6,725 matches
-
unde ne aflăm, ci transmis oriunde poate ajunge un om. Dintr-un capăt în celălalt al lumii." De la apostol la păgân. De la episcop la penitent. De la credincios la necredincios. Din ușă în ușă. Din gură în gură. Nu-i de mirare că această confesiune a fost prima care a reflectat asupra transmiterii, care și-a problematizat rolul misionar. Iar sociologul sau cercetătorul modern care vorbesc de "comunicare" fără a se referi la această tehnică și la această tehnologie se privează de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
credințe nu însemna a o lăsa în mâna Demonului? Preluarea controlului asupra atelierelor însemna pentru Imperiu, ca mai târziu pentru primele puteri civile din Occident, însușirea unei pârghii decisive de hegemonie. Politica și teologia se amestecă inexorabil. Ce-i de mirare în faptul că, în zona noastră, celebrarea celui puternic trece întotdeauna prin punerea lui în imagine? Monede și medalii cu efigia Prințului. Statui ale împăratului, răspândindu-i, sporindu-i aura până la marginea imperiului. Prestigiu și supunere. Spărgătorii de idoli din
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
principal arta elenistică (cea din cele trei secole care au urmat morții lui Alexandru), ghidându-se, de altfel, după copii târzii ale originalelor. Noi numărăm aceste imagini începând din epoca bronzului, iar ei începând de la Pericle. Nici nu-i de mirare, de vreme ce epoca lor ignora idolii cicladici, frescele minoice și plastica miceniană, fără a acorda prea multă atenție perioadei geometrice și aproape deloc așa-numitei arte arhaice din secolele al VIII-lea și al VII-lea. Nimeni nu poate sări peste
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Lumea lui Dionysius Exiguus, Boethius și Beda era, într-adevăr, neinstruită. Roma se prăbușise, iar civilizația apuseană nu părea a fi decât o umbră a gloriei trecute a Romei. În plus, viitorul părea mai întunecat decât trecutul. Nu este de mirare că, în căutarea înțelepciunii, cărturarii medievali nu căutau să găsească idei noi la semenii lor, ci se întorceau către unii greci antici, precum Aristotel și neoplatonicienii. Deoarece acești gânditori medievali importau filozofia și știința anticilor, au moștenit și prejudecățile lor
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
contraargumente, până când, în secolul al XI-lea, un filozof musulman, Abu Hamid al-Ghazali, a declarat că orice susținător al doctrinei lui Aristotel avea să fie pedepsit cu moartea. Disputa a luat sfârșit la puțin timp după aceea. Nu este de mirare că zero a provocat o asemenea discordie. Musulmanii, cu originile lor semite, orientale, credeau că Dumnezeau a creat universul din neant - o doctrină care nu putea fi acceptată acolo unde oamenii împărtășeau ura aristotelică față de neant și infinit. Pe măsură ce conceptul
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
cantități infinit de mici, nici nimic. Putem să nu le numim spirite ale cantităților dispărute? EPISCOPUL BERKELEY, ANALISTUL Problemele tangentei și ariei s-au confruntat, ambele, cu aceleași greutăți din cauza infinității și a lui zero. Și nici nu este de mirare, deoarece problema tangentei și cea a ariei reprezintă, de fapt, același lucru. Ambele aparțin domeniului analizei matematice, un instrument științific mult mai puternic decât oricare altul inventat anterior. Telescopul, de exemplu, le-a creat oamenilor de știință îndemânarea de a
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
examinări științifice. Este puțin probabil ca dispozitivul său, a cărui funcționare se bazează tot pe energia din punctul zero absolut, să fie diferit. Conform mecanicii cuantice și a teoriei relativității generalizate, puterea lui zero este infinită, așa că nu este de mirare că oamenii speră să profite de întregul lui potențial. Dar, pentru moment, se pare că nimic nu se va putea naște din nimic. CAPITOLUL 8 Ora Zero în Zona Zero [ZERO LA LIMITA SPAȚIULUI ȘI TIMPULUI] Păreau extratereștri: Nici un ochi
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
primește dovadă învederată glasul lui Dumnezeu, Care a dăruit Scripturile. Credința întărită cu dovezi nu mai e credință. Fericiți sunt, așadar, cei care n-au văzut și au crezut (In. 20, 29). Chemările sirenelor, având o putere supraomenească, umpleau de mirare pe cei care treceau pe lângă ele și-i făceau să primească, fără să vrea, spusele lor”. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a II-a, cap. II, 8.4., 9.1.-9.7., în PSB, vol. 5, p. 118) „Căci credința este
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
