pentru editura ateniană "Fexi" cărți
Nikos Kazantzakis () [Corola-website/Science/309034_a_310363]
-
se pot adăuga arhitectura armonioasă și deosebit de sculpturală a construcției, pictura murală bine păstrată pe iconostas și în altar și nu mai puțin colecția de icoane vechi. "Sfânta beserecă cea bătrână în Susani" face parte din seria de lucrări al meșterului de biserici Gozdă, semnat pe portalul de la Budești Josani în 1643. Lui i se poate atribui și biserica de lemn din Slătioara, ridicată înainte de 1639, demolată la începutul secolului 20. este declarată monument istoric din 1955 și se află pe
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
în foc și înlocuiți cu alții mai noi în anul 2000, de aici coiful țuguiat față de cel precedent. Portalul de la intrare în biserică, prin mesajul încrustat în el, este o adevărată operă de artă ce ne dezvăluie participarea unui mare meșter de biserici. Dintre portalele de lemn păstrate în Maramureș acesta este fără îndoială cel mai complex și bogat în detalii. Intenția meșterului nu a fost de a fermeca privirea sau de a-și lăsa amprenta sa asupra acestei intrări, în
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
biserică, prin mesajul încrustat în el, este o adevărată operă de artă ce ne dezvăluie participarea unui mare meșter de biserici. Dintre portalele de lemn păstrate în Maramureș acesta este fără îndoială cel mai complex și bogat în detalii. Intenția meșterului nu a fost de a fermeca privirea sau de a-și lăsa amprenta sa asupra acestei intrări, în primul rând, ci de a intra în dialog cu cei chemați să calce peste pragul ei. Atunci ca și acum, arta de
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
generațiile ce ne despart de cei care au participat la înălțarea acestei biserici. Câteva frânturi se mai păstrează în arta țesătoarelor și în ce ne-au lăsat în scris culegătorii de folclor, restul pare șters din memoria culturii noastre tradiționale. Meșterul de biserici a fost prevăzător și ne-a lăsat cateva chei de descifrare salvatoare. Ceea ce atrage atenția, de la prima vedere, este funia scoasă puternic în relief care înconjoară o compoziție sofisticată de cruci triple și rozete de diferite mărimi și
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
variațiuni în detalii. În final, întreaga suprafață este pusă în mișcare de umbrele și luminile aruncate de o multitudine de triunghiuri mărunte presărate între figurile mari ale compoziției. La acest nivel descriptiv trebuie scos în evidență sensibilitatea artistică deosebită a meșterului, care s-a jucat atât cu geometria elementelor în masa lemnului cât și cu aura de lumini și umbre pe care acestea le aruncă în jurul lor. Pentru a înțelege mai bine sensul acestui portal este necesar să facem un pas
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
particularizat pe ușorul stâng de opt rozete laterale, exterioare compoziției, reprezentând cele opt glasuri succesive în care sunt cântate slujbele Octoihului. O altă caracteristică a Octoihului sunt cele nouă cântări (ode) ale canonului. Această caracteristică nu a fost scăpată de meșter, care în partea de jos a ușorului stâng, după șirul celor opt rozete laterale a adăugat, separat, și o a noua rozetă. Această ultimă rozetă poate de asemenea reprezenta tipicul de la sfârșitul celor opt glasuri ale octoihului. Ușorul drept al
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
și slujbe comemorative de-alungul întregului an eccleziastic, centrate în jurul patimilor Mântuitorului. Având în vedere semnificațiile profunde ale calendarului creștin, acest portal adresază omului o chemare de a înainta în spiritualitate prin credința în Cristos și prin participare la viața bisericii. Meșterul a surprins aici, într-un mod inițiatic, însăși esența creștinismului, aceea de a conduce omul spre mântuiriea sa, înțeleasă ca o renaștere în trup spiritual. Butea bisericii din Sârbi Susani este ridicată în întregime din bârne de stejar, legate cu
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
