5,637 matches
-
O consecință practică importantă" scrie S. Freud în Viața mea și psihanaliza "a rezultat din folosirea analizei în educație, prevăzătoare în ceea ce privește copilul sănătos, corectivă în ceea ce privește copilul neatins de nevroză, dar deja deviat în dezvoltarea lui. Nu mai este posibilă rezervarea monopolului exercițiului psihanalizei pentru medici și excluderea non-medicilor" (25 bis, p. 122). Sigur, nu este vorba de aplicarea unei terapii psihanalitice, ci doar de dezvăluirea unor tendințe care se ascund în spatele unor acte ratate (lapsus, uitare, confuzii), a unor manifestări aparent
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
nu se prevedeau elemente cu totul noi față de ceea ce se vehicula în lucrările de specialitate, în 1985 apar unele tendințe noi, care pot fi considerate ca o expresie a afirmării tot mai puternice a ideii că școala nu mai deține monopolul instrucției. Semnalările lui Husén vizează, deocamdată, numai tendințe; ele vor prinde contur mai precis, probabil, după anul 2000. De altfel, un alt teoretician cu preocupări viitorologice, JOSEF MAJAULT, apreciază că "chiar dacă noi tendințe și, pe baza acestora, noi transformări vor
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
să impună pentru multă vreme creștinismul ca unică religie a Europei. Doar evreii i-au supraviețuit, ici și colo, în mici ghetouri mereu amenințate. Creștinismul triumfător s-a închis cu aroganță în el însuși, urmărind și suprimînd ezitările și ereziile. Monopolul creștin asupra oricărei credințe și asupra oricărui mod de gîndire avea să domnească în Europa medievală. Recucerirea creștină s-a oprit la Gibraltar, netrecînd dincolo de Europa. Cruciadele (1095-1270) eșuaseră deja în încercarea lor de a readuce creștinismul pe tărîmurile sale
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
imprecis, aporetic, e încă mai neverosimil și mai derutant. Cum s-a putut ajunge acolo? De ce autoritățile n-au informat la timp opinia publică și n-au dispus măsuri care să ducă la evitarea violenței? O strategie obtuză, întemeiată pe monopolul informațiilor și pe ideea nefastă că elaborarea oricărei măsuri mai de seamă e un secret, o activitate desfășurabilă numai cu ușile închise, a contribuit pare-se la acest cumul de tensiuni și la explozia vindicativă din ultimele zile. Unde ne
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
colonii, dar și de țările mai puțin dezvoltate) de către un centru (marile puteri economice). Lenin definește imperialismul prin cinci caracteristici: 1. concentrarea producției și a capitalului, concentrare care a atins o treaptă de dezvoltare atât de înaltă, încât a creat monopolurile, care au un rol hotărâtor în viața economică; 2. contopirea capitalului bancar cu cel industrial și formarea, pe baza acestui capital financiar, a unei oligarhii financiare; 3. exportul de capital, spre deosebire de exportul de mărfuri, capătă o însemnătate deosebit de mare; 4
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1512]
-
până la a deveni de nerecunoscut, după cum arată cazul vietnamez sau, mai ales, cel chinez. Pentru a evita soarta Uniunii Sovietice, în China comunistă s-a construit un hibrid teoretic, numit economie socialistă de piață. În această formulă, Partidul Comunist păstrează monopolul puterii, dar economia este, din ce în ce mai mult, guvernată de legile concurenței fiindcă, explică Deng Xiaoping, artizanul programului de modernizare, nu contează ce culoare are pisica atât timp cât prinde șoareci. O abordare foarte pragmatică, ce lasă însă în suspensie problema accesului la putere
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1512]
-
nici chiar pentru a dobândi bogăția, ci numai din ură împotriva privilegiaților. Sumar: Crearea unei puternice centralizări a Guvernului. Mijloacele de a-și însuși puterea francmasoneriei. De ce statele nu se pot înțelege. Prealegerea evreilor. Aurul este motorul mecanismelor în state. Monopolurile în comerț și industrie. Importanța criticii. Instituțiile așa cum se văd. Oboseli cauzate de cuvântări. Cum să se pună stăpânire pe opinia publică? Importanța inițiativei particulare. Guvernul suprem. Ce formă de administrație se poate da societăților în care corupția a pătruns
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
guvernamental depind de un motor care este în mâinile noastre, și acest motor este aurul. Știința economiei politice inventată de înțelepții noștri ne arată de multă vreme prestigiul regal al aurului. Capitalul, pentru a avea mâinile libere, trebuie să obțină monopolul industriei și comerțului; este tocmai lucrul pe care e gata să-l realizeze o mână invizibilă, în toate părțile lumii. Această libertate va da putere politică industriașilor, poporul le va fi supus lor. Interesează mai mult în zilele noastre să
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
o sperietoare care se va numi Administrația Guvernului Suprem. Mâinile sale vor fi întinse în toate părțile ca niște clești, și organizația sa va fi așa de colosală încât toate popoarele nu vor putea să nu-i fie supuse. Sumar: Monopolurile; averile creștinilor depind de aceste monopoluri. Aristocrația lipsită de bogăția funciară. Comerțul, industria și speculația. Luxul. Ridicarea salariului și scumpirea obiectelor de primă necesitate. Anarhia și beția, înțelesul secret al propagandei teoriilor economice. Foarte curând vom institui enorme monopoluri, rezervoare