din ascultare de Dumnezeu copilul la moarte și totuși credea că prin această pierdere a urmașului său va fi părintele multor neamuri. Arată suprema încredere în Dumnezeu prin amândouă acestea. (n.s. 160, p. 95) footnote>. Și ceea ce e mai de mirare e că prin aceasta aștepta să fie părintele multor popoare. Căci Dumnezeu nu minte în această făgăduință”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, Cartea a Treia a Glafirelor la Facere, 3, în PSB, vol. 39, p. 95) „Uneori Domnul
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
într-o liniște perfectă. Pândea zgomotele pentru a le veni de hac. Principalul lui dușman erau ușile care scârțâie. Lipsind eu într-un week-end de acasă - locuia, cum am spus, la mine pentru câteva săptămâni -, nu mică mi-a fost mirarea când, la întoarcere, odată intrat în vestibul, apoi în prima cameră, m-au întâmpinat, întinse pe jos, ca secerate de o uriașă furtună, ușile apartamentului. Fuseseră toate demontate, iar Petru, cu un aer absorbit și conștiincios, ungea cu vaselină arămie
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
mare frumusețe și o profesionistă desăvârșită, colegă cu el la Clasice, avea o imagine foarte înaltă despre sacerdoțiul didactic. Slujeau amândoi de la catedră cu semeție și ștaif. Cultura rostirii cuvântului era esențială pentru el și de aceea nu e de mirare că, mai târziu, a ajuns să citească la radio, ca un actor de clasă, reconstituite de el însuși, sonetele lui Eminescu. De unde apăruse acest om, care în viața lui de zi cu zi putea pendula fără încetare pe un spectru
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
într-o liniște perfectă. Pândea zgomotele pentru a le veni de hac. Principalul lui dușman erau ușile care scârțâie. Lipsind eu într-un week-end de acasă - locuia, cum am spus, la mine pentru câteva săptămâni -, nu mică mi-a fost mirarea când, la întoarcere, odată intrat în vestibul, apoi în prima cameră, m-au întâmpinat, întinse pe jos, ca secerate de o uriașă furtună, ușile apartamentului. Fuseseră toate demontate, iar Petru, cu un aer absorbit și conștiincios, ungea cu vaselină arămie
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
mare frumusețe și o profesionistă desăvârșită, colegă cu el la Clasice, avea o imagine foarte înaltă despre sacerdoțiul didactic. Slujeau amândoi de la catedră cu semeție și ștaif. Cultura rostirii cuvântului era esențială pentru el și de aceea nu e de mirare că, mai târziu, a ajuns să citească la radio, ca un actor de clasă, reconstituite de el însuși, sonetele lui Eminescu. De unde apăruse acest om, care în viața lui de zi cu zi putea pendula fără încetare pe un spectru
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
camerele pe care acesta le ocupase au rămas neschimbate, nici un obiect, oricît de mic, nu a fost mutat de la locul său, iar în fiecare dimineață se aducea apă caldă pentru bărbierit, prosoape curate și haine de schimb. Nu este de mirare că în cancelariile europene se vorbea că Victoria a înnebunit. Victoria a fost toată viața ei royal, dar nu întotdeauna regal, în ciuda morgăi afișate (în scrisorile oficiale vorbea despre ea la persoana a III-a)†††††††††† și în ciuda portretelor de aparat
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
a petrecut cea mai mare parte a vieții în calitate de principe moștenitor al unei coroane pe care nu și-a putut-o pune pe cap decît la vîrsta de 59 de ani. După o astfel de lungă așteptare, nu e de mirare că i s-a spus "King-in-Waiting". Circula în epocă o glumă sub formă de ghicitoare: How is the Queen like the weather? Because she reigns (rains), and reigns, and reigns... and never gives the poor son (Sun) a chance. Vorbind
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
and never gives the poor son (Sun) a chance. Vorbind despre Victoria și Albert, am arătat mai sus care au fost motivele (unele reale, altele exagerate) pentru care părinții lui l-au ținut departe de treburile statului. Nu este de mirare că, în astfel de condiții, prințul moștenitor și-a canalizat energia (atîta cît avea) în altă parte, ajungînd un inveterat coureur, un playboy al Europei. Ca și Victoria, adora călătoriile, balurile, spectacolele de divertisment și parăzile. În plus, adora vînătoarea
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
regularitate pînă în 1944, cînd și-a încetat apariția. El l-ar fi făcut fericit pe Metternich care spunea că, pentru el, istoria omenirii începe cu baronii. Almanahul a fost (și continuă să fie) Biblia genealogiștilor... necrofili. Nu este de mirare că la British Library din Londra, Almanahul Gotha este catalogat la Ephemerides. 29. O listă, posibil incompletă, a vizitelor oficiale, oficioase și private ale prințului de Wales (ulterior regele Eduard VII), în țară și în străinătate, ar avea următoarea cronologie