parte a cheotorilor de la altar sunt prinse în roșteie de fier pentru a evita deschiderea lor. Cauza acestor probleme sunt alunecările de teren și nu este de natură tehnică. Din contră, execuția este de o deosebită calitate, indicând participarea unor meșteri de biserici specializați. Biserica este așezată pe un platou de-asupra văii Cosăului. Pe un drum de care, printre garduri împletite de nuiele, se merge până la o poartă de fier care a înlocuit-o pe cea veche de lemn. O
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
baza unei citiri mai vechi a pisaniei din stânga de către un preot local, indică anul 1778 ca an al edificării bisericii. Aceasta nu ar surprinde, dat fiind exemplul aproape identic al pisaniei din biserica de lemn din Stâna. Nu se cunoaște meșterul dulgher. Întreaga construcție este înălțată din lemn, care se găsea în cantități mari în pădurea din apropiere. A fost restaurată in anii 1962-1963, când s-a acoperit cu șindrilă nouă, înlocuindu-se cea veche, precum și cartonul asfaltat ce acoperea partea
Biserica de lemn din Sânmihaiu Almașului () [Corola-website/Science/309171_a_310500]
-
(în azera Hürufilik), este o sectă musulmană răspândită în Azerbaidjan și Orientul Mijlociu (sec. XIV - XV) În 1386 majoritatea teritoriului Azerbaidjanului devine o provincie timuridă. Conform ordinului lui, în orașele ocupate se mobilizează cei mai faimoși meșteri, arhitecți, pictori, muzicieni, meșteșugari orășeni și erau trimiși la muncă silită în capitala imperiului - Samarkand. Tamerlan se gândise să-și facă o capitală perfectă și fiecare cartier din Samarkand, primise numele unui oraș mare din Orient. Tamerlan încerca să-și
Hurufism () [Corola-website/Science/309215_a_310544]
-
Șirvan. Dar, suveranul Șirvanului (""Șirvanșah""), Ibrahim I (1382-1417) din dinastia Derbendi, a reușit pe calea diplomației să salveze poporul său de nenorocire. Așadar, restul Azerbaidjanului devine o provincie timuridă. Conform ordinului lui în orașele ocupate se mobilizează cei mai faimoși meșteri, arhitecți, pictori, muzicieni, meșteșugarii orășeni și erau trimiși la muncă silită în capitala imperiului - Samarkand. Tamerlan se gândise să-și facă o capitală perfectă și fiecare cartier din Samarkand, primise numele unui oraș mare din Orient. Tamerlan încerca să-și
Nasimi () [Corola-website/Science/309216_a_310545]
-
proiect (alături de un han de la Muzeul Țăranului Român din București), fiind dotată cu mobilier, tacâmuri etc. și amenajându-se o bucătărie. Cu prilejul desfășurării, în perioada 31 iulie - 2 august 2009, a celei de-a XIV-a ediție a Târgului Meșterilor Populari în incinta Muzeului Satului Bucovinean, crâșma lui Moș Iordache a fost deschisă ca han. La crâșmă sunt oferite consumatorilor produse tradiționale specifice (sărmăluțe cu smântână și mămăliguță, mâncăruri din bureți, plăcinte poale-n brâu și afinată bucovineană), dar și
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
confecționat o construcție monocelulară din bârne de brad, având ca anexă stativele pentru potcovit caii și boii de jug. Ea a fost inaugurată la 18 mai 2006. În atelierul de fierărie se află mai multe instrumente de lucru folosite de meșterul fierar: De asemenea, se află și produsele unui atelier caracteristic începutului de secol XX: potcoave, obiecte de uz casnic și gospodăresc, lucrate manual. Toate aceste unelte au fost folosite într-o fierărie din satul Gura Haitii, zona etnografică Dorna. Atelierul
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
o biserică de lemn și o clopotniță din Vama, incluse ambele pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015. Biserica de lemn cu hramul „Înălțarea Domnului” din Vama a fost construită în anul 1783 în satul Vama de către meșterii populari Mihăilă și Dumitru Holtei cu banii lui M. Tâmpescu și Toader al Tomei. În anul 1960, biserica de lemn a fost tencuită. În anul 2001, Parohia Înălțarea Domnului din Vama de Jos a donat biserica de lemn și clopotnița
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]