5,403 matches
-
și un ideolog onest, care timp de zeci de ani nu a ezitat să-și exprime vederile sale unice și influente". Vicepremierul și ministrul dezvoltării zonelor Negev și Galileia, Shimon Peres a declarat că: "Unul dintre părinții spirituali ai mișcării muncitorești din Israel ne-a părăsit". Ministrul apărării, Amir Peretz, a afirmat: "astăzi, unul dintre giganții statului Israel ne-a părăsit. Dacă este vreun om despre care să se spună că a fost unul dintre titanii generației sale, acesta este Yitzhak
Yitzhak Ben-Aharon () [Corola-website/Science/306038_a_307367]
-
israelian al învățămantului și culturii și în această calitate a inițiat și aplicat programul de eradicare a analfabetismului,o acțiune amplă de predare a limbii ebraice în rândurile populației adulte. În anul 1965 a fost ales în Knesset din partea Listei muncitorești israeliene Rafi (formația politică creată de Ben Gurion după excluderea sa din Partidul Mapai). După reunirea fracțiunilor social democrate Mapai, Rafi și Ahdut Haavoda - Poaley Tzion în 1968 în cadrul comun al Partidului Muncii, a devenit deputat al acestui partid. Între
Ițhak Navon () [Corola-website/Science/306045_a_307374]
-
printr-o hotărâre judecătorească. Între anii 1948-1951 a avut o activitate didactică și a îndeplinit mai multe funcții începând cu cea de secretar de clasă și județ ajungând până la funcția de șef de secție al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Muncitoresc. După ce a absolvit Școala Militară de Ofițeri cu gradul de locotenent, în anul 1952, lucrează în Ministerul de Interne, până în 1974, ca specialist în învățământul militar. Aici îndeplinește mai multe funcții (șef de birou, șef de serviciu, adjunct șef de
Iulian Vlad () [Corola-website/Science/306075_a_307404]
-
micro-orașe”. Concret, toate cartierele erau prevăzute cu numeroase blocuri de locuințe, spații verzi, piațete, clădiri ținând de serviciile publice, de educație (școli elementare, medii și tehnice) și de cultură (teatre, cinematografe ș.a.), mari magazine; în cazul cartierelor de la periferie, numite „muncitorești”, acestora li se adăugau fabricile, în majoritate specializate pe articole de industrie grea. Totuși Bucureștiul se remarcă ca abordare urbanistică prin interesul pentru racordarea noului la vechi: demolările sunt rare, se caută armonizarea noilor construcții cu cele antebelice (dimpotrivă, imobilele
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
voturi nu a avut niciun parlamentar ales; în schimb, Partidul Liberal-Progresist, cu 19,5% din voturi a avut 7 parlamentari, Partidul Liberal, cu 18,4% din voturi, 4 parlamentari; Partidul Progresist, cu 11,2% din voturi, 4 parlamentari, iar Partidul Muncitoresc, cu 8,7% din voturi a avut 2 parlamentari. Explicația acestui rezultat este ca, cu 3 excepții, Partidul Liberal-Progresist, Liberal, Progresist și cel Muncitoresc au avut candidați unici. În cazul României, există încă un pericol: s-ar putea ca politicieni
Vot uninominal () [Corola-website/Science/306140_a_307469]
-
4% din voturi, 4 parlamentari; Partidul Progresist, cu 11,2% din voturi, 4 parlamentari, iar Partidul Muncitoresc, cu 8,7% din voturi a avut 2 parlamentari. Explicația acestui rezultat este ca, cu 3 excepții, Partidul Liberal-Progresist, Liberal, Progresist și cel Muncitoresc au avut candidați unici. În cazul României, există încă un pericol: s-ar putea ca politicieni compromiși, pentru care niciun partid nu și-ar asuma răspunderea să ajungă parlamentari prin "pomeni electorale". Un "precedent" îl constituie cazul lui Vanghelie, care
Vot uninominal () [Corola-website/Science/306140_a_307469]
-
