5,372 matches
-
Henry era mort, Boisdeffre demisionase, Gonse nu mai avea nicio autoritate, iar du Paty fusese prea grav compromis de Esterházy: pentru conspiratori, era un dezastru. Guvernul a fost de aici încolo prins între două focuri: legea și dreptatea contra presiunii naționaliste a străzii și a comandamentului armatei, care s-a reluat. Cavaignac, demisionar, a continuat să-și răspândească viziunea antidreyfusardă asupra cazului, și poza în lider antirevizionist. Generalul care i-a urmat în funcție, influențat de statul major, a dat aviz
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
care doreau să înăbușe revizuirea și să retragă dosarul de la Curte. La 5 decembrie, cu ocazia unei dezbateri din Cameră pe tema transmiterii „dosarului secret” la Curtea de Casație, tensiunea a crescut și mai mult. Injuriile, invectivele și alte violențe naționaliste au făcut loc amenințărilor cu revoluția. declara: „Dacă trebuie să facem război civil, îl vom face”. A survenit o nouă criză și în sânul Curții de Casație, în urma căreia Quesnay de Beaurepaire, președintele parchetului civil de pe lângă Curtea de Casație, a
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
criză și în sânul Curții de Casație, în urma căreia Quesnay de Beaurepaire, președintele parchetului civil de pe lângă Curtea de Casație, a acuzat în presă parchetul penal de dreyfusism. El a demisionat la 8 ianuarie 1899 și a devenit erou al cauzei naționaliste. Această criză a reușit să ducă la desesizarea parchetului penal, în favoarea unei anchete mixte. Revizuirea a fost blocată. În 1899, afacerea ocupa din ce în ce mai mult atenția scenei politice. La 16 februarie 1899, președintele Félix Faure a murit. A fost ales în locul
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
fost împinși spre dreapta politică. Afacerea Dreyfus a dus la o recompunere clară a peisajului politic francez. Curtea de Casație a analizat cazul în contextul unor campanii de presă împotriva parchetului penal, magistrații fiind constant împroșcați cu noroi în ziarele naționaliste încă de la . La 26 septembrie 1898, după un vot în Guvern, Ministerul Justiției au făcut apel la Curtea de Casație. La 29 octombrie, în urma comunicării raportului dat de Alphonse Bard, parchetul penal a Curții declara „cererea admisibilă și se va
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
deciziile Curții de Casație nu mai erau luate în considerare. S-a discutat mai ales despre borderou, deși se stabilise deja că el este dovada vinovăției lui Esterházy. Cu toate acestea, Mercier a fost huiduit la ieșirea de la audiere. Presa naționalistă și antidreyfusardă s-a pierdut în presupuneri pe marginea tăcerii lui în raport cu „proba decisivă” (pseudo-borderoul adnotat de Kaiser, despre a cărui existență nu a găsit nimeni vreodată vreo dovadă), despre care vorbise atât de mult înainte de proces. La 14 august
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
refuzat politicos guvernul. Ministrul de război, generalul , a trimis un mesaj respectuos maiorului , comisarul Guvernului, cerându-i să rămână în spiritul hotărârii de revizuire luată de Curtea de Casație. Ofițerul s-a făcut că nu înțelege sugestia și, cu ajutorul avocatului naționalist Auffray, adevăratul suflet al acuzării, a făcut un rechizitoriu împotriva lui Dreyfus. De partea apărării, trebuia luată o hotărâre, întrucât rezultatul procesului se anunța a fi unul nefavorabil, în ciuda evidenței lipsei de probe împotriva acuzatului. În numele primului ministru, Waldeck-Rousseau, cu ajutorul
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
