6,277 matches
-
Austria. În aceste state, viața germană are polii săi pozitivi și negativi - în primul, toate interesele naționale și reformatoare, în al doilea, toate cele dinastice și distructive. Chestiunea germană nu este o problemă constituțională, ci o chestiune de putere; și monarhia prusacă nu este în întregime germană, pe când cea a Austriei nici nu poate fi. Unificarea în aceste condiții a ridicat o problemă diplomatică elementară. Posibilitatea unificării germane (și a celei italiene) a pus în discuție preceptele fundamentale de echilibru trasate
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
de Nord. Sfârșitul dominației Austriei în statele germane au dus la mutarea atenției Austriei către Balcani. În 1867, împăratul austriac Franz Joseph a acceptat "un compromis" prin care a dat teritoriilor ungare statut egal cu cel al domeniilor austriece, înființând monarhia dualistă a Austro-Ungariei. Pacea de la Praga (1866) a oferit Austriei termeni favorabili, prin care relația acesteia cu noul stat național Italia au trecut prin restructurări majore; deși austriecii au avut mult mai mult succes pe plan militar contra trupelor italiene
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
eforturile sale. Ca adolescent a fost educat la Kassel la Friedrichsgymnasium și la Universitatea din Bonn. Wilhelm a fost interesat de domeniul științei și tehnologiei, dar, a rămas convins că el a aparținut unui ordin distinct al omenirii, desemnat pentru monarhie prin voia Domnului. Wilhelm a fost acuzat de megalomanie încă din 1892, de către omul de litere portughez Eça de Queiroz, apoi din nou în 1894 de către germanul pacifist Ludwig Quidde. În cei treizeci de ani de regență a împăratului Wilhelm
Wilhelm al II-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/304774_a_306103]
-
conducătorilor militari, generalii Hindenburg și Ludendorff care în ultimii ani ai războiului instaurează dictatura militară. După sfârșitul primului război mondial, Germania este înfrântă și 10 milioane de morți rămân pe câmpurile de luptă, se declară "Republica de la Weimar" cu abolirea monarhiei, împăratul este silit să abdice (9 noiembrie 1918). Moare în exil în Olanda în anul 1941.
Wilhelm al II-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/304774_a_306103]
-
părții române. Semnarea tratatului a fost o mare victorie diplomatică pentru România, pentru că "reușise să consfințească printr-un act internațional, purtând iscăliturile celor mai mari puteri din Europa, drepturile seculare ale neamului romanesc asupra tuturor ținuturilor locuite de români din Monarhia Habsburgică. Orice s-ar fi întâmplat, învingători sau învinși, era prima dată în istoria neamului nostru când aceste revendicări ni se recunoșteau în chip formal". Există studii care arată că dacă România s-ar fi alăturat efortului aliat de război
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
asediu și decretarea mobilizării generale. Planul de campanie pentru anul 1916, „"Ipoteza Z"” definea obiectivul politic major al războiului ca fiind „"realizarea idealului nostru național, adică întregirea neamului, prin eliberarea teritoriilor locuite de români, care se găsesc astăzi înglobate în monarhia austro‑ungară"”. Planul prevede desfășurarea de către Armata Românei de operații militare pe două fronturi astfel: o ofensivă strategică în Transilvania, pe frontul de nord și nord-vest și defensiva strategică pe frontul de sud. Premisele fundamentale pe care s-a întemeiat
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