El s-a remarcat și ca prozator, scriind literatură pentru copii, printre care amintim: "Oameni în cătușe de aur" (1946), "Alte pățanii și năzdrăvănii", "Meșterul strică și alte povestiri" etc. Marin Iorda a lucrat apoi ca regizor artistic la Teatrul Muncitoresc C.F.R. Giulești, participând la regizarea printre altele a pieselor: "Vinovații fără vină" de (1951), "Plicul" de Liviu Rebreanu (1956) și "Doctor în filosofie" de Branislav Nusici (1957). Scriitorul și omul de teatru Marin Iorda a decedat la data de 25
Marin Iorda () [Corola-website/Science/306211_a_307540]
-
40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România”. În anii 1963-1964 a participat la întocmirea documentelor care au dus la Declarația din aprilie 1964. Adoptată la plenara C.C al P.M.R. din 15-22 aprilie 1964, „Declarația cu privire la poziția Partidului Muncitoresc Român în problemele mișcării comuniste și muncitorești internaționale”, anunța o reorientare a conducerii comuniste de la București în raport cu Uniunea Sovietică. Declarația enunța principiile călăuzitoare care trebuiau să stea la baza raporturilor dintre partidele comuniste: egalitatea în drepturi, neamestecul în treburile interne
Paul Niculescu-Mizil () [Corola-website/Science/306212_a_307541]
-
din România”. În anii 1963-1964 a participat la întocmirea documentelor care au dus la Declarația din aprilie 1964. Adoptată la plenara C.C al P.M.R. din 15-22 aprilie 1964, „Declarația cu privire la poziția Partidului Muncitoresc Român în problemele mișcării comuniste și muncitorești internaționale”, anunța o reorientare a conducerii comuniste de la București în raport cu Uniunea Sovietică. Declarația enunța principiile călăuzitoare care trebuiau să stea la baza raporturilor dintre partidele comuniste: egalitatea în drepturi, neamestecul în treburile interne, dreptul exclusiv al fiecărui partid de a
Paul Niculescu-Mizil () [Corola-website/Science/306212_a_307541]
-
lui Bismarck de represiune a minorității catolice; în aceeași notă extrem de puțin liberală, aceștia s-au raliat și întru sprijinirea politicilor antisocialiste ale lui Bismarck, practic legi de interzicere a partidului social democrat și măsuri de persecutare violentă a mișcării muncitorești. Dacă ambele măsuri reacționare ale lui Bismarck au eșuat finalmente, ele au lăsat totuși urme adânci în societatea germană, divizată de acum pentru multă vreme pe noile linii de fractură religioasă și de clasă: catolicii au devenit dușmani înrăiți ai
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
lui Bismarck au eșuat finalmente, ele au lăsat totuși urme adânci în societatea germană, divizată de acum pentru multă vreme pe noile linii de fractură religioasă și de clasă: catolicii au devenit dușmani înrăiți ai liberalismului și modernității, iar mișcarea muncitorească s-a radicalizat, refuzând orice colaborare cu partidele burgheze și adoptând finalmente un program de inspirație marxistă, care făcea dezirabilă o răsturnare a sistemului. Același grup de istorici marxizanți subliniază și faptul că noțiunea însăși de cale unică se bazează
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
sub denumirea de "Complexul ", fiind ridicată în 5 ani (1952-1957). Între 1949 și 1954, șef de proiect a fost Panaite Mazilu. Construcția era destinată publicării presei de stat și în special a ziarului "Scînteia", „organ” al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român. Antena de pe această clădire a susținut pentru o vreme, începând din 1956, emițătorul Televiziunii Române. După anul 1989, Casa Scânteii a devenit cunoscută sub denumirea de Casa Presei Libere. Fostul Combinat Poligrafic „Casa Scânteii” s-a transformat și el, după
Casa Scânteii () [Corola-website/Science/304736_a_306065]
-
pe rând la gradele de maior (august 1954) și locotenent colonel (noiembrie 1956). La data de 16 februarie 1955 maiorul Vasile Milea a depus o cerere la Organizația de Bază a UM 04326 Basarabi pentru a deveni membru al Partidului Muncitoresc Român (PMR), ca urmare a faptului că „studiind hotărârile PMR, (...) mi-am dat seama de țelul și scopul măreț pe care-l urmărește să-l înfăptuiască în Patria noastră...”. Milea a dezvăluit într-o declarație din 20 iulie 1955 că
