60,569 matches
-
taburete fuseseră reduse la lemne de foc. Rămășițele pernei pluteau În aer, ca o versiune de vară a unei ninsori. Grilajul de metal al sobei cu faianță fusese smuls și el; pe podea se vedeau movilițe de cenușă. Niște tălpi negre tropăiseră În jur, Încercând să caute o legătură Între lucruri, dar pierzându-se apoi printre mărunțișuri. Fiind prea greu de dărâmat, biroul fusese pur și simplu Întors, sertarele trase, conținutul lor răvășit pe jos. În mod ciudat, haina lui Anton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ca cea pe care o purtasem când m-am prezentat drept Anton ar fi fost prea copilăroasă pentru ocazia aceasta. De aceea, În timpul plimbării de mai devreme din după-amiaza aceasta, mi-am procurat ceva mai adecvat. Deși era o fustă neagră și alunecoasă ca păcatul, era mai lungă, astfel că-mi acoperea picioarele aproape În Întregime. Având În vedere situația, m-am străduit să creez un aspect atât discret cât și pasional, Încercând să sugerez vag, dar sigur, ideea de pericol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
trebuia să descopere vreo urmă deviantă. Cu cât cineva Îmi observa, de pildă, oasele sau pistruii mai puțin, cu atât mi-era mai ușor să fac ceea ce Dora Începuse. De aceea și cardiganul și ciorapii i-am ales să fie negri. Doar bluza era galbenă, dar speram să se vadă și bustiera neagră de sub șifonul subțire. Apropo, pe aceasta din urmă am umplut-o cu șosete În loc de batiste, ca să capete fermitatea necesară. Capsele bustierei Îmi strângeau umerii În mod plăcut, combinația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pildă, oasele sau pistruii mai puțin, cu atât mi-era mai ușor să fac ceea ce Dora Începuse. De aceea și cardiganul și ciorapii i-am ales să fie negri. Doar bluza era galbenă, dar speram să se vadă și bustiera neagră de sub șifonul subțire. Apropo, pe aceasta din urmă am umplut-o cu șosete În loc de batiste, ca să capete fermitatea necesară. Capsele bustierei Îmi strângeau umerii În mod plăcut, combinația de culori mă ducea cu gândul la numele cu care mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care, aparent, n-aveau nici o legătură Între ele, am continuat netulburat, sunt sigur că lumea s-ar fi dezgolit În toată splendoarea sa strălucitoare! Și, În orice caz, am adăugat conspirativ, Îmi imaginez că există o legătură secretă Între ochii negri ai unei anumite persoane la care mă gândeam, bobinele unui proiector de film și perla ascunsă În portțigaretul sub formă de scoică, aflat Întâmplător În posesia mea. Nu puteam să disting deocamdată ce fel de legătură era aceasta, reușeam doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Obosit, am observat că ciorapii mei de mătase fuseseră sfâșiați. Aveam picioarele zgâriate; rotulele, pătate de sânge. Rămășițele fustei mi se ridicaseră pe șolduri. Bluzei galbene Îi lipsea o mânecă și toți nasturii. Acum am băgat de seamă că sutienul negru atârna În afară: bretelele fuseseră rupte și șosetele cu care Îl umplusem au dispărut. Am dus mâna la tâmplă și mi-am dat seama că Îmi pierdusem și peruca. Doar poșeta azvârlită Într-un colț părea neatinsă. Mi-am cercetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
condițiile de muncă. Dar descoperind că pescarul se Îndrepta spre Torpedo-ul negru srpijinit de fațadă, colegul său Îi puse repede mâna pe umăr. Pe când eu mi-am fixat teancul de hârtii pe spatele bicicletei. Trecu un minut, apoi roțile negre, puncționate trecură zornăind nepăsător printre case, pe pietrele cubice, dispărură după colț, În direcția Bursei și a scuarului mare. Strada Dorei era pustie când am ajuns peste jumătate de oră, zornăind și uruind. Ca drumul să fie mai ușor, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-l expediez, apoi sunt liber să fac ce vreau. Tocmai m-am Îmbrăcat cu impermeabilul lui Ivan Britz. Cleștișorii Îmi mângâie gleznele, și calul de lemn de la Dora e În valiza de pe portbagajul bicicletei. În curând roțile Torpedo-ului meu negru ne vor legăna zumzâind pe smoala umedă, ducându-mă departe de iubire, rușine și durere, tocmai până În cartierul de după Mizerie. Apendice După investigări Îndelungate, a reieșit că Alexander Knisch, treizeci și cinci de ani Împliniți astăzi, domiciliat pe Otto-Ludwig-Straße, nr. 1, stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la cei cinci-șase anișori ai mei, spusele lui mi se păreau pline de miez, ba chiar mișcătoare, discursul lui despre zilele ploioase nu era întotdeauna la fel de bine primit și de polonezii cu caș la gură, de irlandezii violenți și de negrii analfabeți care populau districtul nevoiaș ce-i fusese repartizat spre sondare de către „Cea Mai Binevoitoare Instituție Financiară a Americii“. Prin mahala, lumea râdea de el. Nu-l asculta nimeni. Cum îl auzeau bătând, aruncau în ușă cu cutii goale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