desfășurat numeroase războaie civile și revolte, provocate atât de reformiști, cât și de conservatori, în tentativa de a se înlătura reciproc de la putere. Forțele liberale care au preluat puterea pentru prima oară după Constituția spaniolă din 1812 urmăreau să abolească monarhia absolutistă a vechiului regim și să înființeze un stat liberal. Cele mai tradiționaliste segmente ale spectrului politic spaniol au încercat sistematic să blocheze aceste reforme și să susțină monarhia. Carliștii susținători ai Infantelui Carlos și ai urmașilor acestuia s-au
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
pentru prima oară după Constituția spaniolă din 1812 urmăreau să abolească monarhia absolutistă a vechiului regim și să înființeze un stat liberal. Cele mai tradiționaliste segmente ale spectrului politic spaniol au încercat sistematic să blocheze aceste reforme și să susțină monarhia. Carliștii susținători ai Infantelui Carlos și ai urmașilor acestuia s-au unit sub lozinca „Dumnezeu, Țara și Regele” și au luptat pentru cauza tradiției spaniole (absolutismul și catolicism) împotriva liberalismului și ulterior republicanismului guvernelor spaniole din acea perioadă. Carliștii, uneori
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
Europa, cu excepția (poate) a Rusiei. Spania a experimentat mai multe sisteme de guvernare diferite în perioada dintre războaiele napoleoniene de la începutul secolului al XIX-lea și izbucnirea războiului civil. În mare parte din secolul al XIX-lea, Spania a fost monarhie constituțională, dar sub atacuri din diferite direcții. Prima republică spaniolă, fondată în 1873, a fost de scurtă durată. Monarhia lui Alfonso al XIII-lea a durat din 1887 până în 1931, dar, după 1923, a fost susținută de dictatura militară a
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
de la începutul secolului al XIX-lea și izbucnirea războiului civil. În mare parte din secolul al XIX-lea, Spania a fost monarhie constituțională, dar sub atacuri din diferite direcții. Prima republică spaniolă, fondată în 1873, a fost de scurtă durată. Monarhia lui Alfonso al XIII-lea a durat din 1887 până în 1931, dar, după 1923, a fost susținută de dictatura militară a lui Miguel Primo de Rivera. În urma înlăturării lui Primo de Rivera în 1930, monarhia nu a mai putut păstra
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
a fost de scurtă durată. Monarhia lui Alfonso al XIII-lea a durat din 1887 până în 1931, dar, după 1923, a fost susținută de dictatura militară a lui Miguel Primo de Rivera. În urma înlăturării lui Primo de Rivera în 1930, monarhia nu a mai putut păstra puterea și în 1931 a fost declarată a doua republică spaniolă. Această republică a ajuns în curând să fie guvernată de o coaliție de centru-stânga. Au fost adoptate mai multe reforme controversate, cum ar fi
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
au luat decizia să înceteze sprijinul acordat [[cetnic]]ilor regaliști și să ajute în schimb [[Armata Națională pentru Eliberare a Iugoslaviei]] de orientare comunistă , aflată sub conducerea lui [[Josip Broz Tito]]. [[Lumea occidentală|Occidentul]], (în principal [[Regatul Unit]]) au sprijinit monarhia iugoslavă, permițand regelui exilat să se stabilească la Londra și oferind asistență cetnicilor prin parașutări de materiale de către [[RAF]] și [[Special Operations Executive]], dar numai până în anul 1943. Simpatizanții cetnicilor afirmă că, dacă aliații și-ar fi menținut sprijinul pentru
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
Chotek și-a întrerupt activitățile horticole și a lucrat ca soră medicală, îngrijind soldații răniți. Ea s-a instalat în orașul Tyrnau (azi Trnava). Când contesa s-a întors la domeniile ei, după sfârșitul războiului, strălucitul rozariu devenise o junglă. Monarhia austro-ungară încetase să mai existe, Unter Krompach nu se mai numea „Alsókorompa” ci devenise „Dolna Krupa”, iar micul sat făcea parte din Cehoslovacia. După terminarea războiului, contesa Marie Henriette Chotek a început munca de a-și reface rozariul. Dar în