Vasile Milea () [Corola-website/Science/304805_a_306134]
-
pentru socialism, alături de cele ale altor militanți pentru cauza muncitorilor și pentru socialism. În 1991, mausoleul a fost dezafectat iar osemintele reprezentaților comuniști au fost mutate în alte cimitire. Numele Leontin Sălăjan a fost acordat unui bulevard din nou-construitele cartiere muncitorești din București (astăzi Bulevardul Nicolae Grigorescu), precum și Pieței Titan. După Revoluția din decembrie 1989, bulevardul și piața au fost redenumite. De asemenea, obiective industriale și militare au primit numele generalului (Școala Superioară de ofițeri de Artilerie Antiaeriană și Radiolocație “Leontin
Leontin Sălăjan () [Corola-website/Science/304808_a_306137]
-
mai bogate în resurse naturale. Pe măsură ce războiul a progresat, guvernul și comuniștii s-au folosit de accesul la armament sovietic pentru a restaura controlul guvernului asupra efortului de război, atât pe căi diplomatice, cât și prin forță. Anarhiștii și Partidul Muncitoresc al Unității Marxiste ("Partido Obrero de Unificación Marxista", sau POUM) au fost integrați cu armata regulată, în ciuda rezistenței; POUM a fost scos în afara legii și denunțat fals ca unealtă a fasciștilor. În "Zilele din Mai" din 1937, sute de mii
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
sovietică a vandut înapoi materialul rulant confiscat iar locomotivele s-au întors din Austria și Germania. Pentru a accelera reconstrucția, MÁV a cumpărat 510 locomotive Clasa USATC S160 care au devenit MAV 411. În epoca stalinista din anii 1950, Partidul Muncitoresc din Ungaria a ordonat o industrializare accelerată iar căile ferate au fost considerate elementul cheie al acestui proces. Trenurile supraîncărcate erau trase de locomotive slab întreținute pe linii de proastă calitate. Au fost elaborate planuri cincinale nerealiste iar neîndeplinirea acestor
MÁV () [Corola-website/Science/305535_a_306864]
-
alte avantaje ale amenajării. Astfel, pentru amenajarea de la Bicaz pe râul Bistrița, planul arăta că lacul de acumulare Izvorul Muntelui, putea servi și la irigarea a 200.000 ha. în Bărăgan. Planul de electrificare, aprobat de Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român la 26 octombrie 1950, acoperea dezvolatarea energetică a țării pe intervalul 1951 - 1960. Primele centrale hidroelectrice care au fost executate în cadrul acestui plan au fost hidrocentrala Moroeni pe râul Ialomița (începută înainte de aprobarea Planului de Electrificare), hidrocentrala Sadu V
Planuri de amenajare a apelor din România () [Corola-website/Science/305586_a_306915]
-
în anul 1942, dar nu a fost primit din cauza "lipsei de pregătire". Ca urmare, s-a întors în sat, și a lucrat lotul de pământ de 1,5 hectare al familiei Ceaușescu. În anul 1946 devine membru al Uniunii Tineretului Muncitoresc (UTM), activând totodată la secția de propagandă și agitație a PCR din Scornicești. În anii de după război, a lucrat casier la Cooperativa de Consum locală (1947-1950). Conform dosarului său de cadre de la partid, alcătuit de Comisia de Verificare în anul
Ilie Ceaușescu () [Corola-website/Science/305621_a_306950]
-
de Construcții din cadrul Institutului Politehnic din Iași, unde a obținut diploma de inginer constructor, în anul 1966. În perioada studenției, s-a remarcat și ca sportiv de performanță, jucând fotbal ca mijlocaș la echipa de aur a Iașului, Clubul Sportiv Muncitoresc Studențesc (C.S.M.S.) în perioada 1960-1965. S-a remarcat prin dăruire și fair-play, câștigând inimile iubitorilor acestui sport. După absolvirea studiilor universitare tehnice, a fost angajat ca inginer la Trustul de Construcții Iași (1967-1977). Și-a adus aportul în calitate de inginer la