a juca cartea concilierii în schimbul achitării pe care părea să o promită guvernul. Dar a fost o nouă amăgire. Demange, singur, și fără iluzii, a asigurat apărarea lui Dreyfus, într-o atmosferă de război civil. La Paris, agitatorii antisemiți și naționaliști de la Auteuil au fost arestați. și cei ce fugiseră și se regrupaseră în au fost atacați de poliție. La 9 septembrie 1899, Curtea și-a anunțat verdictul: Dreyfus a fost găsit vinovat de trădare, dar cu „circumstanțe atenuante” (cu 5
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
în viața politică franceză. Această opoziție a avut totuși, conform tuturor istoricilor, un efect benefic asupra ordinii republicane. S-a observat, într-adevăr, o întărire a democrației parlamentare și un eșec al forțelor monarhiste și reacționare. Violența excesivă a partidelor naționaliste i-a făcut pe republicani să se ralieze într-un front unit, care a dejucat tentativele de revenire la "vechea ordine". Pe termen scurt, forțele politice "progresiste", apărute la alegerile din 1893 și confirmate în 1898, în plină afacere Dreyfus
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
împotriva naționalismului autoritarist care s-a exprimat cu această ocazie. Progresul dezinhibat al unui naționalism populist a fost o altă mare consecință a evenimentului în lumea politică franceză, și deși acesta nu s-a născut odată cu afacerea Dreyfus, doctrina politică naționalistă fiind teoretizată de încă din 1892. Naționalismul a cunoscut suișuri și coborâșuri, dar a reușit să se mențină totuși ca forță politică, sub titulatura de , până la înfrângerea din 1940, când, după cincizeci de ani de luptă, a ajuns la putere
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
și totale a urii rasiale. La ieșirea din război, monstruozitatea "soluției finale" a devenit evidentă pentru toată lumea și a dus la cenzurarea până în ziua de astăzi a exprimării unui antisemitism, care mai apare din când în când în declarațiile partidelor naționaliste, pe atât de șocante pe cât sunt de rare. Persistența unui sentiment antisemit rezidual în Franța, pare încă de actualitate judecând după anumite crime și infracțiuni care, uneori, apar pe primele pagini ale ziarelor. O altă urmare în plan social a
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
articole literare și cronici teatrale. A fost arestat pentru prima dată la începutul anului 1908, fiind învinuit că a citit literatură progresistă, dar a fost eliberat abia după schimbarea regimului la sfârșitul aceluiași an. El s-a înscris în partidul naționalist armean, Dașnak, care urmărea scopul eliberării poporului armean de sub jugul asupritor al turcilor. În timpul genocidului la adresa poporului armean din anul 1915, a fost urmărit de poliție și a trăit ascuns timp de patru ani. În anul 1920, odată cu instaurarea regimului
H.Dj. Siruni () [Corola-website/Science/316477_a_317806]
-
prezintă capul unei sculpturii (""Youth"") realizată de artistul german Arno Breker. Site-ul are peste 7.000 de articole în limba engleză și are versiuni în cincisprezece limbi europene. Printre subiectele acoperite se numără: Istoria europeană, Mitologia nordică și muzica naționalistă albă. Crítica de la Argentina a observat descrierile strălucitoare făcute lui Adolf Hitler și altor personalități naziste. Funcționarea Metapedia depinde de MediaWiki, un software, gratis și liber, pe o platformă wiki scris în PHP și construit pe bază de date MySQL
Metapedia () [Corola-website/Science/322450_a_323779]
-
mai fanatică a mișcării, „Squadristi” și cu liderii lor „Ras”. În iulie 1921, Giolitti a încercat fără succes să dizolve "squadristi". Atunci înțelegerea cu socialiștii a fost ruptă, apoi, la rândul său, în noiembrie 1921, Mussolini a adoptat un program naționalist și conservator și a fondat Partidul Național Fascist, care în iulie 1922 avea 700,000 de membri. În luna august a fost declanșată o grevă antifascistă generală, dar nu a reușit să readucă la viață Partidul Popular Italian (Partito Popolare