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
Administrația Guvernului Suprem. Mâinile sale vor fi întinse în toate părțile ca niște clești, și organizația sa va fi așa de colosală încât toate popoarele nu vor putea să nu-i fie supuse. Sumar: Monopolurile; averile creștinilor depind de aceste monopoluri. Aristocrația lipsită de bogăția funciară. Comerțul, industria și speculația. Luxul. Ridicarea salariului și scumpirea obiectelor de primă necesitate. Anarhia și beția, înțelesul secret al propagandei teoriilor economice. Foarte curând vom institui enorme monopoluri, rezervoare de bogății colosale, de care avuțiile
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
Sumar: Monopolurile; averile creștinilor depind de aceste monopoluri. Aristocrația lipsită de bogăția funciară. Comerțul, industria și speculația. Luxul. Ridicarea salariului și scumpirea obiectelor de primă necesitate. Anarhia și beția, înțelesul secret al propagandei teoriilor economice. Foarte curând vom institui enorme monopoluri, rezervoare de bogății colosale, de care avuțiile chiar mari ale creștinilor vor depinde, astfel că vor fi înghițite în ele, ca și creditul statelor a doua zi după o catastrofa politică... Domnilor economiști, aici prezenți, aveți în vedere importanța acestei
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
Concluzie Televiziunea favorizează comportamentele altruiste pentru că le crește ratingul personalităților care apar pe sticlă. Celebritățile țin un discurs despre valorile umanitare, despre drepturile omului, despre politica corectă, pentru că gesturile lor sunt urmările de milioane de potențiali consumatori. Celebritățile nu dețin monopolul sacrificiului și mărinimiei, dar au mult mai multe mijloace pentru a le arăta. Pentru mai multe informații Kurzban, R. et al. (2007), „Audience effects on moralistic punishment”, Evolution and Human Behavior, vol. 28, nr. 2, pp. 75-84. 48. De ce sunteți
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
prin limbă se afirmă singularitatea culturală și creativitatea fiecărui popor. Astăzi, această concepție o vedem exprimată atât în politica defensivă a "ariilor francofone", cât și în politica pro-tectoare a unei "excepții culturale" franceze în cadrul lumii europene, destinată să facă față monopolului producțiilor culturale provenite din lumea anglo-americană (în limba engleză). "Științele culturii" • Fondarea "științelor culturii" Sociologia germană a apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea, în toiul unei dezbateri epistemologice între "științele naturii" și "științele culturii", ceea ce s-a numit "gâlceava
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
cultural" (Bourdieu) sau al "lumilor" (Becker). Instituțiile sunt mai mult sau mai puțin instituționalizate. Academiile, juriile, universitățile, criticii se preocupă să impună definițiile convenționale care încadrează obiectele supunându-le unei serii de canoane și criterii. Competența constă în a deține monopolul legitimității, adică monopolul capacității sociale de a spune care bun este sau nu cultural (cf. exemplul comitetelor de lectură de la edituri, a căror funcționare este descrisă de Anne Simonin și Pascal Fouché, "Comment on a refusé certains de mes livres
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
al "lumilor" (Becker). Instituțiile sunt mai mult sau mai puțin instituționalizate. Academiile, juriile, universitățile, criticii se preocupă să impună definițiile convenționale care încadrează obiectele supunându-le unei serii de canoane și criterii. Competența constă în a deține monopolul legitimității, adică monopolul capacității sociale de a spune care bun este sau nu cultural (cf. exemplul comitetelor de lectură de la edituri, a căror funcționare este descrisă de Anne Simonin și Pascal Fouché, "Comment on a refusé certains de mes livres. Contribution à une
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
religioasă a lui Weber a dezvoltat, de asemenea, această perspectivă. Activitatea religioasă produce valoare ("mântuirea"), adică anumite calificări sociale nedetașabile de ierarhii: profesioniștii calificați ("virtuoșii"), pe de o parte, și necalificații ("masele"), pe de alta. Această diviziune provoacă lupte pentru monopolul accesului la calificare ("căile mântuirii"); • Norbert Elias (1897-1990), în lucrarea sa despre procesele de excludere (Logiques de l'exclusion, trad. fr., Fayard, Paris, 1997; ed. I germană, 1965), descrie aceste procese de devalorizare și stigmatizare: grupurilor fizice și umane le
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
a oricărui artist este așadar cea de demiurg, nu de Dumnezeu, care, după expresia lui Leibniz, Dum calculat, fit mundus ("în timp ce El calculează, lumea devine"). • Consecință: concurența artă-religie Creatorul se definește printr-o violență a iruperii în real, al cărui monopol și-l dispută cu Dumnezeu, câteodată opunân-du-i-se: "Prin durată, arta protestează împotriva morții... Arta este aparența a ceea ce moartea nu ajunge să atingă" (Adorno, 1995, p. 51). La fel, Jean Duvignaud (Sociologie de l'art, PUF, Paris, 1967) și Pierre