primit cadou prima mea mănușă și prima mea minge de baseball, cu bâtă cu tot, dar pe aceasta nici n-am puterea s-o învârtesc de jur împrejur. Tata a ieșit de dimineață devreme cu pălăria, haina, papionul și pantofii negri, cărând la subraț registrul negru voluminos care-i spune cine cât îi datorează domnului Lindabury. Coboară absolut în fiecare duminică în zona locuită de negri căci, după cum îmi spune el, acesta-i cel mai bun moment pentru prinderea recalcitranților care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și prima mea minge de baseball, cu bâtă cu tot, dar pe aceasta nici n-am puterea s-o învârtesc de jur împrejur. Tata a ieșit de dimineață devreme cu pălăria, haina, papionul și pantofii negri, cărând la subraț registrul negru voluminos care-i spune cine cât îi datorează domnului Lindabury. Coboară absolut în fiecare duminică în zona locuită de negri căci, după cum îmi spune el, acesta-i cel mai bun moment pentru prinderea recalcitranților care nu vor să scoată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de jur împrejur. Tata a ieșit de dimineață devreme cu pălăria, haina, papionul și pantofii negri, cărând la subraț registrul negru voluminos care-i spune cine cât îi datorează domnului Lindabury. Coboară absolut în fiecare duminică în zona locuită de negri căci, după cum îmi spune el, acesta-i cel mai bun moment pentru prinderea recalcitranților care nu vor să scoată din buzunar cei zece-cinșpe cenți pârliți, stipulați a fi plătiți săptămânal. Se pune la pândă în locurile unde ies bărbații la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o idee „educativă“, tata face un ocol de zece mile până acasă. Pe bancheta din față, soră-mea numără cu glas tare pilonii care susțin minunatele cabluri educative, iar pe bancheta din spate eu adorm cu obrazul lipit de haina neagră din piele de focă a maică-mii. La Lakewood, unde într-o iarnă petrecem un weekend cu membrii Clubului Gin Rummy de Duminică seara, din care fac parte și părinții mei, eu dorm cu taică-meu într-un pat de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-și tovarășul nesăbuit, lăsându-l să se descurce singur într-o lume a băieților dominată de jambiere de fotbal și garduri de țăruși, de bețe, pietre și bricege, de toate primejdiile care au umplut-o pe maică-mea de presimțiri negre și împotriva cărora am fost prevenit iar și iar și iar. Și iarăși. Și din nou. Și încă o dată. Prin urmare, testiculul meu stâng și-a mutat domiciliul în imediata apropiere a canalului inghinal. Apăsând cu degetul în șanțul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
îndesat ca un taur - ca toți bărbații din familia noastră, cu excepția mea - și semăna izbitor cu actorul John Garfield. Mama îl adora și-l făcea să roșească mereu (e unul dintre talentele cucoanei) declarând în prezența lui: — Cu niște gene negre ca ale lui Heshele, oricare fată, credeți-mă, ar avea asigurat la Hollywood un contract de-un milion de dolari. Într-un colț al beciului, în capătul opus locului unde își ținea unchiul Hymie navetele de Squeeze îngrămădite până-n tavan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nu-și curme viața atât de tânără și să n-o încredințeze celui mai cumplit vrăjmaș al său. Eram după paravanul din camera de zi când rabinul a urcat cu pași maiestuoși treptele de la intrare, îmbrăcat în uriașul lui palton negru. El îi făcuse lui Heshie inițierea pentru bar-mițva și dârdâiam numai la gândul că, într-o bună zi, o să-mi vină și mie rândul. Rămase vreme de mai bine de o oră să se sfătuiască cu băietanul cel sfidător și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