Marșul asupra Romei () [Corola-website/Science/322490_a_323819]
-
(CTV) a fost o forță expediționară italiană dislocată în Spania în ajutotul generalului Francisco Franco și a forțelor sale naționaliste în timpul războiului civil din Spania. CVT s-a aflat sub comanda lui Mario Roatta, Ettore Bastico, Mario Berti și Gastone Gambara. În iulie 1936, la începutul Războiului civil din Spania, cea mai mare parte a forțelor de elită naționaliste era
Corpo Truppe Volontarie () [Corola-website/Science/316907_a_318236]
-
Spaniol și în Insulele Canare. În același timp, în Spania, forțele reduse numeric ale naționaliștilor și ale Guardia Civil erau blocate în luptele cu forțele proguvernamentale, Guardia de Asalto și cu unitățile militare rămase loiale Frontului Popular (de stânga). Situația forțelor naționaliste era cu atât mai grea cu cât aviația și marina spaniolă rămăseseră în cea mai mare parte loiale guvernului. Dacă forțele naționaliste care acționau în Spania continentală nu ar fi obținut întăriri de urgență, rebeliunea ar fi fost rapid înăbușită
Corpo Truppe Volontarie () [Corola-website/Science/316907_a_318236]
-
cu forțele proguvernamentale, Guardia de Asalto și cu unitățile militare rămase loiale Frontului Popular (de stânga). Situația forțelor naționaliste era cu atât mai grea cu cât aviația și marina spaniolă rămăseseră în cea mai mare parte loiale guvernului. Dacă forțele naționaliste care acționau în Spania continentală nu ar fi obținut întăriri de urgență, rebeliunea ar fi fost rapid înăbușită. Generalul Franco și alți lideri naționaliști au trimis emisari la Berlin și Roma pentru a cere ajutor. Atât dictatorul german, Adolf Hitler
Corpo Truppe Volontarie () [Corola-website/Science/316907_a_318236]
-
cu cât aviația și marina spaniolă rămăseseră în cea mai mare parte loiale guvernului. Dacă forțele naționaliste care acționau în Spania continentală nu ar fi obținut întăriri de urgență, rebeliunea ar fi fost rapid înăbușită. Generalul Franco și alți lideri naționaliști au trimis emisari la Berlin și Roma pentru a cere ajutor. Atât dictatorul german, Adolf Hitler, cât și cel italian, Benito Mussolini, au răspuns pozitiv acestor cereri de ajutor. Italienii și germanii au trimis avioane de mare capacitate în Maroc
Corpo Truppe Volontarie () [Corola-website/Science/316907_a_318236]
-
pentru a cere ajutor. Atât dictatorul german, Adolf Hitler, cât și cel italian, Benito Mussolini, au răspuns pozitiv acestor cereri de ajutor. Italienii și germanii au trimis avioane de mare capacitate în Maroc, care au transportat pe calea aerului forțele naționaliste din Maroc în Spania continentală. Sosirea acestor întăriri a permis forțelor naționaliste din Spania să preia inițiartiva în luptele din Peninsula Iberică. Italienii au folosit de asemenea porturile controlate de naționaliști și pe cele portugheze pentru debarcarea și aprovizionarea trupelor
Corpo Truppe Volontarie () [Corola-website/Science/316907_a_318236]
-
italian, Benito Mussolini, au răspuns pozitiv acestor cereri de ajutor. Italienii și germanii au trimis avioane de mare capacitate în Maroc, care au transportat pe calea aerului forțele naționaliste din Maroc în Spania continentală. Sosirea acestor întăriri a permis forțelor naționaliste din Spania să preia inițiartiva în luptele din Peninsula Iberică. Italienii au folosit de asemenea porturile controlate de naționaliști și pe cele portugheze pentru debarcarea și aprovizionarea trupelor naționaliste spaniole. Submarinele au început să atace și să scufunde vasele de