Maria Henrieta Chotek () [Corola-website/Science/304888_a_306217]
-
Rusia și Anglia. Pentru a păstra vechile regimuri dinastice, neluând în seamă dorințele și aspirațiile națiunilor care doreau să-și creeze state proprii, naționale, monarhii Prusiei, Austriei și Rusiei creau, în 1815, Sfânta Alianță, un pact de asistență mutuală între monarhii absoluți europeni îndreptată împotriva frământărilor revoluționare, și care, până în 1823, a permis împiedicarea tuturor mișcărilor liberale sau naționale europene. Tratatul „Sfintei Alianțe“a fost semnat la 26 septembrie 1815, la originea lui aflându-se țarul Alexandru I al Rusiei, care
Congresul de la Viena () [Corola-website/Science/304902_a_306231]
-
noile state naționale apărute. Un sfert dintre unguri se aflau în afara Ungariei independente. Anii interbelici au fost grei pentru evreii din regiune. Mulți naționaliști nu aveau încredere în evrei, pe care îi considerau incomplet integrat în comunitățile naționale. Spre deosebire de vremurile monarhiei austro-ungare, evreii au fost deseori ostracizați și discriminați. Deși atitudinile antisemite erau răspândite și în timpul domniei Habsburgilor, evreii nu trebuiau să facă față discriminării oficiale, în principal pentru că se dovediseră unii dintre cei mai ardenți sprijinitori ai statului și monarhiei
Urmările Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/305524_a_306853]
-
monarhiei austro-ungare, evreii au fost deseori ostracizați și discriminați. Deși atitudinile antisemite erau răspândite și în timpul domniei Habsburgilor, evreii nu trebuiau să facă față discriminării oficiale, în principal pentru că se dovediseră unii dintre cei mai ardenți sprijinitori ai statului și monarhiei multinaționale austro-ungare. Problemele economice generate de război și sfârșitul uniunii vamale austro-ungare au creat greutăți în diferite regiuni ale fostului imperiu. Deși cele mai multe state apărute după război s-au organizat ca democrații parlamentare, una câte una au eșuat sub o
Urmările Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/305524_a_306853]
-
lui l-au demisionat prin forță pe Ali Maher în 7 decembrie 1952, sub motiv că nu acceptase reformarea în drept a statului. Naguib a preluat întreaga putere ca prim ministru. În iunie 1953, Naguib anunță în mod oficial desființarea monarhiei și s-a proclamat ca președintele Egiptului După aceasta Naguib și Nasser intră în conflict. Pe 23 februarie 1954 Naguib demisionează din ambele posturi ca președinte și prim-ministru. Comandamentul consiliului revoluționar l-a proclamat pe Nasser ca prim ministru
Gamal Abdel Nasser () [Corola-website/Science/305693_a_307022]
-
teritorial fiind și șeful guvernului. Particularitatea întâlnită în Wallis și Futuna este că teritoriul este divizat în trei regate cutumiere (): Uvea pe insula Wallis, Sigave în vestul insulei Futuna și Tu`a în estul insulei Futuna și pe insula Alofi. Acestea sunt monarhii aristocratice, în care următorul rege este ales din cadrul aristocrației locale ("aliki"). Parlamentul teritorial () este format din 20 membrii aleși prin sufragiu universal pe o perioadă de cinci ani. Actualmente, în parlament sunt două grupuri, formate din 4 partide, dintre care
Wallis și Futuna () [Corola-website/Science/305733_a_307062]
-
Brazilia. Sclavii erau folosiți de toată lumea, de la cei mai bogați la cei mai săraci. Împăratul a dorit să pună capăt sclaviei treptat pentru atenuarea impactului asupra economiei naționale. El a ignorat în mod conștient deteriorarea imaginii sale și consecințele asupra monarhiei din cauza sprijinului său pentru abolirea sclaviei. După ce sursa de furnizare de sclavi noi de peste mări a fost eliminată, Pedro al II-leaa și-a îndreptat atenția, în anii 1860, asupra sursei care a mai rămas: copiii sclavilor. La inițiativa sa, în