începură să ningă iar peste noi din tavan. O ușă fu trântită de perete - și eu am alergat în fundul casei, să mă fac mic în spatele paravanului din dormitorul părinților. L-am zărit în curte pe Heshie, își smulgea disperat părul negru. Apoi apăru chelia unchiului Hymie, care își agita furios pumnul în aer - ziceai că-i Lenin! Și apoi, între cei doi fojgăia o liotă de mătuși și unchi și veri mai mari, încercând să-i țină la distanță, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nea Myron Cohen, sunt chiar eu! Doctore, te implor, nu mai pot trăi într-o lume al cărei înțeles și-a cărei dimensiune sunt date de-un măscărici vulgar dintr-un bar de noapte. De-un... un practicant al umorului negru! Fiindcă asta-s practicanții umorului negru - desigur! - toți Henny Youngman-ii și Milton Berle-ii care-i fac să crape de râs la Fountainebleau, dar cu ce anume? Cu bancuri despre crime și mutilări! „Ajutor“, strigă femeia alergând înnebunită pe plaja din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Doctore, te implor, nu mai pot trăi într-o lume al cărei înțeles și-a cărei dimensiune sunt date de-un măscărici vulgar dintr-un bar de noapte. De-un... un practicant al umorului negru! Fiindcă asta-s practicanții umorului negru - desigur! - toți Henny Youngman-ii și Milton Berle-ii care-i fac să crape de râs la Fountainebleau, dar cu ce anume? Cu bancuri despre crime și mutilări! „Ajutor“, strigă femeia alergând înnebunită pe plaja din Miami, „ajutor, se-neacă fi-miu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
om care, poftim, trebuie să plece de acasă constipat ca să tragă la jug douăsprezece ore. — Șapte și jumătate? De ce nu mi-ai zis! Se-mbracă în doi timpi și trei mișcări, își pune pălăria și paltonul și, cu registrul lui negru, voluminos, de încasări într-o mână, își înghite, stând în picioare, tărâțele și prunele puse peste noapte la muiat și, la urmă, își umple buzunarul cu un pumn de fructe uscate care unui om normal i-ar provoca o stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Judy - pentru ei cântă Nat „King“ Cole în fiecare an, de Crăciun, „Castane coapte pe jeratic, Gerul pișcându-te de nas...“ Jeratic în casa mea? Nu, nu, ale lor sunt nasurile din cântec. Nu-i vorba nici de nasul lui negru, turtit, nici de nasul meu lung, borcănat, ci de niște minunății micuțe, cârne, ale căror nări se îndreaptă automat spre nord încă de la naștere. Și așa râmân pentru tot restul vieții. Ei sunt întruchiparea copiilor din cărțile de colorat, copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
e frică să deschid gura, de teamă că n-o să fiu în stare să spun nimic - sau c-o să spun ce nu trebuie. „Portnoy, da, e un vechi nume franțuzesc, rezultat din deformarea lui porte noire, însemnând ușă sau poartă neagră. Se pare că în Evul Mediu, în Franța, poarta conacului nostru era vopsită în...“ et caetera ș.a.m.d. Nu, nu, o să audă oy-ul de la sfârșit și, atunci, s-a zis cu distracția. Hai să-i zicem Al Port, Al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ei bine, în ceea ce privește o anumită școală de șikse (splendid reprezentată de Maimuța), acest cavaler se dovedește a fi nimeni altul decât un evreu mintos, cu un început de chelie și ditamai clonțul, cu o conștiință socială beton și cu floci negri pe coaie, care nu bea, nu-i cartofor și nu se afișează cu pipițe în public; un bărbat care, garantat, o să le dăruiască plozi de crescut și o să le pună să-l citească pe Kafka - un veritabil Mesia domestic. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pierzi credința în existența unei făpturi așa cum ți-ai imaginat-o până-n al treizeci și doilea an al vieții tale, iat-o răsărindu-ți înainte, poartă un costum ocru cu pantaloni, încearcă să oprească un taxi - e zveltă, cu părul negru, bogat, cu trăsături delicate care îi dau un aer iritat, și cu un cur absolut fantastic. De ce nu? Ce-am de pierdut? Și, la o adică, ce-am de câștigat? Dă-i bătaie, javră nevolnică, vorbește-i. Are în dotare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mai în tâmplat, dom’le? Ea scoate un țipăt ascuțit (ăsta-i răspunsul ei) și arată cu degetul sub scaunul meu. — Ce-i asta, musiu, vreun banc tâmpit, de licean? mă ia tata la trei păzește - ce caută chestia aia neagră, de plastic, pe dușumeaua din bucătărie? Nu-i din plastic, zic eu izbucnind în hohote de plâns. E chiar a mea. M-am umplut de sifilis, de la o italiancă de op’șpe ani din Hillside și-acum nu, nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]