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Taylor, au apreciat că Winston Churchill a comis o serie de erori grave (cauzate de impulsive irresponsability) și multe erori mai mici, dar că, dat fiind imensul stress în care lucra și imensa responsabilitate pe care o purta, este de mirare că nu a comis mai multe. Avea însă cu certitudine toate calitățile unui lider de anvergură: inițiativă, energie, curaj, hotărîre, perseverență. Și totuși un lucru ni se pare evident: dacă nu ar fi existat războiul sau dacă ar fi murit
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
2), devenit regat independent între 1815-1866 (sub Ernst Augustus I și Georg V), a fost înglobată în regatul Prusiei în același an. **** Pînă atunci, Victoria împărțise cu mama ei aceeași cameră. ***** Prezent la ceremonie, ambasadorul Turciei și-ar fi exprimat mirarea că se făcea atîta tam-tam pentru o femeie. § În cartea Monarhi europeni (v. Bibliografia), autorii, folosind surse autorizate, propun altă periodizare: proto-victoriană (1837-1850), victoriană medie (1850-1867) și victoriană tîrzie (1867-1901). Este o periodizare pur convențională (Early, Middle, Late) pe care
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
peste 15 ani, și mai mult de 60% din populația feminină de peste 6 ani sînt analfabeți. Deși India și-a cîștigat independența în 1947 și a adoptat o constituție democratică în 1950, datorită condițiilor înfățișate pînă acum, nu este de mirare că practicile politice din India au prezentat unele deficiențe vizibile din puncte de vedere al democrației. Au existat violări repetate ale drepturilor fundamentale 8. India este văzută de oamenii de afaceri drept una din cele mai corupte zece țări din
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
Băiat a rezultat în procesul constituirii limbii române. Dând deoparte sufixul -at obținem băi, ca variantă a lui măi, folosite pentru exprimarea unei adresări către una sau mai multe persoane de sex masculin de regulă și pentru a exprima admirația, mirarea, nedumerirea, neîncrederea sau ironia. În ambele situații semantice formele au la origine ideea de „mare, mai mare”. Bulgara are forma baĭ folosită ca adresare unui bărbat mai în vârstă, în rusă aceeași formă are sensul de „om influent, cu stare
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
-se în nordul Peninsulei Balcanice” (p. 269). În pofida contactului cu atâtea neamuri, considerate germanice, nici strămoșii autohtoni ai românilor și nici latinii > românii nu au lăsat în limba română urme lexicale certe. Pornind de la ideea că „n-ar fi nici o mirare dacă conviețuirea strămoșilor noștri cu popoare vechi germanice ar fi lăsat urme în limba noastră”, S. Pușcariu citează forma brutis „noră” pentru Dalmația, nasture, a cotropi și alte câteva cuvinte pentru română, fără ca vreunul din ele să poată fi confirmat
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mai prăjește [...] Se mănâncă cu mămăligă.“ Mai există și „pârjoalele de mămăligă, din mămăligă rece tăietă felii, prăjită pe cărbuni și în oloi prăjit proaspăt; apoi se mănâncă cu mămăligă caldă“ (Lupescu). Cu asemenea ingrediente la dispoziție, nu e de mirare că țăranul nostru manifesta un profund dezinteres față de ingeniozitatea pregătirii bucatelor și de diversitatea acestora. Tot Mihai Lupescu ne vorbește - cu naivitate, căci nu-l putem acuza de cinism - despre acest presupus ascetism de care ar fi dat dovadă țăranul
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
momentul; nu vor ține în casă decât lucruri de cea mai elementară trebuință. Cultura sistematică a ogorului și care să se întindă peste mai mulți ani, pomii, magaziile de cereale erau lucruri cu neputință. De aceea, să nu fie de mirare că Girardin, ca și Leveley se revoltau că de la Galați la București n-au zărit decât 5 case și 3 pomi.“ Această sărăcie nu se regăsește însă în documente mai vechi, cum ar fi însemnările de călătorie în Moldova anului
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
frunză de dafin umplută cu carne. Sarmalele românești cu învelișuri atât de variate puteau fi întâlnite, pe vremuri, și în Grecia, unde se umpleau frunze de limba-mielului (Borrago officinalis). Dacă matca acestui fel de mâncare este mediteraneeană, nu e de mirare că îl găsim și la evrei, sub numele de yabrak (cuvântul este folosit de evreii sefarzi), adică sarmale din carne de miel condimentată, pusă în foi de lăptucă sau de varză. Referindu-se la sarmale, Păstorel concluzionează: „Într-un tratat
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]