Emil Alexandrescu () [Corola-website/Science/305625_a_306954]
-
cartierului a fost construită platforma industrială „Valea Sucevei”. După 1970, a apărut cartierul Cuza Vodă, cu blocuri de locuințe, construite în special pentru muncitorii angajați la fabricile și uzinele din zona industrială. Toate acestea au transformat Burdujeni într-un „cartier muncitoresc”. Burdujeni-Sat a rămas singura zonă veche, cu caracter rural. După 2000, pe locul unora dintre fabricile desființate au apărut centre comerciale precum Iulius Mall sau Shopping City Suceava. Comuna Burdujeni, care până în anul 1926, când s-a făcut noua împărțire
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
al Teatrului Național, inaugurat în 1973, aflat printre primele trei teatre din România, Filarmonica de Stat Oltenia, înființată în 1947 (gazda unor festivaluri naționale și internaționale de renume) sau stadionul "Central" (azi "Ion Oblemenco"). Apar pe locul unor mahalale, cartiere muncitorești de blocuri din panouri prefabricate ca "Valea Roșie", "Craiovița" sau "Lăpușului" ș.a. S-a dezvoltat rețeaua de transporturi, în 1948 s-a înființat Regia de transport Craiova care, în timp, a dezvoltat 3 rețele de transport: trasee de autobuze, trasee
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
sale artistice a fost între cea de-a doua jumătate a anilor ’20 și prima jumătate a anilor ’30. În perioada 1924-1927 a realizat reliefuri simbolice pentru fațadele unor clădiri publice din Timișoara, precum frizele Palatului Ciobanu, altorelieful fațadei Căminului Muncitoresc, ornamentele intrării Farmaciei Kuhn. A ridica monumente ale soldaților căzuți în primul război mondial î mai multe comune bănățene (Ciacova, Șandra). A proiectat și sculptat monumentele funerare ale unor familii avute din Timișoara. În anul 1925 s-a alăturat grupului
Ferdinand Gallas () [Corola-website/Science/305721_a_307050]
-
nici de reacțiile din celelalte țări cu regimuri comuniste care au epurat, măcar în parte, conducerea cu orientare stalinistă, Gheorghe Gheorghiu-Dej continua să conducă țara cu aceleași metode autoritare. Totuși s-a aflat că la Plenara Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român din Martie 1956, Miron Constantinescu și Iosif Chișinevschi se opuseseră lui Gheorghiu-Dej, susținând necesitatea unei liberalizări în spiritul celei a lui Hrușciov, propunere net respinsă de Gheorghiu-Dej. Studenții considerau că neintervenția armatei sovietice în primele zile ale revoluției maghiare
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]
-
de la Facultatea de Filozofie au mai încercat să organizeze o nouă manifestație la 15 noiembrie, dar organizatorii au fost arestați înainte de a putea transmite mai departe această inițiativă. Încă din 27 octombrie 1956, Biroul Politic al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, întrunit în regim de urgență înființase un comandament de criză sub conducerea lui Emil Bodnăraș, în alcătuirea căruia intrau Nicolae Ceaușescu, Alexandru Drăghici și Leontin Sălăjan. Comandamentul avea atribuții foarte largi, având dreptul de a ordona deshiderea focului și
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]
-
în fața organizației de Komsomol din Moscova, la 8 noiembrie 1956, Nikita Hrușciov a făcut aluzie la protestele studenților din România, afirmând că au existat "unele manifestări nesănătoase" printre studenți "în unele instituții de învățământ din România". El a felicitat Partidul Muncitoresc Român pentru modul rapid și eficient în care a rezolvat problema protestelor. Discursul le demonstra studenților care inițiaseră mișcările de protest că încercarea de a iniția un dialog pentru o destalinizare din România evita de fapt confruntarea problemei principale, că
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]