Pedro al II-lea al Braziliei () [Corola-website/Science/305738_a_307067]
-
biroul imperial, deși de multe ori fără entuziasm. Datorită creșterii "indiferenței sale față de soarta regimului" și a lipsei sale de acțiune în sprijinul sistemului imperial după ce aceasta a fost contestat, istoricii au atribuit "responsabilitatea primă și poate singura" pentru dizolvarea monarhiei împăratului însuși. După experiența lor de pericole și obstacole de guvernare, personalitățile politice care au apărut în anii 1830 s-au uitat la împărat ca fiind o sursă fundamentală de authoritate esențială atât pentru conducere și pentru supraviețuirea națională. Prin
Pedro al II-lea al Braziliei () [Corola-website/Science/305738_a_307067]
-
au văzut nici un motiv să sprijine și să apere biroul Imperial ca o forță unificatoare benefică pentru națiune. Republicanismul era un crez elitist care nu s-a dezvoltat în Brazilia, având puțin sprijin în provincii. Dar o amenințare gravă la adresa monarhiei a fost o combinație de idei republicane, cu difuzarea pozitivismului printre rândurile ofițerilor cu grade medii sau mici care au dus la indisciplina corpului armatei. Ei visau la o republică dictatorială pe care o credeau superioară monarhiei liberal democratice. Starea
Pedro al II-lea al Braziliei () [Corola-website/Science/305738_a_307067]
-
amenințare gravă la adresa monarhiei a fost o combinație de idei republicane, cu difuzarea pozitivismului printre rândurile ofițerilor cu grade medii sau mici care au dus la indisciplina corpului armatei. Ei visau la o republică dictatorială pe care o credeau superioară monarhiei liberal democratice. Starea de sănătate a împăratului s-a deteriorat iar medicul personal i-a sugerat să meargă în Europa pentru tratament medical. I-a urmat sfatul și a părăsit Brazilia la 30 iunie 1887. În timp ce se recupera după două
Pedro al II-lea al Braziliei () [Corola-website/Science/305738_a_307067]
-
Macedonia a devenit mult mai apropiată politic de orașele-stat ale Greciei Antice. În schimb a păstrat o cultură mai arhaică, mai asemănătoare cu cea a micenienilor decât cu cea clasică elenistică. Printre caracteristicile arhaice ale societății macedonene erau poligamia și monarhia ereditară absolutistă. Puterea absolută era uneori contestată de unii dintre membrii familiei regale, sau chiar de către membrii aristocrației funciare. Aceste caracteristici contrastau puternic cu cele ale culturilor grecești de la sud, unde numeroasele orașe state aveau instituții mult sau mai puțin
Macedonia Antică () [Corola-website/Science/306297_a_307626]
-
unde numeroasele orașe state aveau instituții mult sau mai puțin democratice ori erau monarhii de facto ale despoților locali, (în care transmiterea ereditară a domniei era mai degrabă o dorință decât o lege acceptată), sau, în cazul special al Spartei, monarhie ereditară, (în care puterea aparținea nobilimii militare și preoțimii). De asemenea, orașele-state grecești aboliseră instituția legării de pământ a țăranilor prin așa-numitele legi "seisachtheia" σεισάχθεια), instituție care s-a mai păstrat multă vreme după aceea în Macedonia. Fiul lui
Macedonia Antică () [Corola-website/Science/306297_a_307626]
-
Gonatas (277-239 î.Hr.) a reușit să restaureze ordinea și prosperitatea în regat și a respins o invazie a celților galateni. El a pierdut totuși controlul asupra multora din orașele-stat grecești, pe care le stăpânise până atunci. El a stabilit o monarhie stabilă și a pus bazele dinastiei Antigonidă. Succesorul său Demetrius al II-lea (239-221 î.Hr.) s-a folosit de realizările înaintașului său pentru a restabili dominația macedoneană în regiune. Sub domnia lui Filip al V-lea al Macedoniei (221-179 î.Hr.
Macedonia Antică () [Corola-website/Science/306297_a_307626]