Corpo Truppe Volontarie () [Corola-website/Science/316907_a_318236]
-
din Maroc în Spania continentală. Sosirea acestor întăriri a permis forțelor naționaliste din Spania să preia inițiartiva în luptele din Peninsula Iberică. Italienii au folosit de asemenea porturile controlate de naționaliști și pe cele portugheze pentru debarcarea și aprovizionarea trupelor naționaliste spaniole. Submarinele au început să atace și să scufunde vasele de transnport spaniole, sovietice și ale altor națiuni, care transportau diferite mărfuri către porturile controlare de republicani. Liga Națiunilor a clasificat aceste atacuri drept „piraterie” și italienii au trebuit să
Corpo Truppe Volontarie () [Corola-website/Science/316907_a_318236]
-
blindate și artilerie). Divizia a 3-a a fost folosită pentru completarea efectivelor Diviziei a 2-a în aprilie 1937. După acest moment până la sfârșitul războiului, forțele italiene nu au mai acționat independent. Forțele terestre au luptat sub comanda liderilor naționaliști spanioli, iar forțele aeriene italiene au trecut sub comanda generalului Hugo Sperrle, comandantul Legiunea Kondor. aprilie - august: dată fiind reducerea efectivelor CCNN, italienii au început să lupte în unități "flechas" ("săgeți") mixte cu spaniolii, în cadrul cărora italienii asigurau personalul ofițeresc
Corpo Truppe Volontarie () [Corola-website/Science/316907_a_318236]
-
atât pentru menținerea unui echilibru între puterile internaționale, cât și pentru a reglementa cooperarea între națiuni, pentru a inaugura o fază pașnică a capitalismului. Aceste inițiative, precum și concepțiile unui internaționalism în general au fost mereu criticate vehement de forțele ultraconservatoare naționaliste. După cele două războaie mondiale, forțele politice cu orientare de stânga au salutat aceste organisme internaționale nou înființate, dar au susținut că ele suferă de deficit democratic și că, prin urmare, au fost insuficiente nu numai pentru a preveni un
Noua Ordine Mondială () [Corola-website/Science/316962_a_318291]
-
(n. 4 mai 1902 - d. 20 septembrie 1977, satul Volovăț, județul Suceava) a fost om politic român de extremă dreaptă din Bucovina, membru fondator și lider al organizațiilor naționaliste și antisemite Liga Apărării Național-Creștine (cuziștii) și Partidul Național Creștin. S-a născut în Bucovina ocupată de Imperiul Austro-Ungar în anul 1902, ca fiu al lui Constantin și al Minodora Robu. A urmat cursurile Școlii Normale din Cernăuți. În anul
Nichifor Robu () [Corola-website/Science/316967_a_318296]
-
de la Școala Normală, a urmat Școala de ofițeri, devenind locotenent de vânători de munte. A avut șapte copii. În anul 1923 a devenit membru fondator al Ligii Apărării Național-Creștine (conduse de profesorul Alexandru C. Cuza), un partid politic de orientare naționalistă și antisemită. S-a remarcat ca un militant de frunte al acestui partid fiind ales la 1 iunie 1931 ca deputat de Rădăuți, în timpul guvernării Iorga-Argetoianu. Deoarece a fost ales în paralel și ca deputat de Cernăuți, a renunțat la
Nichifor Robu () [Corola-website/Science/316967_a_318296]
-
oriunde erau trimise. Cu toate acestea statul sovietic a refuzat să trimită avionul în număr suficient și victoriile lor aeriene au fost în curând irosite datorită utilizării lor limitate. Mai târziu a aparut Messerschmitt Bf 109 care erau livrate forțelor naționaliste ale lui Francisco Franco care au asigurat superioritatea aeriană a acestora. Înfrângerile din Spania au coincis cu începutul [[Marea Epurare|Mării Epurări al lui Stalin în rândul conducerii armatei care a afectat semnificativ capacitatea de luptă a Forțelor Aeriene Sovietice
Forțele Aeriene Sovietice () [Corola-website/Science/329004_a_330333]