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
în istoria economică, s-a manifestat între etica religioasă și producția artistică, între practicile ritualice și plăcerea artistică, opunând puternic profetul (care vorbește în numele lui Dumnezeu) și artistul (care "se joacă" de-a Dumnezeu). Weber a arătat cum se exercita monopolul creației asupra lumii umane a formelor create. El a arătat, totodată, limitele acestuia, chiar interdicțiile (cf. refuzul iconoclast al tuturor figurilor antropomorfe ale lui Dumnezeu în iudaism și islam) (Weber, 1996, pp. 410-460). Oricum ar fi, perspectiva lui Weber ne
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
aplică modalități stricte de învățare, educă privirea, fixează performanțe de atelier și impune reguli de compoziție; gustul "dominant" și "oficial" se dezvoltă. De exemplu, academicienii au început prin a stabili o doctrină estetică (ierarhia genurilor picturale, separația strictă a artelor). Monopolul dreptului de expoziție (Salonul) constituia mijlocul de a controla aplicarea doxei. Era dotat cu un juriu de academicieni care susținea o linie ortodoxă, interzicând apariția altor forme artistice. Organizându-se, învățământul a transformat condițiile sociale ale vieții artistice, fără să
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de expresie a dreptului culturii și cel de exercitare a dreptului la cultură pentru cetățeni. În fine, atât statul cât și comunitățile obțin din această dublă intervenție garanția de legitimitate a unei politici publice, adică vorbind în limbaj weberian legitimitatea monopolului simbolic exercitat prin ea. La nivel local • Efortul cultural al colectivităților locale Eforturile alocate de colectivitățile locale sunt, pro-porțional, mult mai mari decât cele ale statului central. Tabelul 2. Finanțarea publică a culturii (miliarde de franci, 1993) Statul central: 37
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
interesului general și la valorile pe care, cel puțin teoretic, acesta are ambiția de a le exprima? În cazul în care credința în legitimitate depinde de adevăr, nu ajunge să se invoce faptul că statul are dreptul să-și exercite monopolul în crearea și aplicarea dreptului după un sistem de reguli raționale. O procedură nu poate de una singură să ofere legitimitate. Dimpotrivă, procedura legislativă este ea însăși supusă constrângerii legitimării." Jürgen Habermas, 1978, p. 137. Cei care critică procedurile, mijloacele
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
asemenea politici răspunde unei probleme de legitimare a puterilor publice. Iar motivația ei "probabilă" provine dintr-o nevoie de a confirma legitimitatea acțiunii politice asupra dimensiunii sensului, simbolului și creației. Statul apare dezinteresat și neutru tocmai datorită culturii, al cărei monopol și-l asigură în cursul timpului (Bourdieu, 1997). • Punerea în valoare a puterii Istoric, o anumită calificare culturală a puterii și a curții se operează prin artă și artiști. Acest fapt se produce încă din epoca monarhiei. Bernard Tesseydre (1970
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
vorbește de o "ordine morală", de "artă de stat", de "gust înalt", de "voință de putere" în legătură cu arta din secolul lui Ludovic al XIV-lea. Statul vrea să controleze totul pentru gloria, prestigiul și menținerea dominației sale. Decretează că deține monopolul creației. Dominique Colas (1990) propune o lectură a politicii culturale în termeni de dominație: orice imagine a puterii se întemeiază pe o putere a imaginii. Nu-și însușește statul imaginea "creatoare" a culturii tocmai fiindcă arta (contemporană), cu toată evanescența
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
statul procedează la distribuirea de diplome (arhitectul este "DPLG", diplomat al guvernului), la calificarea statutelor, la atribuirea gradelor. Din punctul de vedere al titularului, rolul statului este de a le garanta acestora validitatea și generalitatea, precum și durata. Nu are doar "monopolul violenței legitime" (Weber), ci îl deține, în același timp, și pe acela al consacrării legitime. Aici, decizia și alegerea politice ne plasează în zona proceselor și a operațiilor, adică a patrimoniului pe cale de constituire prin acțiunea statului. Trei timpi și
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
fi, conservarea și restaurarea par să constea în recalificarea bunurilor protejate. Tot cu aceste ocazii, bunurilor le poate fi atribuită o altă finalitate. În definitiv, prin cele două forme, înscrierea în excepționalitate și conservarea stării bunurilor culturale, statul, care deține monopolul, acționează asupra timpului, a spațiului și a numărului. Valorizarea Obiectivele După dobândirea, conservarea și protejarea de către puterea publică, urmează timpul valorizării. O cultură nu poate exista fără publicuri care să permită valorizarea ei, adică să o consume, să o aprecieze
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]